I’m done with shame
I'm done with pain
It messes with my purity
And with my Identity

I'm done with holding myself back
For projections of the past
Right now the present moment
Is the one I want to last.

Courage, freedom and excitement
Curiosity, amazement
They're all my gateway to this new life
Where I'm living and I fly
And the shapes up on my sky
Come and pass, rise and subside
Kindly, unafraid to hide
For acceptance awaits
Those who know that all the greats
Lived with emotions running high
In front of their pen and their eye
Now, why would I
Not let the wind
Blow through my soul just a bit
Or as long as it’s needed
For the peace
I seek.

_M.

Derail your anxious train of thought

Open your inner spirit

And enter the dream corridor
like a leaf from a tree in its dying season

Coma come quiet
Airless linger delight

Sacrificial pasts
give you the power
to leave places

The world won't get better
but you will

I always loved a good mystery.
I just never realized how much I was one.
Do they even know who’s at home right now?
Do they know why that's a problem?
I always loved Sherlock Holmes.
But not even he could figure me out.

Are you a talker?
Or a listener.
I’ve always been both.
But I don't talk much at home.
I don’t talk much about it.
But I always sit there.
And listen.
While everybody serves their secrets.
Pouring them.
Spooning them
on to a platter.
I listen.
I might be breaking inside.
On my fourth sleepless night.
But that doesn’t matter.

It doesn’t matter?

I don’t know how to talk anymore.
About things that make me seen.
It comforts people.
To think they know me.
When really.
They don’t know anything.
I’m just a stranger.
Who collects their pain.
You talk to me and I lift that weight.
Tell me.
Do you feel lighter when you walk away?
Yeah.
Told you so.

So here I am.
Because I have nobody to turn to.
At the end of the day.
Except for you.
Who I love far more than friendships allow.
But not quite as a lover.
Who sees me as more than just a helpful tool.
Who understands that I too,
Suffer.
You just get it.
I just get you.
I don’t know..
But maybe you feel it too.
Maybe.
Just maybe.
This is love.

If living life is a duty,
I have failed miserably in carrying it out,
Like a warrior with no courage at heart,
The sight unseen leaves me with a wish to depart,
I reside on a battlefield,
Petrified for my life,
Alas,
The idea of survival seems more enticing than success,
I am living perfectly the life you wish for me to live,
Like a soldier on A battle with themselves,
But if I accept it's your triumph,
But I don't value me enough to struggle,
For myself,

I put some traits of me in this world maybe someone would notice.
Nobody notices. They are asleep.

Be True to Self,
Have value and wealth,  
Be good to your body,
Fresh air and great health.
Take care of your needs,
MOST DEFINITELY!!,
If you Do All of this,
In Life you'll Succeed.
You want to be around,
No time to be down,
Self-care and well-being,
In you, will be found.
Your body is your temple,
It is just that simple,
Consume good things,
Be Light and stay nimble.
You have One Body,
so be One with Yourself,
Continue this Journey, and
Be True to Self!!!


B.R.
Date: 9/24/2024

In order to perceive yourself as worthy;

How many more achievements must you accomplish?
How many more ‘wins’ must you have?

How many more followers must you have?
How many more likes must you have?
How famous must you be?

How many more characters must you create?
How many more images of yourself must you envision?
How many more masks must you wear?

How many more versions of the ‘self’ you need to create?
How many more ‘to become’(s) must you be?

How many more times must you reinvent yourself?
How many more times must you meet yourself?

How many more of your parts must you hide, silence, ignore, suppress, and crush?

What more must you consume to come to know your worth?
What more must you pretend to be till you allow yourself to ‘just’ be as you are?

There is no amount of ‘doing’ that elevates your self worth
There is no amount of sins that can ever depreciate your worth

The ‘self’ is eternal
The human’s ’worth’ is a sacred eternal gift
A gift that can never be robbed

In this acceptance
There is no longer a chase to actualise the true authentic self into this world

In this acceptance
The magnificent self emerges

Thank you for being here.

By NwK

Se pare ca știi totul
Și doar a predica
Nu văd ce rost are
Aici prezența mea
Când ce rezultă-n mine este numai sânge
Dat pe dinafară pentru a te unge
Pe răni tu, înțeleptule
Ai țipat destul să-mi tai urechile
Furia ți-a ajuns dincolo de cer
Și cântecul ți-e plin numai de "disper"
Si gol de "ajutor"

Însă nu e "gol"
De "spune-i tu pentru mine"
Ca și când ar fi ok să obții
Tot ceea ce vrei fără sa îți ții
Singur șaua vieții
Se simte incredibil și-mi pare impecabil
De bine plănuit, căci nu ești responsabil
Dacă nu merge bine, doar n-ai spus tu ceva
Erai prea ocupat cu a te alerga
Cu furia cu mânia și mândria ta

Toți sunteți furioși și intitulați
Să aveți dreptate, să nu vă schimbați
Toți sunteți titani și restul sunt cei proști
Se pare că sunteți destul de inimoși
Să vă iubiți pe voi suficient încât
Să vă protejați de orice v-ar provoca mai mult
Perspectiva asupra realității
Asupra iubirii sau a maternității

Iubirea mea nu pare
Să aibă loc aici
Și nu-s vreun salvator
Ca să vă scap de frici
Mai ales atunci când clar ca din topor
N-ați sugerat niciunul că vreți vreun ajutor

Suferiți că vă place și asta-i adevărul
Pe care-l văd eu, nu *** sa fiu eroul
Când refuzați puternic orice implicare
Care să vă fie puțin provocatoare.

Nu vă doriți salvare, ci numai validare.

Sclavi ai vieții voastre, ah cât e de trist
Dar păreți comfortabili în lacrimi și abis
Și când am încercat o mână sa vă-ntind
M-am topit și-am plâns, era mult prea acid

De libertatea-i munte, îmi sunteți plini de mare
Și-am să vă mulțumesc, căci nu e de mirare
Că busola mă îndrumă pe altă cărare
Și vântul dintre pânze îmi zice așa tare

"Ești doar eroul tău, și orice chemare
Ce vine dinspre ei, doar cere ca atare
O respingere simplă, fără vreo formă
De sentiment de ură sau țipete de normă "

Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre nimic
Și am s-o țin simplu, nu am s-o complic
Dacă îmi aduceți acest zgomot în casă
Sper să mâncați bine, dar nu la a mea masă,
Am sa vă anunț că nu e pentru mine,
Și am s-o zic repetat și dacă tot nu-i bine
Sau nu are valoare încă ce vă spun,
Sper să fiți iubiți, dar pe al meu drum
Nu vă mai *** permite vreun fel de access
În realitatea mea sau să îmi abuzez
Iubirea și răbdarea când văd așa de des
E loc doar de-un om, și drumu-i deja mers
De mine.

Așa că baftă voua,
Și cu bine mie.
Sau poate e pe dos,
Nu vreau sa stiu,
In fine.

_M.