"fost" poems
Ma
Inħobbok
Mhux dejjem naraw għajn b’għajn
Imma nħobbok
Naf li dejjem pruvajt mill-aħjar li stajt
Biex tagħtini dak li int qatt ma ngħatajt
Imma sfortunatament mhux dejjem irnexxilek
Il-Mulej mhux dejjem provdilek
Jien qatt m’għidtlek meta nqasstni
Meta bin-nuqqas tiegħek warrabtni
Qatt ma ridt niksirlek qalbek
U ngħidlek li ħadd mhu qed jisma talbek
Imma iva Ma,
Weġġgħajt
Għaddejt minn ħafna u int ma taf b’ xejn
Alla ħares tkun taf kif u x’ fatta u fejn
Bħalek Ma,
Għaddejt minn dak li m’ għandu jgħaddi ħadd
Ġarrabt id-dlam
U bkejt fis-solitudni
Imma issa Ma
Sa fl-ahhar...
Inħoss li sibt il-kuntentizza
Inħoss li qbadt it-trejqa li qed nibni jien
Ma rridx nibqa naħbilek iktar
Għajjejt nigdeb u nħaref
Allura għidtlek
Ma flaħtx inżomm iktar
U għidtlek
Kienet diffiċli għax kont beżgħana
Imma ridt naqsam din l-aħbar ferħana
Stennejt li ser tifhimni
Stennejt li xorta waħda ser tibqa tħobbni
Imma
Ir-reazzjoni tiegħek ma kienetx dik li stennejt
Ma kienetx dik li f’ moħħi pinġejt
Għalfejn Ma?
Għalfejn ma tridnix?
Għalfejn mhux taċċettani?
Għidli Ma
Lil min inħobb ma għandux jaffettwa kemm inti tħobb lili
Lil min inħobb ma għandux inessik li jien xorta waħda bintek
Mara offritli dak li dejjem fittixt
Mara għallmitni nagħraf x’inhi l-imħabba
Mara urietni kif jidher id-dawl fost id-dlam
Mara qed tgħini nsir inħobb lili nnifsi
Iva Ma
Inħobb mara
U mhux raġel
Għalfejn qed tħares lejja b’ dak il-mod Ma?
B’ ħarsa ta’ diżappunt
B’ ħarsa ta’ diżgust
Bintek għadni Ma
L-istess **** li kont tgħannaq miegħek
Meta kont tħoss li d-dinja qed tikrolla
L-istess **** li kont tiftaħar tgħid li hi tiegħek
Lil kull min taf meta tilmaħni fost il-folla
Ħobbni Ma
Nitolbok
L-istess għadni
Biss, ħrigt mill-moħba
15/10/2018
Dec 9, 2018
Dec 9, 2018 at 6:35 AM UTC
We are strangers, strangers we remain,
From distant worlds, apart we came.
You call to me, I call to you,
But silence answers, cutting through.
You don’t know me, I don’t know you,
Our thoughts diverge like morning dew.
Alive we are, yet still we stare,
As if from graves, from shadows there.
I’m not your loss, nor you are mine,
Like clouds, we drift through endless time.
Wherever I go, wherever you’ll be,
We’re at the edges, lost at sea.
Yet yesterday felt near and bright—
You held my hand; your voice was light.
When love was endless, pure, and true,
And I was me, and you were you.
When whispers spoke of tender care,
And hearts embraced in love’s repair.
When vows were shared, no lies between,
And strangers we had never been.
I
(Alternative translation)
STRANGERS
We are strangers, strangers through,
From worlds apart, both old and new.
I call to you, you call to me,
Yet silence falls like waves at sea.
You do not know me, nor I know you,
Our thoughts like paths that never grew.
Alive we stand, yet lost we seem,
As if we lived within a dream.
I do not miss you, nor you miss me,
Two fleeting clouds the wind sets free.
Where you may go, where I may roam,
We’re at the edges, far from home.
But yesterday, it feels so near,
I held your hand, your voice sincere.
When love was boundless, bold, and true,
And I was me, and you were you.
When whispers shared what hearts could feel,
And hands embraced with love so real.
When we were one, no space between,
And strangers we had never been.
II
(Literal translation)
STRANGERS
We are strangers, strangers we remain,
From different worlds we come.
When you call me, when I call you,
We cannot hear, we cannot hear.
You do not know me, I do not know you,
I have one thought, and you another.
You are alive, and I am alive,
But we look at each other as if from graves.
I don’t miss you; you won’t miss me,
We are two clouds driven by the wind.
Wherever I am, wherever you are,
We are at the edges of the earth.
But, it seems, yesterday there was a day,
You remember it; I remember it, too,
When we could not stop loving each other,
Believing we would love forever.
When I whispered how dear you were,
And we held each other’s hands with love,
When you told me that you loved me,
And we were not strangers at all.
III
(Original poem, Romanian)
STRĂINI
Suntem străini, străini suntem,
Din diferite lumi venim.
Când tu mă chemi, când eu te chem
Nu ne-auzim, nu ne-auzim.
