lips embered
sizzling awaitance
where are you when i seek to soothe
ache
?
skin splintered
time speaks to me incredulous
i quiver
do you want to watch
?
this lustrous mist
this autumnal whisper
i transpose it on my body.
tighs a thundering wind gust, back arched to catch the rain.
it hurts when im not my own, it hurts when  no-one can hold
this pulverised alienation.
trade me some patience.
you would,
wouldn't you
?
this world does not exist beyond our conscious perception
lay your head down onto this wishbone heart, onto this carbonised solar plexus.
don't you crave this silence?
don't you?

I remember
That day when we went for a "small" getaway.
Still not summer
But it was hot enough that day.
That day we saw
Maybe the most beautifully surreal sunset.
Respecting no law
We just sat and stared at it.
Couldn't take our eyes off
The magnificent illusions of the sun.

We drove off
And the music begun.
On our merry way of contemplating
About planets and their orbiting
Stars and their loved nobodies.
We sang away to all the melodies.

Night was swallowing up our car
But we we're still marveling at every star.
And it's one of those only times I felt free
That's what freedom felt like to me.

It was also the first time I felt this type of love
Platonic
In love with someone's soul
Deliric
In love with the world
I'm in.
The only moment I had with no worry
And i thought this is the perfect moment to write  about it
One of my only happy memories.

It seems so ethereal now
So unreachable.
But to that moment I bow
Now I'm alone.
For that moment now I grieve.
There's none of that freedom left for me.
But the getaway remains
In our beloved rotting brains.

picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.

I told my friend that love is silent until it's on the edge of dying out.
It seems like ~love~ calls out the moment you don't feel like loving anymore.
And I said this without knowing what love is.

I know you're sitting on that chair
So distinguished
Say my body doesn't belong to me.
So famished.
So i hide and sleep my hallucinations away,
Wake and drink my tea like the English men
Smash my knuckles on the furniture to retaliate hell.
Sing to the wooden panels to feel like they care.
Click my pupils into place wishing I'd never use them.
I am curious in my manner of living by simply choosing not to and observing.
I keep on sipping
I keep on inviting,
Never throwing out.
Peculiar to complain about being full of thought,
I guess it's really the time to declutter and make room for heart,
To break, to rummage, to ache.
Make a spectacle out of myself
Bury myself in lust, envy and ***.
To never ask again to only listen to how souls beg.
To be a feminine classic
A delinquent movie where all I can do is dancing and drinking.
My dreams have become masochistic.
I'm tired of being existence so cystic
I used to be benign look where that got me.
Foul mouth, living so parasitic.
I never wanna see my mother, my father, my neighbours, my friends, myself ever again.
Just dissipate
Just titrate
Into dew
Into Rust.
Try to co-exist with dust

Peridot
That's what I'll call you,
The wind lifting the leaves and carrying them on through time .
Gentle.
That's what I'll call you.
Soft spoken yet you sound like a cello,
Im holding onto
Peridot shards in your eyes splinting my thinking.
I brushed my teeth today so sickly,
Coated my teeth in stomach acid,
At the thought of being overbearing and you denying it.
Peridot smirks but peridot muses.
Peridot forgives me for being so ruthless.
What have I got to give to you?
Nothing but a placeholder in time,
Nothing but a spot in universal memory.
You'd live forever in words but it's no more than a pretentious fad.
I lack substance and my mom told me to stifle
And not to give eronate hopes to fictional lovers because I'm instable
"Don't let yourself love and rage when you leave 6 months later"
Peridot you're real
At least I hope you are.
As real as a breath of spring
As real as the glimmering of rivers,
As real as I'd imagine you to be.

but darling
i'm telling myself the same critics
never change anything though
                          °
darling I'm trying to find appellations
for every other meaningless thing
but in my world of correlation
meaningless seems to have a meaning
                           °
i'm a hideous liar
meaning i'm a pretty face selling words of fire
meaning that I deliberate about being shallow or loyal
meaning that i'm dying but I'm quite the survivor
                         °
I'm just as broken down as my whole generation
because we're all the same just deadlier situations
but I'll lie myself through since it's what I'm good at...
you know denying myself isnt that bad
                         °
I've built myself a cursed regime
where my wounded hands reside
because when I decide to hide
no-one will ever find me
                         °
                      
