Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Se pare ca știi totul
Și doar a predica
Nu văd ce rost are
Aici prezența mea
Când ce rezultă-n mine este numai sânge
Dat pe dinafară pentru a te unge
Pe răni tu, înțeleptule
Ai țipat destul să-mi tai urechile
Furia ți-a ajuns dincolo de cer
Și cântecul ți-e plin numai de "disper"
Si gol de "ajutor"

Însă nu e "gol"
De "spune-i tu pentru mine"
Ca și când ar fi ok să obții
Tot ceea ce vrei fără sa îți ții
Singur șaua vieții
Se simte incredibil și-mi pare impecabil
De bine plănuit, căci nu ești responsabil
Dacă nu merge bine, doar n-ai spus tu ceva
Erai prea ocupat cu a te alerga
Cu furia cu mânia și mândria ta

Toți sunteți furioși și intitulați
Să aveți dreptate, să nu vă schimbați
Toți sunteți titani și restul sunt cei proști
Se pare că sunteți destul de inimoși
Să vă iubiți pe voi suficient încât
Să vă protejați de orice v-ar provoca mai mult
Perspectiva asupra realității
Asupra iubirii sau a maternității

Iubirea mea nu pare
Să aibă loc aici
Și nu-s vreun salvator
Ca să vă scap de frici
Mai ales atunci când clar ca din topor
N-ați sugerat niciunul că vreți vreun ajutor

Suferiți că vă place și asta-i adevărul
Pe care-l văd eu, nu *** sa fiu eroul
Când refuzați puternic orice implicare
Care să vă fie puțin provocatoare.

Nu vă doriți salvare, ci numai validare.

Sclavi ai vieții voastre, ah cât e de trist
Dar păreți comfortabili în lacrimi și abis
Și când am încercat o mână sa vă-ntind
M-am topit și-am plâns, era mult prea acid

De libertatea-i munte, îmi sunteți plini de mare
Și-am să vă mulțumesc, căci nu e de mirare
Că busola mă îndrumă pe altă cărare
Și vântul dintre pânze îmi zice așa tare

"Ești doar eroul tău, și orice chemare
Ce vine dinspre ei, doar cere ca atare
O respingere simplă, fără vreo formă
De sentiment de ură sau țipete de normă "

Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre nimic
Și am s-o țin simplu, nu am s-o complic
Dacă îmi aduceți acest zgomot în casă
Sper să mâncați bine, dar nu la a mea masă,
Am sa vă anunț că nu e pentru mine,
Și am s-o zic repetat și dacă tot nu-i bine
Sau nu are valoare încă ce vă spun,
Sper să fiți iubiți, dar pe al meu drum
Nu vă mai *** permite vreun fel de access
În realitatea mea sau să îmi abuzez
Iubirea și răbdarea când văd așa de des
E loc doar de-un om, și drumu-i deja mers
De mine.

Așa că baftă voua,
Și cu bine mie.
Sau poate e pe dos,
Nu vreau sa stiu,
In fine.

_M.
stranger May 2022
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
Aiere ha fatto n'anno - 'o diece 'e maggio,
na matenata calda e chiena 'e sole -,
penzaie 'ncapo a me: "Cu che curaggio
io stamattina vaco a faticà!".
Facenno 'o paro e sparo mme susette:
"Mo mme ne vaco 'a parte 'e copp' 'o Campo".
Int'a ddiece minute mme vestette
cu 'e mucassine e cu 'o vestito blu.

Nun facette sparà manco 'o cannone
ca già stevo assettato int' 'a cantina,
annanze a nu piatto 'e maccarune:
nu zito ch'affucava int 'o ragù.

C' 'a panza chiena, a passo... chianu chiano
mme ne trasette dint'a na campagna,
mmocca nu miezo sigaro tuscano,
ca m' 'o zucavo comme 'o biberò.

Tutto a nu tratto veco nu spiazzale
chino 'e ferraglie vecchie e arrugginite.
E ched' è, neh?... nu campo 'e residuate:
"il cimitero della civiltà".

Nu carro armato cu 'a lamiera rotta...
trattore viecchie... macchine scassate...
n' "Alfetta" senza 'e qquatte rote 'a sotto...
pareva 'o campusanto d' 'a Pietà!

Guardanno a uno a uno sti ruttame,
pare ca ognuno 'e lloro mme diceva:
"Guardate ccà cosa addiventiamo
quanno 'a vicchiaia subbentra a giuventù".

Mmiezo a sta pace, a stu silenzio 'e morte,
tutto a nu tratto sento nu bisbiglio...
appizzo 'e rrecchie e sento 'e di cchiù forte:
"Mia cara Giulietta, come va?".

Chi è ca sta parlanno cu Giulietta?
Nmiezo a stu campo nun ce sta nisciuno...
Tu vuo vedè che l'hanno cu ll' "Alfetta"?
Cheste so ccose 'e pazze! E chi sarrà?

Mme movo chianu chiano... indifferente,
piglio e mm'assetto 'ncopp' 'o carro armato...
quanno 'a sotto mme sento 'e di: "Accidente!...
E chisto mo chi è?... Che vularrà?".

