Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
stranger Jun 2022
Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!

Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.

Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.

Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.

Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.
iele may your night rule!
We’re standing together now, under the light of our winter moon.
Standing proud, for the love we will share begins soon.
I see your face, shining, with that certain celestial light.
You’ve brought back my hope to glow eternally bright.
Unattested, you have answered my call; all I’ve been praying.
And I’ll always cherish this peace and the love you’ve been saying.
You’ve filled the gaps, sitting idly inside my heart.
It’s been longing for you, all this time we’ve been apart.
I will cherish this life we’ll have, so you can be closer to me.
And for the greatness, we’ll share, growing endlessly.
I want nothing more than to face this all, together.
And the chance we have to start our “happily ever after.”

///

Acum stăm împreună, sub lumina lunii noastre de iarnă.
Stând mândru, pentru dragostea pe care o vom împărtăși începe curând.
Îți văd fața, strălucind, cu acea anumită lumină cerească.
Mi-ai adus înapoi speranța de a străluci etern luminos.
Neatestat, mi-ai răspuns apelului; tot ce m-am rugat.
Și voi prețui întotdeauna această pace și dragostea pe care ai spus-o.
Mi-ai umplut golurile, stând în inima mea.
Mi-a fost dor de tine, în tot acest timp am fost separați.
Voi prețui această viață pe care o vom avea, astfel încât să puteți fi mai aproape de mine.
Și pentru măreția pe care o vom împărtăși, crescând la nesfârșit.
Nu vreau altceva decât să fac față tuturor, împreună.
Și șansa pe care o avem de a începe “fericit pentru totdeauna.”
English and Romanian
Marian May 2013
~~~~~~English~~~~~~

Sunshine greets the pristine Dawn
With rays of dancing light
Misty paths of beauty...Everlasting beauty
Tiny violas kissed in dew
Red tulips drenched in fresh rain
And trees are greener still
Showing off with pride their shining leaves
Dark hunter moss soaked by the waters of the creek
Feels so soft and nice
A little mountain stream
Happily sings his morning song
As he flows along forever
Little birds warble sweetly to each other
And fill the air with beauty
Daisies dance in their cloak of pearly dew
And waltz with happiness in the meadows and fields
It is God Who made this lovely world
And it is He that this world sings to
In reverence and honor
They worship Him

~~~~~Romanian~~~~~

Soarele saluta zori curat
Cu raze de lumină de dans
Brumos căi de frumusete...Frumuseţea veşnică
Mici viole sărutat în rouă
Lalele rosii ud în ploaie proaspăt
Şi copacii sunt mai ecologice încă
Manifestare off cu mândrie lor frunze stralucitoare
Vânător de întuneric muşchi ud de apele pârâului
Se simte atât de moale şi frumos
Un râu de munte mic
Fericit cântă cântecul său de dimineaţă
Ca el curge de-a lungul pentru totdeauna
Păsărele warble dulce pentru fiecare alte
Şi umple aerul cu frumusetea
Margarete dans în mantie lor de mărgăritar roua
Şi vals cu fericirea în pajişti şi câmpuri
Este Dumnezeu care a făcut această lume minunată
Şi este că această lume cântă la
Din respect si onoare
Se închine

*~Marian~
stranger Sep 2021
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult ***, viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
O plimbare cu tine sub cer deschis
În timp ce drumul nostru de mai jos sa bazează pe stimă

Când mă privești cu ochii tăi de Egee
Simt căldura ta îmi influențează visele

Un sfert de secundă a fost tot ce a fost nevoie
Să știu că nu aș fi niciodată la fel

Începând această călătorie, o nouă pagina pentru cartea noastră
Pentru că deocamdată va rămâne doar seninătatea
////
A walk with you under open skies,
As a path below rests in august esteem.

When you look at me with those Aegean eyes,
I can feel your warmth influence my dreams.