I'm still the same unchanged, colorless and steeped of secrets
still part of the sick game of saving and killing heartstrings
                         °
but in the world where everyone's the same
in a world where you're a complete idiot if you go astray,
in this sick world I'm ready to embrace my "idiocy" _
                           °
with all due respect to the human race
I'd like to go on with my hypocrisy
I'll ask no-one else
If they approve of me_

loveless songs fix my teeth,
and make up my mind.
it's late and I can't stop coughing,
threw on my drapes so the light hides behind.
loveless songs they play their ever so lovely tunes.
if i close my eyes the music accompanies the walls of my mind pretty well.
ain't that cool?
we're doomed to live a life of rather meaninglessness.
so why do I waste my share?
I'm growing ruby strawberries on my windowsill but I let them die,
what a standard human I am.
i am counting down days and hours and seconds,
poured down oblivion' s throat,
just for the universe to throw it up on someone else.
calculating the molecular probability of soul mates.
i'm an overly clicheic cliché living in the hypocritical world of not wanting to be one.
i listen to the songs i find necessary,
music is less than just entertaining,
so i lay in my bed and continue to confuse me.
drowning in the gigantic pile of imaginary flower petals of the flowers that would've probably lived if I wasn't so careless.
I am a **** joy if you get what I'm saying.
Look at me amusing myself in my own writing!
i should go to sleep someday,
but everyone's too sick to close their eyes while the stars are up and too tired to keep them opened in the sunlight.
Oh save our broken generation.
Full of misbehaved and twisted individuals such as my own self.

Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.

tremoring skin
I am
undignified by the times.
skin so frail
the Moonlight collides when I
know bones ache when rain may arrive...
Broken bones that is.
I wrote for 19 days continously
Nothing but love letters for a love I know can only be temporary.
For a love that I may need so much it will pain me when I leave it.
I will shed tears in its hollowness
I shed tears in its presence knowing how time passes.
It kills knowing that pain relapses.
Skin will start beating in solidarity with heart
Skin will thunder out of memory and lack of time to move life through.
It sickens I fell tortured by my own hands.
I know broken bones will ache when rain may come but how will I know the after math of heartache?
How will the earth shatter when this love wilts?
How will the waters hesitate to flow when they hear our love has become drought?
How will I ever rot peacefully in my grave knowing I did not get to love you completely?
How will you?

ochii mei, o graniță
o frontieră de nepăşit.
oasele ce-i țin încapsulați ies afară
proeminența lor a ispășit,
sentința unui orb,neintenționat.
ce n-am văzut sare să muște,
acum ochii zvâcnesc sub pleoape închise.
ochii mei sunt viața ce am devorat.
te văd și când dorm simt *** am învolburat
marea ce mi-o port în vene.
te văd în amintiri în care nu exiști, încep să-mi propun dileme.
că ai fi existat din totdeauna,
că undeva, prinsă-n retină, te-am ținut în amar întuneric și dulce lumină.
când irisul migrează sub pleoapă, în vis
e un semn că încă exiști,
că în mine încă este destulă viață, că iubesc și am iubit.
ochii mei, un pact cu actul de a trăi
o simplă strângere de mână, nimic mai mult
de văd sau nu, respir nimic mai puțin.
ochii mei ofranda unei venerări veșnice a unui Dumnezeu ce încă se ascunde de mine.

sper să plouă încă puțin
să spele țiglele pe care mi-am stins țigările
să șteargă și ultimele urme rămase din mine.
ți-aş spune că nu mai am loc de mine.
că m-am scârbit să-mi tot aud vocea atât de tare, când vorbesc și când tac, încât am căutat tot ce-mi este opus.
o vocea înceată care dă impresia de blândețe, o liniște atât de fină m-am simțit intrus.
ți-aş spune că dau pe afară...
eu, însumi, fizic când nu mai găsesc destul loc în casă încât trebuie să fug
dar și ca aerul îmbâcsit dintr-un autobuz înghițit ca într-o tortură de către pasageri,
nu mai am loc în mine.
aș spune de ură sau de ciudă dar e mai degrabă de o iubire neîmpărtaşită pentru viață.
mai degrabă nu mai am loc de așteptarea asta care pare eternă.
nici nu mai știu ce aștept și de ce
așteptam odată o atingere mai fină decât mâna-mi
dar poate că șmirghelul acesta îmi este sortit și nu mă mai *** ascunde după singurătatea mătăsoasă a altora când îmi țin în frâu solitudini mult mai acre.
poate că generozitatea atingerii este doar o pâclă din care eu nu mai *** ieși și rămân cu impresia că atingerea vindecă.
simt *** rânjește cineva în spatele meu tot timpul și se excită când îmi vede lacrimile.
îmi aud numele șoptit bolnav de către ceva muribund de parcă mă vrea alături iar eu...
eu doar aștept
pentru un piept mai puțin înnodat.