Tu nu mă ştii, eu nu te ştiu,
Un gând am eu şi tu alt gând.
Eşti vie tu şi eu sunt viu,
Dar ne privim ca din mormânt.
Eu nu-ţi lipsesc, tu nu-mi lipseşti,
Suntem doi nori mânaţi de vânt.
Oriunde-aş fi, oriunde eşti,
Suntem la margini de pământ.
Dar, parcă ieri, a fost o zi,
Ţii minte tu, ţin minte eu,
Când nu-ncetam a ne iubi,
Crezînd că ne-om iubi mereu.
Când îţi şopteam ce dragă-mi eşti
Şi ne strângeam cu drag de mâini,
Când îmi spuneai că mă iubeşti
Şi nu eram deloc străini.
Nov 24, 2024
Nov 24, 2024 at 3:36 PM UTC
Îmi pare rău.
Îmi pare rău că te -am reușit .
Toată viața mea
Am cerut să aparțină
Și nu am
Până când a venit de-a lungul .
Mi-ai dat adăpost
Și sa oprit durerea .
Ai chiar a ieșit din drumul spre dragoste * * de mine.
Dar, după un timp,
Am dat seama
Asta a fost tot o minciună
Deci, * * ea știa *** te-ai simțit .
** A ** ei a fost .
O fată te-a iubit .
Și nu mă refer.
Adică * o *
fata
Cine nu este de mine .
P.s. Different language-Romanian
Jan 21, 2015
Jan 21, 2015 at 5:24 PM UTC
We’re standing together now, under the light of our winter moon.
Standing proud, for the love we will share begins soon.
I see your face, shining, with that certain celestial light.
You’ve brought back my hope to glow eternally bright.
Unattested, you have answered my call; all I’ve been praying.
And I’ll always cherish this peace and the love you’ve been saying.
You’ve filled the gaps, sitting idly inside my heart.
It’s been longing for you, all this time we’ve been apart.
I will cherish this life we’ll have, so you can be closer to me.
And for the greatness, we’ll share, growing endlessly.
I want nothing more than to face this all, together.
And the chance we have to start our “happily ever after.”
///
Acum stăm împreună, sub lumina lunii noastre de iarnă.
Stând mândru, pentru dragostea pe care o vom împărtăși începe curând.
Îți văd fața, strălucind, cu acea anumită lumină cerească.
Mi-ai adus înapoi speranța de a străluci etern luminos.
Neatestat, mi-ai răspuns apelului; tot ce m-am rugat.
Și voi prețui întotdeauna această pace și dragostea pe care ai spus-o.
Mi-ai umplut golurile, stând în inima mea.
Mi-a fost dor de tine, în tot acest timp am fost separați.
Voi prețui această viață pe care o vom avea, astfel încât să puteți fi mai aproape de mine.
Și pentru măreția pe care o vom împărtăși, crescând la nesfârșit.
Nu vreau altceva decât să fac față tuturor, împreună.
Și șansa pe care o avem de a începe “fericit pentru totdeauna.”
Feb 10, 2021
Feb 10, 2021 at 10:23 AM UTC
Plecat-ai la răsărit, a nopții mele lună,
Până ieri, îmi vorbeai de ce ne-a fost ursit,
În sufletul meu, ai lăsat neagră furtună,
Unde ești, iubita mea, de ce m-ai părăsit?
S-așterne cerneala, al scrisorii mele sânge,
Așteptare, vise nespuse, ale iubirii sclipiri,
Frumoaso, dorul de tine sufletu-mi frânge,
Cărări de gând îmi leagă ale noastre amintiri.
Unde-s pielea ta cea fină și buzele-ți dulci?
Mai știi tu, oare, în poiană, lângă vechiul măr,
Când voiai, capul în brațele-mi să-ți culci?
Cunună albă de mărgărite să-ți aștern în păr.
Se usucă cerneala, al scrisorii mele sânge,
Pe paginile pline cu lacrimi vechi de dor
Vântul acasă te cheamă, fereastra te plânge
Unde ești, iubita mea, eternul meu amor?
Mar 25, 2025
Mar 25, 2025 at 4:37 AM UTC
Honoring Buckethead Halloween
romaniac bucketb0t love
De la asta am plecat,
De aceea am continuat
Fără sa am vreo așteptare
De faptul ca am fost invitat,
De unde doar am menționat
Jason and Nick, Faustian Echoes dialogues my thoughts in regards to ours, lips my feelings.
"They lie outside the boundaries that words can address; and man can only grasp those thoughts which language can express."
In eggphrastic way, I end and say
The sun gets its own shadow under Buckethead's light.
Nov 24, 2024
Nov 24, 2024 at 11:20 AM UTC
(Literal Translation from Romanian)
This poem, actually,
it's not even a poem,
just some random text
that
will waste your time
and energy,
will try to hurt you
and rub salt in the wound,
it will mess with you a bit.
That's what happens when you don't read
what you're supposed to.