A quarter of a second was all it took
To know I’d no longer be the same

Beginning this journey, a new page in our book
Because for now, only serenity will remain.
Romanian.
Se pare ca știi totul
Și doar a predica
Nu văd ce rost are
Aici prezența mea
Când ce rezultă-n mine este numai sânge
Dat pe dinafară pentru a te unge
Pe răni tu, înțeleptule
Ai țipat destul să-mi tai urechile
Furia ți-a ajuns dincolo de cer
Și cântecul ți-e plin numai de "disper"
Si gol de "ajutor"

Însă nu e "gol"
De "spune-i tu pentru mine"
Ca și când ar fi ok să obții
Tot ceea ce vrei fără sa îți ții
Singur șaua vieții
Se simte incredibil și-mi pare impecabil
De bine plănuit, căci nu ești responsabil
Dacă nu merge bine, doar n-ai spus tu ceva
Erai prea ocupat cu a te alerga
Cu furia cu mânia și mândria ta

Toți sunteți furioși și intitulați
Să aveți dreptate, să nu vă schimbați
Toți sunteți titani și restul sunt cei proști
Se pare că sunteți destul de inimoși
Să vă iubiți pe voi suficient încât
Să vă protejați de orice v-ar provoca mai mult
Perspectiva asupra realității
Asupra iubirii sau a maternității

Iubirea mea nu pare
Să aibă loc aici
Și nu-s vreun salvator
Ca să vă scap de frici
Mai ales atunci când clar ca din topor
N-ați sugerat niciunul că vreți vreun ajutor

Suferiți că vă place și asta-i adevărul
Pe care-l văd eu, nu *** sa fiu eroul
Când refuzați puternic orice implicare
Care să vă fie puțin provocatoare.

Nu vă doriți salvare, ci numai validare.

Sclavi ai vieții voastre, ah cât e de trist
Dar păreți comfortabili în lacrimi și abis
Și când am încercat o mână sa vă-ntind
M-am topit și-am plâns, era mult prea acid

De libertatea-i munte, îmi sunteți plini de mare
Și-am să vă mulțumesc, căci nu e de mirare
Că busola mă îndrumă pe altă cărare
Și vântul dintre pânze îmi zice așa tare

"Ești doar eroul tău, și orice chemare
Ce vine dinspre ei, doar cere ca atare
O respingere simplă, fără vreo formă
De sentiment de ură sau țipete de normă "

Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre nimic
Și am s-o țin simplu, nu am s-o complic
Dacă îmi aduceți acest zgomot în casă
Sper să mâncați bine, dar nu la a mea masă,
Am sa vă anunț că nu e pentru mine,
Și am s-o zic repetat și dacă tot nu-i bine
Sau nu are valoare încă ce vă spun,
Sper să fiți iubiți, dar pe al meu drum
Nu vă mai *** permite vreun fel de access
În realitatea mea sau să îmi abuzez
Iubirea și răbdarea când văd așa de des
E loc doar de-un om, și drumu-i deja mers
De mine.

Așa că baftă voua,
Și cu bine mie.
Sau poate e pe dos,
Nu vreau sa stiu,
In fine.

_M.
Maria Jul 14
No quiero vivir donde
My people aren’t elated
Pentru să vin acasă.

I am greeted with tears in their eyes
Își iau avânt să mă întâlnesc căt mai rapid
Estoy envuelto en los abrazos más grandes.

They insist to hold my bags for me,
Una mano en mi espalda y la otra en mi equipaje
Mă ghidează la parcare.

Niciodată întreb pentru o călătorie
Una experiencia impagable por el amor que me rodea.
I always get a pang of emotions even for others experiencing the same with their family.

Never enough time
Niciodată destul timp
Nunca suficiente tiempo.
I wrote my first poem in Romanian, English and Spanish (the three languages I know) because I wanted to show how the words may come to me more easily in one language rather than the other. I tried to change up the order I used each language per line. Will continue experimenting with this. They aren’t direct translations by any means (except the last stanza), and that’s why it is special to me and anyone who speaks any of these languages, you’ll get different pieces (that make up me).
Forever now, a part of me is a part of you
Embedded in your soul, and your heart too.

I found you nestled in a constellation of stars
Putting back the pieces of your broken heart.

You’ve buried your tears everywhere you’ve gone
Hoping to see a new light by the break of dawn

Your shattered self can build back up again
In a new spring, soaring, like a beautiful wren

Gazing proud, like a sacred evergreen
Forever now, a part of you is a part of me.

///

Pentru totdeauna, o parte din mine face parte din tine
Înglobat în sufletul tău și în inima ta.

Te-am găsit cuibărit într-o constelație de stele
Punând la loc bucățile inimii tale sparte.