i am so exhausted
of the cotidian
the daily
the unorthodox.
i want to be afloat,
no more of this suspended waiting
no more of this nonsense.
i want silence, not bliss,
i want not the love but a mere kiss,
a breath of air inspired into my throat warmly.
i want too much already...
a little more sleep
a little more warmth
PATIENCE
or,  maybe
death.

Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.

°
A shard of a body
That's what I was at 8
I remember knowing I was watched.
Never when I smiled, only when I endured.
Acid words, their silver impact
Midas made gold, so my skin must've shimmered.
A remnant of soul,
Waiting for twilight so I can crawl
Within myself and rest for the night.
From 7 to 9 I used to beg for love,
That's why I have so much pride today.
Infancy meant smothering the floor with my ****** knees and begging,
Pleading like a fly to a swatter, to be saved, to be forgiven.
I used to think to- myself "mercy is so hard to work for".
At 10 I took to nightly silence,
A knock at the door meant a visit and five meant I was the outsider.
Waiting for the neighbours to glance at each other while I was counting roaches, dead on the stairs.
A scrap of mind,
When I still thought god loved me, I used to pray,
To be taken and never given away.
To be given my knees back in exchange for me.
I used to ask to be given mind if death wasn't ready to take so young.
But church was empty and I was never accompanied just held by the hand.
A shard of body, a remnant of soul, a scrap of mind
I'd tell the child we've been dead and we're now gods.
She'd believe me,
She'd believe anything.
I should've killed you, child.
It would've been faster, a respectful execution.
I love you child.
Tonight you may be worth only one tear
But you have cried enough for me.

Bruised violet sky of the mornings
Question my empathy
Blood red midnight skies
Take care of me.
It's been the same for days
Me and hurting for others.
I'm trying to find different ways
Of turning love into a color
And hate into desire.
It's been a couple of long nights
Of manufacturing dreams made out of worn out luster.
I'm staring right into the lights
Of bright disaster.
Love me rotting wood
Loosening up to the wind
Keep me painted in ****
I'm just a poisonous fiend.
Fading away into the blue

*** s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
*** m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.

_
De mi-ai dezpletii coastele.
S-au încâlcit și mi-au luat tot aerul cu ele.
Ți-aș recita idile
Mai calde ca  visele mele.
Mă strâng oasele.
Eu ard și ele țin scrumul în mine.
Ce deranj al magiei,
Îmi tresar nervii și arterele *** le convine.
Ce sunt eu pentru tine?
O fericire trecătoare, o intrigă complexă, o altă gură nepăsătoare.
Aş cere mult prea mare oroare,
Timpul tău pentru guri temporare
Viața ta pentru o întâmplare.
Ochii tăi păstrați în a mea chemare.
Ți-am spus fără corp și fără teamă că ești violoncel
În vise ți-aș vorbii astfel, fără remușcare.
Iar câinele din mine se scutură de ură
M-aș arunca în iad să văd un alt zâmbet
O altă sclipire mai pură, un alt miracol corpolent.
Aş vrea să-mi vezi ființa necoruptă
Să-ți arăt că real am respirat și eu.
Dar condiția blestemată
Îmi ştirbeşte plămânii de aer, îmi face moartea țelul.
Eu.
Eu nu aș știi *** să te iubesc.

solitudine
poate că tu știi mai bine
*** mă simt.
poate că nu vei știi vreodată.
îmi rumegă creierul niște poze, niște intenții, niște gânduri
o duceam mai bine fără.
12 ani de școală formativă care m-a îndrumat să devin o larvă.
sunt doar un copil veșnic nemulțumit, o să treacă, nu ?
mă gândesc la cuvântul "unrequited" de două săptămâni cred că ești tu.
însemnătăți infinite și totuși o fi al iubirii
o fi restul rămas de la magazin când dau 30 de lei pe țigări
o fi creanga ruptă din cireș sau dud când îți venea uber-ul
cam acru
de n-aș avea atâta furie aș zice că nu te-am iubit
aș zice că iubesc amarnic.
n-aș mai zice nimic.
mă ustură ochii
m-au luat în brațe străinii.