This text was born
to teach you a lesson:
next time
be more careful
with what you choose to read!
(Alternative translation I)
A Poem Not Meant to Be Read
This poem, in truth,
is no poem at all,
just a simple text,
meant to stall—
to steal your time,
your energy, too,
to wound your soul
and rub in the salt,
mocking you,
it’s your fault.
That’s what happens, don’t you see,
when you read what’s unworthy.
This text was born with a goal in mind:
to set you straight, to make you find
a better path, a wiser way—
be cautious in the books you stray!
(Alternative translation II)
not recommended for reading
this poem truthfully
isn't even poetry,
just some random text
that will steal your time
and drain your energy,
will try to wound you deep
and on that wound will heap
salt, in other words
it's making fun of you.
that's what you get, it's true,
when you don't read what's due.
this text was meant to be
a lesson, you will see:
next time
be more careful
with what you choose to read!
(Original poem)
poezie nerecomandată lecturii
această poezie, de fapt
nici nu e poezie,
ci doar un text oarecare
care
îţi va lua ceva timp
şi ceva energie,
va încerca să te rănească
şi pe rană să-ţi presoare
sare,
adică îsi va bate niţel joc de tine.
aşa-i, când nu citeşti
ceea ce se cuvine.
acestui text i-a fost dat să se nască
pentru a te pune la cale:
altădată
să fii mai precaut
în lecturile tale!
Nov 19, 2024
Nov 19, 2024 at 6:13 PM UTC
O plimbare cu tine sub cer deschis
În timp ce drumul nostru de mai jos sa bazează pe stimă
Când mă privești cu ochii tăi de Egee
Simt căldura ta îmi influențează visele
Un sfert de secundă a fost tot ce a fost nevoie
Să știu că nu aș fi niciodată la fel
Începând această călătorie, o nouă pagina pentru cartea noastră
Pentru că deocamdată va rămâne doar seninătatea
////
A walk with you under open skies,
As a path below rests in august esteem.
When you look at me with those Aegean eyes,
I can feel your warmth influence my dreams.
A quarter of a second was all it took
To know I’d no longer be the same
Beginning this journey, a new page in our book
Because for now, only serenity will remain.
Feb 2, 2021
Feb 2, 2021 at 3:54 PM UTC
Când mă uit seara la stele - ea strălucește;
Dar când mă uit dimineața la stele - ea încă strălucește.
Cred că soția lui Heisenberg a fost cea mai futută femeie.
Apr 21, 2022
Apr 21, 2022 at 6:00 PM UTC
A fost *** a fost si n-a mai fost niciodată,
Un mare prost și ea o mare proastă.
Un tâmpit grozav și ea puțin tâmpită,
A fost de la început încrezător și ea nedumerită.
1-2-3-6 plozi,
Fiecare dintre ei puțin mai debili,
Când a murit el, a ieșit al 8-lea și ea a surâs,
La cât de prost era nu și-a dat seama,
Că el trăgea cu gloanțe oarbe, iar poștașul cu ghiuleaua.
Dar scrisorile au devenit emailuri, că era și vremea,
Alocația a crescut la fel ca și inflația,
Din 1-2-3-6-8 plozi,
Doi sunt antreprenori și doi sunt scriitori,
Doi sunt virgini,
Iar restul, muncitori pe șantier,
Îi întrețin.
Apr 21, 2022
Apr 21, 2022 at 4:46 PM UTC
Oceanul a fost creat pentru noi
Norii ne-au copiat lacrimile, și au cântat.
Pașii noștri au răsunat bătăile inimii Pământului
În timp ce mergeam de-a lungul țărmurilor sale de toamnă
Și chiar și atunci când ne îmbrățișăm
Am nevoie so fii mult mai aproape
/////
The ocean was made created for us
Clouds copied our tears and sang along.
Our footsteps echoed the Earth's heartbeat
As we walked along its autumnal shores
And even when we embrace,
I need you so much closer.
Jan 26, 2021
Jan 26, 2021 at 12:04 PM UTC
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
May 20, 2022
May 20, 2022 at 4:47 PM UTC
și nu mai rămâne nimic de făcut
doar gura asta de rodie s-o înghit
și să achit un timp trecut pentru un noi ce nu există
eu rămân pe jos tu în pat, eu plec în mansardă tu la masă cu paharele sparte și rujul meu roșu.
atât a rămas din mine, o dorință să-ți fiu și o urmă de ruj la tine pe piept
atât am fost.
îți fredonez ceva, nu contează ce anume atâta timp cât face sunet
să distragă că sunt goală, să distragă ce sunt cu adevărat
tot ce sunt eu se prelinge pe tine și nu ne mai suportăm, și suntem înfometați.
ți-am dat din mine limbă corp și melasă de minte
ți-am spălat capul pe întuneric în cada și era atât de frig
ți-am plătit pentru ce am luat.
Jan 4, 2023
Jan 4, 2023 at 3:43 PM UTC
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult *** viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
Sep 5, 2021
Sep 5, 2021 at 3:11 PM UTC