Ți-ai îngropat lacrimile oriunde ai mers
Sperând să vedem o nouă lumină până la zorii zorilor

Sinele tău spulberat poate fi reconstruit
Într-o nouă primăvară, în creștere, ca un wren frumos

Arătând mândru, ca un sacru veșnic verde
Pentru totdeauna, o parte din tine face parte din mine.
stranger Dec 2021
_
De mi-ai dezpletii coastele.
S-au încâlcit și mi-au luat tot aerul cu ele.
Ți-aș recita idile
Mai calde ca  visele mele.
Mă strâng oasele.
Eu ard și ele țin scrumul în mine.
Ce deranj al magiei,
Îmi tresar nervii și arterele *** le convine.
Ce sunt eu pentru tine?
O fericire trecătoare, o intrigă complexă, o altă gură nepăsătoare.
Aş cere mult prea mare oroare,
Timpul tău pentru guri temporare
Viața ta pentru o întâmplare.
Ochii tăi păstrați în a mea chemare.
Ți-am spus fără corp și fără teamă că ești violoncel
În vise ți-aș vorbii astfel, fără remușcare.
Iar câinele din mine se scutură de ură
M-aș arunca în iad să văd un alt zâmbet
O altă sclipire mai pură, un alt miracol corpolent.
Aş vrea să-mi vezi ființa necoruptă
Să-ți arăt că real am respirat și eu.
Dar condiția blestemată
Îmi ştirbeşte plămânii de aer, îmi face moartea țelul.
Eu.
Eu nu aș știi *** să te iubesc.
stranger Jan 2022
Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.
stranger Dec 2021
Am înghițit cerneală.
De pe vârful degetului în timp ce scriam despre *** îți place că mă uit la tine pe o pagină, c-un bilet, dintr-un caiet pe care-l car după mine infernal.
N-am simțit un gust anume.
Am simțit obsesie.
*** scriu, fragile linii pe foaie fără viață
Despre tine și despre *** înot sub gheață.
Despre *** rămân fără aer dar nu se vede pe față.
Am înghițit cerneală când mi-am scuturat stiloul și mi-am împroșcat ochii cu albastrul cuvintelor din somn,
Pe care le rostesc doar ușilor.
Să fie ferecate pentru oricine, să se deschidă doar pentru mine.
Eu scârțâi dar plutesc în gânduri rupte din grădini botanice fermecate
Regina nopții și socul rupte și aranjate.
Pentru tine în șoapte dulci - amărui de dragoste.
Inocent otrăvitoare mi-ai dat obrajilor culoare.
În ochii tăi ce smaraldie desfătare
Ce rana arzătoare.
Ruptă meschin din zare.
Cu cerneala pe limbă îți *** spune că te simt acasă, un tricou purtat înseamnă minim două zile de somn nicio zvâcnire falsă.
Mi-e frică să strănut ceața ta afară,
Să rămân fără
Tine în somn,
Limbă și cerneală.
adi Apr 2022
Sunt prostul lui Piaf,
Șad pe marmura neagră
Și nu-mi plac străinii
Care vin doar pentru Morrison.
Rostova Oct 2020
"Doream ca tu sa-mi fii alaturi,
Dar ai disparut si m-ai lasat plangand.
Vedeam sute de frumoase meleaguri.
Dar doar tu-mi erai frumoasa in gand."

