Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
 
stranger Oct 11
Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
stranger Oct 8
Uitându-mă prin ochetul perdelei din bucătărie,
Vremea mă înșală.
Și eu pe mine.
Mă dor ochii, pereții, dansează -eu îmi caut o cauză, o rădăcină pentru mânie.
Doare să fiu atât de tânără
Atât de fraged și de crud, un creier o câmpie pustie, râd câteodată fiecare sunet spunând  "cruță-mă".
Mă împiedic câteodată de pietre răsărite din sine,
Mă pierd în mine, o pereche de mâini împrumutată o minte curată,ma mint ridicându-mă... e mai bine.
Ascult alternosfera sper ca furia se topește
Dau din picioare ura în mine crește,
O fărâmă de moloz, o brândușă oprește
Gândul asurzitor, ce mă ofilește.
Un urban fără cuvinte, o carne crudă mușc fără să mestec, doar sa las o urmă de dinți-semnătură, un sărut cu gust de primulă.
O rădăcină de creștet, un alt gând veşted.
Oare care poveste ma adormea, firește nu-mi voi aminti.
Nu-mi voi aminti decât când doare
Și rămâne ochiul fără culoare, un iris topit, o sfântă vâltoare, încă o mișcare și axa e completă.
O existență perversă, semi-coerentă.
am uitat că eram așa atunci
stranger Sep 24
uzat
demonizat, sanctificat
piele şmirghel, linge-o să nu mai ardă
îmi place să fiu privită
mă găsesc dorindu-mi o pereche de ochi să admire această viață, această paragină dureros de frumoasă.
şi plouă, plouă și nu știu dacă mă vrea lumea purificată, dacă mă cheamă să mă căiesc.
nu am ieșit încă, tot demonizat urlu prin pereți și răcesc.
te-ai aștepta ca foamea să doară și să consume mai tare ca ura, nu e cazul.
îmi tot supun mintea la exerciții de imaginație, că voi sta cu spatele în camera asta înghețată și se vor scurge mâini sub ușă să se țină de mine,
că voi ieși pe stradă să fiu întâmpinată de căldura stranie a nopții și dorință.
că mă vei răpi de simțământ.
defapt ceea ce mă bântuie nu e atingere, nici compensație.
e singurătatea primordială, e un gol ce caută împlinire
selectiv caută înrăit.
iar eu nu-i *** controla nesimțirea.
seara se scurge argint pe pereți iar eu nu mă mai iert.
ahahahahahhahahahahaha
stranger Sep 15
gravat între degete
e un simțământ, o dominanță
al meu de deținut, al meu de păstrat
ochii mei o sfioasă prelingere, sub limbă picură, gheață
vreau să eman, vreau să atrag orice suflare pe care îmi pun ochii-
ai pierdut, punct lovit.
am gravat între degete,
ce e în vis ajunge și în realitate iar undeva mâna ta alege, privirea curge
pe mine.
hai caută, ce am de gând să-ți dau cu atâta grație
arată-mi căldură să simți *** mă topesc, *** băltesc de dor, *** implor o admirație.
te rog atinge ce nu a mai fost de atins, vreau să simt asurzitor cât de mult sunt dorită
nimic mai mult - o clipă de compromis.
strânge tot ce poate fi eu să nu mai respir
împachetează coastele acestea într-o gura de aer împrumutată, ține-o suvenir.
ia-mă cu totul nu mai vreau să simt eu, te rog.
înlocuiește această uzură de zi cu zi cu o obsesie demnă de urmărit, vreau să simt *** mă vrei în disperare- caută-mă
ce contează motivația, mângâie acest schelet inedit și neted, iartă-mă că doar atât *** fi.
un parazit ce-ți vrea atingerea pentru un moment de liniște.
zilele se joaca de a zeii cu mine iar eu sunt un simplu pion mânuit
stranger Sep 10
these peaceful mornings have thought me to sit, breathe and admire,
smoke until the gentle light barely caresses the filter,
and rest my gaze upon still water.
cry to mimic the dew spun on spider...
webs to faint and inspire.
peaceful, quiet, muddied,
it is rather dire to feel September.
to crawl in its mist and pray for tears to cleanse this swollen stare, these hands enclosing earth, Atlas-like torture.
the mist morphs into smoke morphs into prismatic projections of some ecstasy I've been craving.
I've spotted everything with ash, my lips, the pages I've been turning, these palms withholding;
patience for a life unlived.
stranger Sep 7
am văzut lumea întinsă alene în vena de pe antebrațul meu,
vulnerabilă.
am văzut lumea și ceea ce-mi pregătește conturată într-o vânătaie teribil de albastră.
sare la uși, păianjenii se transformă în musafiri iar eu într-o gazdă criminală.
pășesc pe muchii, rămâne din mine doar scrumul și mirosul unor vise fosile ale timpului, surâsul înșală.
ia-mă, ține-mă nu mai contează ale cui sunt mâinile ce mă dezmiardă, vreau doar căldură.
am văzut lumea aruncată în dârele dureroase lăsate cadou pe pielea-mi, doresc să ți-o ofer
am văzut lumea și-am decis să o trădez.
înfige-ți unghiile în umerii mei, întoarce-mă cu fața spre realitate spune-mi că nu visez, spune-mi că sunt singură.
aruncă-ți urletele asupra mea, vreau să le aud, vreau să surzesc din vină.
nu vine nimeni, nu vine nimeni
Nu mai aștepta
stranger Sep 5
i haven't called
i know
i've been busying myself with living, you know...the usual
hyperventilation and sickness hurt.
i did get to scratch in some place something about how i remember dreaming about you smiling over me and how, now i'm dreaming about being able to be just as in love again.
you know...i'm aware how it pains you though i know it pains me just the same...
withering seemed so much more crisp in terms of suffering, now it feels like a drying freedom.
you're not here to watch me destroy myself, that's why i've gone - to be free to die away from the eyes of all who i no longer want to care for me.
it feels...
it feels terribly lonely.
i've been taking my notes, pouring salt, drawing blood, praying for touch, seeking safety and warmth, growling in my sleep, whimpering after i sneeze and withering.
this does not feel like life
it feels like errupting silently,
it feels as if i'm escaping without me wanting
it feels like me
no-one i know seems to see these, this has, once again, become my privately public outlet, cheers!
Next page