de nepedepsit
m-am topit de nenumărate ori deasupra conceptului de a fi
de nepedepsit.
în greutate și durere, în extaz și plăcere
de nepedepsit indiferent.
imunitate și scutire.
când mă ating, când mă vreau, când iau foc și las scrum in urma mea
sunt de nepedepsit.
când mă arunc, când mă ridic, când mă sărut de
noapte bună blând
în mirosul ăsta ascuțit, de neuitat, de nepedepsit
când împletesc invidie în păr și mângâiere
nu mai știu cine sunt, cine ești
știu doar că sunt de nepedepsit.
sunt de nepedepsit.
ereditar, primordial, frumusețea de a fi turnat, clădit, construit și uitat de nepedepsit.

§
I wish to be bones
Undoused by this vinegar scented shirt
Alone, a spring in this bed, a splinter in the headboard.
Writing love poems is so facile
Easily infatuated, I fall in love so heavy
Detailed manuscriptic, I'm pulling.
A love that isn't mine to be keeping.
A love that only I'm loving.
Like always cursed being.
The snow underneath me won't be melting,
Anytime soon.
Martyrdom crinkles and still I'm the one suffering.
What's not to be working I do it to myself lately.
Eyelashes catching ice, sleeping is my demise.
Snowflakes to be kept on the tips of my black gloves, I'm fighting for myself or at least I try.
Should've known desperation was no love, not worth it but my
Heart is lingering in stomach acid, cuz I've buried myself so deep, I'm crawling.
Out of bed every morning sickly to the kitchen table promising that I'll be cleaning up
Myself off the floor and sheets and never feel like this
Ever again.

burgundy, white and
burgundy, white and violet
irises have sprung so i can steal them
rupture this temperature increase and fall in
eardrum ripping sleep.
the beauty
has returned and i may weep
for time to reap.
my head just another hole to ****,
my mouth just another eclipsed month
irises in May can only last
long enough that I may not keep
track.
unclutch, disobey and swallow the lack
of life where there is almost too much to live.
give it to the irises, they die quick.

™️
this ****** hair-dye
coating my abdomen and clavicles
mulberry leaking off my
body, so ******.
I feel so regal
I feel lathered in stares,
Here in this corner.
So shamefully shameless.
mulberry escaping my hair strands and flowing down my bellybutton over this mons ***** and down my knees.
bathed in violet dreams.
am i this body or am i just unclean?

I guess the way my hand floats in this light is romantic to my eyes
The way my father seems to want to share his life but never gets to is always on my mind.
This morning he told me that as he was staying with his dying dad, he'd said something at the time my father thought was sickly senile words on a deathbed:
"Son at least I was born to peace and will die in peace, I'm afraid that won't be the case for you"
my father repeats with his hands-sliding lower on the wheel,
He's driving me to school on a Friday and I have to ask myself,what does he feel.
Fear for his kids?
Worry for the land his mother and my mother painted when we were born?
Now as he's hanging clothes outside my room I can see his shadow through the window, I too...
Worry that me and my sister will be kids of war,
That my mother and father won't get to see the world alight unless it's a nuclear fight,
That I won't get life just like many more haven't still I
Watch this hand of mine wander and float through light, caressing the veins day and night, caressing veins keeping me alive - accepting what might
Be mere months until we die, be just another thousand lives lost with no guilt for the world to thrive, just a daily sight.
Dad told me he used to think he could change the world and, learnt as I will too, that the only thing I can change is myself.
He's said this throughout my life like a laitmotif to our existence-
Sometimes I think he would suffer less if he'd just accept sufferance.
I tell him I think I no longer want to change the world, I'd rather watch as it's changing and pray I could teach our poems to the stars and they'll send and teach me theirs.
He congratulates me.
It's so rare that I get to see him so human, this is why I grew up so damaged but I still admire it.
When I see my dad I see a crackle of amber filled by a water droplet falling off a soft sage leaf,
It is the heaviest of suffering sometimes when I listen to him.
He is everything I thought I wished and would never want to be.
There's something I found so wise in him, I hope it isn't just his denial of suffering, something among his stories something in his words I hope it stays with me.