Am sa te fac sa te ineci in sange
Si o sa iti vezi mama *** te plange.
Asa *** plang si eu de cateva luni incoace
Din cauza ca tie nimic nu-ti mai place.
Orice as face, nu e bine.
Oricat as incerca, tot nu o sa te am langa mine.
Tot ce faci e sa ma ignori
Fara sa stii, sau poate cu buna stiinta, ca asa ma dobori.
in plansete o tot tin
Si doar asa mai *** sa dorm.
Din al tau sange as face vin
Si doar cu el as putea sa te transform.
Dar degeaba, eu nu te *** rani.
Tu poti si o tot faci.
Caci tu pentru mine esti un zeu
Iar eu pentru tine m-as lupta cu mii de draci.
Am ganduri rele,
Incerc sa le alung.
Sentimentele-mi sunt grele
Si de realitate as vrea sa ma disjung.
Tu o sa-mi ramai vesnic in gand
Si eu doar cu gandul am sa raman, vesnic plangand.
written in Romanian, my native language. I truly hate him bruh.
stranger Oct 2022
Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
stranger Mar 2022
ard
Și dacă arde?
un străin nu arde vreodată.
Un străin făcut cenușă, scrum ca să te învelesca.
Un străin-o tăcere în plus, un ochi în cer pentru apus, și altul în pământ crescut.
Un străin redus la un refuz, de aer introdus, străin pentru plămân-un intrus.
Și dacă arde?
Nerăbdare și angoasa, străin de primăvară întins pe masă.
Și dacă arde, nu se stinge, arde până va respinge grija crudă-iubire ce nu pretinde.
Arde-n ciudă de mocnește, nu distinge alb de verde, nu mai vede.
Arde-n ură oarbă și dacă arde continuă până distruge-
Simțământ, durere și veghe, arde până nu mai cuprinde...un străin-
Arde hain.
Și dacă arde nu va mai fi  extins, arde flacără în Olimp, arde iad cumplit, arde neclintit și iubește ...
Străinul iubește, cumva, și privește lumea *** arde în scântei.
Arde pământul cu suflet și noi cu ei,
Arde râs și speranță, soare...
Dacă arde, doare.
stranger May 2022
sper să plouă încă puțin
să spele țiglele pe care mi-am stins țigările
să șteargă și ultimele urme rămase din mine.
ți-aş spune că nu mai am loc de mine.
că m-am scârbit să-mi tot aud vocea atât de tare, când vorbesc și când tac, încât am căutat tot ce-mi este opus.
o vocea înceată care dă impresia de blândețe, o liniște atât de fină m-am simțit intrus.
ți-aş spune că dau pe afară...
eu, însumi, fizic când nu mai găsesc destul loc în casă încât trebuie să fug
dar și ca aerul îmbâcsit dintr-un autobuz înghițit ca într-o tortură de către pasageri,
nu mai am loc în mine.
aș spune de ură sau de ciudă dar e mai degrabă de o iubire neîmpărtaşită pentru viață.
mai degrabă nu mai am loc de așteptarea asta care pare eternă.
nici nu mai știu ce aștept și de ce
așteptam odată o atingere mai fină decât mâna-mi
dar poate că șmirghelul acesta îmi este sortit și nu mă mai *** ascunde după singurătatea mătăsoasă a altora când îmi țin în frâu solitudini mult mai acre.
poate că generozitatea atingerii este doar o pâclă din care eu nu mai *** ieși și rămân cu impresia că atingerea vindecă.
simt *** rânjește cineva în spatele meu tot timpul și se excită când îmi vede lacrimile.
îmi aud numele șoptit bolnav de către ceva muribund de parcă mă vrea alături iar eu...
eu doar aștept
pentru un piept mai puțin înnodat.
time is a jest
stranger Jan 2023
și nu mai rămâne nimic de făcut
doar gura asta de rodie s-o înghit
și să achit un timp trecut pentru un noi ce nu există
eu rămân pe jos tu în pat, eu plec în mansardă tu la masă cu paharele sparte și rujul meu roșu.
atât a rămas din mine, o dorință să-ți fiu și o urmă de ruj la tine pe piept
atât am fost.
îți fredonez ceva, nu contează ce anume atâta timp cât face sunet
să distragă că sunt goală, să distragă ce sunt cu adevărat
tot ce sunt eu se prelinge pe tine și nu ne mai suportăm, și suntem înfometați.
ți-am dat din mine limbă corp și melasă de minte
ți-am spălat capul pe întuneric în cada și era atât de frig
ți-am plătit pentru ce am luat.
Oceanul a fost creat pentru noi
Norii ne-au copiat lacrimile, și au cântat.
Pașii noștri au răsunat bătăile inimii Pământului
În timp ce mergeam de-a lungul țărmurilor sale de toamnă
Și chiar și atunci când ne îmbrățișăm
Am nevoie so fii mult mai aproape
/////
The ocean was made created for us
Clouds copied our tears and sang along.
Our footsteps echoed the Earth's heartbeat
As we walked along its autumnal shores
And even when we embrace,
I need you so much closer.
My first poem in Romanian.
A walk with you under open skies,
As a path below rests in august esteem.

When you look at me with those Aegean eyes,
I can feel your warmth influence my dreams.

A quarter of a second was all it took
To know I’d no longer be the same

Beginning this journey, a new page in our book
Because for now, only serenity will remain.

///

O plimbare cu tine sub cer deschis
În timp ce drumul nostru de mai jos sa bazează pe stimă

Când mă privești cu ochii tăi de Egee
Simt căldura ta îmi influențează visele

Un sfert de secundă a fost tot ce a fost nevoie
Să știu că nu aș fi niciodată la fel

Începând această călătorie, o nouă pagina pentru cartea noastră
Pentru că deocamdată va rămâne doar seninătatea
jenn Nov 2017
And when puddles ripple from the slightest touch of a raindrop that has fallen from the overcast sky, and the pine needles droop from the weight of water as if the world was equivalent to one hundred pound cinder blocks, please remember that somewhere within the rolling Catskills, your palace still sits. The aroma of blended spices will swallow the surrounding oxygen it feeds on, mixing together to find combination, to form a perfect harmony, before finally sprinting up the chimney to dance in the air, as if it were sending out a distress signal, leading you home. Remember that after the katalox clicks tight, and your shoes sleep on the mat, all that will really matter are the lessons of kindergarten. To be kind to one another and share, to know when you need to say sorry, to love and care for each other. However, some of the easiest lessons are the hardest to show. So one thing that I have come to teach myself is that sometimes the best apologies are those that taste like love. So, if I were to become that block of dry ice that burns you even with the most gentle touch, tell me. I will invite you to dine at the table, and I will melt with the heat of the stove and pray that you see not just a meal but a feast baked in my apologies and garnished with all the love that I don’t know how to physically express. The type that you can feel rush down your throat, racing through your veins to warm everything from the roots of your hair to the tip of your toe. So, if I haven't said it enough times,  I want you to know: quiero amarte, pentru ca te iubesc, and in every language ever created, I need you to know that I love you. And thus it is this love that has created something much more than just a diverse palate, it is something that has created it’s own embrace. One that humans can’t provide.
EmotionalPoet Nov 2018
I'm writting a poem again here I am
laying on the bed now, laptop in my hand
I wanted to say thank you for all, once again
And I wanted to say I'm blessed yes, again and again

So many things have happend so fast So quick
But who should I thank, will you say "pentru nimic"?
From all the good days which one should I pick?
Until tomorrow comes, tonight will be quiet- tick

I have a part in me that's worried and scared
A part that's there and does go no where
A small piece laying within alone, spared
Its like my mind always says, "be prepaired"

But the good in the world doesn't let me stand behind
The good in us is so beautiful, im not blind
I know we can be better together combined
And our future awaits for us aligned.
stranger May 2022
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
stranger Dec 2018
Singurătatea e ce ne aduce împreună
Pentru că noi căutăm siguranță în durerea altcuiva...
stranger Jan 2022
Îmi deschid gura și e fum
De parcă winston m-ar fi luat și câștigat
Ca pe un trofeu.
Cancer deraiat de eu.
Ciuda zbiară.
Înghite ca o termită toată camera asta din lemn răstignită în casă-goală
Roade păr, unghii, gânduri, șoapte
Speranțe.
Deșarte.
Împletite în părul unei alte eu.
Una ce nu e răzbunătoare.
Una rămasă copil stingher pe o strada de București mai puțin tulburătoare.
Dumbrava Nouă portal spre Strada Bîrca numărul 15,
O mișcare, 7 fețe.
Ilinca minte, Ilinca doare, Ilinca crește, Ilinca ucigătoare.
Ce mârşav gând, să scap de mine.
Mă holbez la oameni poate uit și revine
Viața într-un moment maniacal al zilei.
Un spate îndoit, un umăr întins pentru tine
Să-l mângâi, să-l fărâmi în palme
*** dorești.
Eu ard dar am răbdare.
Să pier ca cerul dimineții în favoarea verii.
Rupt din soare.
Valentin Eni Nov 19
(Literal Translation from Romanian)

This poem, actually,
it's not even a poem,
just some random text
that
will waste your time
and energy,
will try to hurt you
and rub salt in the wound,
it will mess with you a bit.
That's what happens when you don't read
what you're supposed to.
This text was born
to teach you a lesson:
next time
be more careful
with what you choose to read!

(Alternative translation I)

A Poem Not Meant to Be Read

This poem, in truth,
is no poem at all,
just a simple text,
meant to stall—
to steal your time,
your energy, too,
to wound your soul
and rub in the salt,
mocking you,
it’s your fault.

That’s what happens, don’t you see,
when you read what’s unworthy.

This text was born with a goal in mind:
to set you straight, to make you find
a better path, a wiser way—
be cautious in the books you stray!

(Alternative translation II)

not recommended for reading

this poem truthfully
isn't even poetry,
just some random text
that will steal your time
and drain your energy,
will try to wound you deep
and on that wound will heap
salt, in other words
it's making fun of you.
that's what you get, it's true,
when you don't read what's due.
this text was meant to be
a lesson, you will see:
next time
be more careful
with what you choose to read!

(Original poem)

poezie nerecomandată lecturii

această poezie, de fapt
nici nu e poezie,
ci doar un text oarecare
care
îţi va lua ceva timp
şi ceva energie,
va încerca să te rănească
şi pe rană să-ţi presoare
sare,
adică îsi va bate niţel joc de tine.
aşa-i, când nu citeşti
ceea ce se cuvine.
acestui text i-a fost dat să se nască
pentru a te pune la cale:
altădată
să fii mai precaut
în lecturile tale!
The poem playfully critiques the act of reading indiscriminately, mocking both itself and the reader for engaging with texts of questionable value. It examines the relationship between writer, text, and reader, exploring notions of expectation, disappointment, and self-reflection.

The tone is ironic, self-aware, and lightly admonishing. The poem is a "non-poem," undermining its significance while drawing readers into its trap. Its conversational style, fragmented structure, and casual rhythm reinforce the playful nature, making the critique feel lighthearted rather than harsh.

Mocking its lack of depth, the "poem" provokes the reader to reflect on their choices and consider the value of what they consume. At the same time, it critiques the culture of superficial engagement, urging a more thoughtful approach to literature.
stranger Oct 2021
*** s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
*** m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.
stranger Oct 2022
Uitându-mă prin ochetul perdelei din bucătărie,
Vremea mă înșală.
Și eu pe mine.
Mă dor ochii, pereții, dansează -eu îmi caut o cauză, o rădăcină pentru mânie.
Doare să fiu atât de tânără
Atât de fraged și de crud, un creier o câmpie pustie, râd câteodată fiecare sunet spunând  "cruță-mă".
Mă împiedic câteodată de pietre răsărite din sine,
Mă pierd în mine, o pereche de mâini împrumutată o minte curată,ma mint ridicându-mă... e mai bine.
Ascult alternosfera sper ca furia se topește
Dau din picioare ura în mine crește,
O fărâmă de moloz, o brândușă oprește
Gândul asurzitor, ce mă ofilește.
Un urban fără cuvinte, o carne crudă mușc fără să mestec, doar sa las o urmă de dinți-semnătură, un sărut cu gust de primulă.
O rădăcină de creștet, un alt gând veşted.
Oare care poveste ma adormea, firește nu-mi voi aminti.
Nu-mi voi aminti decât când doare
Și rămâne ochiul fără culoare, un iris topit, o sfântă vâltoare, încă o mișcare și axa e completă.
O existență perversă, semi-coerentă.
am uitat că eram așa atunci
stranger Sep 2021
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
stranger Jun 2022
ochii migdalați
ochii triști,
mi s-a mai zis...
mă spăl pe dinți până dau de sânge.
știu că e de rău, știu să plec când începe.
am deschis geamul, am lăsat o lumânare roșie-aprinsă de dragul lui iunie
un strop, o linie trasată pentru dragoste
nu. nu dragoste, obsesie-am decis să scriu în secret, timpul se dă înapoi și el.
pact cu lumina o să fac curând, să mă țină în haloul ei sfânt, să mă țină atât de divin în capcana ei curcubeatică.
aud voci și miroase a tine, trag draperia să-ți picteze prezența roșie, cărămizie, tiranică
am să-ți fiu sânge!
*** *** eu mai bine, şiroind sfios din vene, înfloresc damnat pe gene și mă usuc juvaier.
dispar dacă ***, dacă nu, halucinez în mirosul ăsta ce își știe ispita din aer.
mâine se transformă în ieri, eu în topaz meschin, labradorit stingher.
mă sting și fur suflarea lumii n-o mai dau la nimeni,
mă sting și eu cu tine, în bolta asta feerică de sânge - nu mai vreau să mă simt mâine,
o pulbere fină a unui om desfigurat, una dintre multele dorințe ale unei minți hapsîne.
grăbește-te și scoate-mă afară din mine!
de ce scriu în română?
stranger Jan 2023
la gara se vând flori
și fire de vânt strecurate printre vitralii
fier lovit de dinți încep să văd detalii.
oase, vene și alte romantice orori.
frigul ăsta mi-l fac vară.
o sun pe mama să-i spun că a născut o avalanșă.
şi ofilesc.
orașul un amalgam de cărămidă prăfoasă, poduri rabatabile și geamuri pustii și luminate atât de frumos
nu înțeleg de ce nu *** să trăiesc
mai îndeajuns.
în soare cu dinți și în ploaie torențială, mamă
trăiesc o viață pentru amândouă.
mă salut cu toată lumea necunoscută de pe stradă și îmi cumpăr flori odată pe săptămână eu și sănătatea mea puerilă.
stau și fumez 3, 4, 5 țigări pe zi câteodată niciuna și admir umbrele nopții.
cand tremur seara parcă nu mai sunt singură.
stranger Feb 2022
Un prag
O piedică
Între mine și fericire.
Un cui răsărit și călcat, o jumatete de suflet vomitat.
Eu curg, lumea țiuie.
Eu râd, lumea plânge.
Să lași ușile deschise... sunt altele care ma vor prinde de picioare:
Mândrie aspră, un șmirghel în ureche
Vină lichidă, un susur pe hârtie
Rușine acidă ieșind din mine.
Mi-am promis că nu voi deveni ce am să fiu mâine.
Uite-mă! Am mânie destulă și pentru tine.
Mă urăsc cu radiusul răsăritului și apusului, arzând încet lumea de vie.
Cu pașii grei spre deosebire de ușurința cu care alunec pe gheață
Capul în altă dimensiune, corpul stă și suferă.
Se privește, se primește ce se merită.
Iubire caldă înseamnă gresia din baie îmbrăcându-mă
4:28 spre 4:29.
Ce iubire, ce viitor, ce față făcută rouă,
Călcată în picioare de iarnă.
O indulgență parşivă.
DAYS of MUCHO SUNSHINE, FOR SALE LARGE BOX WITH AIR HOLES PERFECT FOR PUTTING GOD IN, I MEAN DOG.
****** morgue fridges that kept corpses cold brought attention to
the troubling concerns 'tween Mongol cadavers unbought & unsold
to be flayed for exposition in: In China You Do What You Are Told
A red-haired foster boy asks, “******, phony-fake Daddy, is 'Blood
Spewing from my Throat' a love song or what?” 9 months later dad
answers, “Yes, it is a song to determine whether you make the cut.”
I like being ***-******* in Houston with the cellar door bolted shut
'cause it makes me feel something inside like a pure-breed in a mutt
or like 1 of Robert Joseph White's headless monkeys clapping a nut
against the dull cavities entombed in the petrified body of King Tut


WEB ~ Mihaela Valentina Runceanu (4 May 1955, Buzău - 1 November 1989, Bucharest) (n. 4 mai 1955, Buzău — 1 noiembrie 1989, Bucureşti) was a Romanian pop singer and vocal techniques teacher. She became a successful vocal singer, her voice being highly appreciated in Romania. Many of her songs were hits, and she released two albums, Mihaela Runceanu and Pentru voi, muguri noi, the latter only one day before she was murdered in her home in Bucharest.
On 1 November 1989, a personal friend of hers, Daniel Ştefănescu, visited her and insisted that they watch a videotape he had obtained (at the time, video material circulation was severely restricted by the communist government). After Mihaela went to sleep, Ştefănescu entered her bedroom and smothered her with a pillow. He then stole jewelry, electronics, and some other items that were difficult to obtain in Romania at the time, such as meat, imported cigarettes, and gasoline. He used some of the gasoline to set fire to the apartment.
The murderer was discovered by the investigators the next day and subsequently put on trial. In 1991, he was sentenced to 21 years of imprisonment. In 2006 he was released for good behaviour.
Mihaela Runceanu's tomb is located in the Dumbrava Cemetery in her home town, Buzău.
stranger Mar 2021
și noi vorbim vorbim
de azi până mâine
râdem murim,
cu sau fără companie.
dar noi vorbim.
iar când dormim
atmosfera miroase  a mine și tine.
și cu toate dezamăgirile,
golim rapid iubirile
și ne regăsim pretutindeni.
tot vorbim,vorbim
la nesfârșit, cât de teluric
visele ce le primim
cu sau fără merit
ne șoptesc șovăielnic
că nu vor să-mi achit
ura pentru tine.

— The End —