Chi ha ditto sti pparole? Chi ha parlato?
I' faccio sta domanda e zompo all'erta...
"So io ch'aggio parlato: 'o carro armato...
Proprio addu me v'aviveve assettà?

A Napule nun se pò sta cuieto.
Aiere un brutto cane mascalzone
se ferma, addora... aiza 'a coscia 'e reto,
e po' mme fa pipi 'nfaccia 'o sciassi".

"Vi prego di accettare le mie scuse,
v' 'e ffaccio a nome anche del mio paese;
Ma voi siete tedesco o Made in Usa?
E come vi trovate in Italy?".

"Sono tedesco, venni da Berlino
per far la guerra contro l'Inghilterra;
ma poi - chiamalo caso oppur destino -
'e mmazzate ll'avette proprio ccà!".

"Ah, si... mo mme ricordo... le mazzate
ch'avisteve da noi napoletani...
E quanto furon... quattro le giornate,
si nun mme sbaglio: o qualche cosa 'e cchiù?".

"Furon quattro.Mazzate 'a tutte pizze:
prete, benzina, sputazzate 'nfacccia...
Aviveve vedè chilli scugnizze
che cosa se facettero afferrà!".

"Caro Signore, 'o nuosto è nu paisiello
ca tene - è overo - tanta tulleranza;
ma nun nce aimma scurdà ca Masaniello
apparteneva a chesta gente ccà.

E mo mm'ite 'a scusà ll'impertinenza,
primma aggio 'ntiso 'e dì: "Cara Giulietta".
Facitemmella chesta confidenza:
si nun mme sbaglio era st' "Alfetta" ccà?".

"Appunto, si,è qui da noi da un mese...
'A puverella è stata disgraziata,
è capitata 'nmano a un brutto arnese,
... Chisto nun ha saputo maie guidà.

Io mm' 'a pigliasse cu 'e rappresentante,
cu chilli llà che cacciano 'e ppatente;
chiunque 'e nuie, oggi, senza cuntante,
se piglia 'a macchinetta e se ne va".

"Di macchine in Italia c'è abbondanza...-
rispose sottovoce 'a puverella -
si no che ffa... po' nce grattammo 'a panza:
chillo ca vene ll'avimmo acchiappà".

"Giulietta, raccontate qui al signore
i vostri guai" - dicette 'o carro armato.
L' "Alfetta" rispunnette a malincuore:
"Se ci tenete, li racconterò.

Come sapete, sono milanese,
son figlia d'Alfa e di papà Romeo,
per fare me papà non badò a spese;
mi volle fare bella "come il fò".

Infatti, mi adagiarono in vetrina,
tutta agghindata... splendida... lucente!
Ero un' "Alfetta" ancora signorina:
facevo tanta gola in verità!

Un giorno si presenta un giovanotto
cu tanto nu paccotto 'e cambiale,
io, puverella!, avette fà 'o fagotto,
penzanno:Chi sa comme va a fernì!

Si rivelò cretino, senza gusto:
apparteneva 'a "gioventù bruciata".
Diceva a tutti quanti: "Io sono un fusto;
'e ffemmene cu mmico hanna cadè!".

Senza rispetto, senza nu cuntegno...
cambiava tutt' 'e giorne... signorina:
ci conduceva al solito convegno...
... alla periferia della città.

Chello ca cumbinava 'o giuvinotto?
Chi maie ve lo potrebbe raccontare:
io nn'aggio mantenute cannelotte
'e tutte specie, 'e tutte 'e qqualità:

la signorina di buona famiglia,
a vedova, 'a zetella, 'a mmaretata...
E quanno succedette 'o parapiglia,
stavamo proprio cu una 'e chesti ccà.

In una curva, questo gran cretino,
volle fare un sorpasso proibito,
di fronte a noi veniva un camioncino,
un cozzo, svenni, e mo mme trovo ccà".

"A nu fetente 'e chisto ce vulesse
nu paliatone, na scassata d'osse'...
Ma comme - dico i' po' - sò sempe 'e stesse
ca t'hanna cumbinà sti guaie ccà?".

"E che penzate 'e fà donna Giulietta?".
"E ch'aggia fà? - rispose 'a puverella-
So che domani viene una carretta,
mme pigliano e mme portano a squaglià".

"Giulietta... via, fatevi coraggio -
(dicette 'o carro armato). lo ero un "Tigre",
il popolo tremava al mio passaggio!...
Mannaggia 'a guerra e chi 'a vulette fà!

lo so cosa faranno del mio squaglio:
cupierche 'e cassarole, rubinette,
incudini, martelli, o qualche maglio,
e na duzzina 'e fierre pe stirà"

"lo vi capisco... sono dispiaciuto...
ma p' 'e metalli 'a morte nun esiste;
invece 'e n'ommo, quanno se n'è ghiuto,
Aiere ha fatto n'anno - 'o diece 'e maggio,
na matenata calda e chiena 'e sole -,
penzaie 'ncapo a me: "Cu che curaggio
io stamattina vaco a faticà!".
Facenno 'o paro e sparo mme susette:
"Mo mme ne vaco 'a parte 'e copp' 'o Campo".
Int'a ddiece minute mme vestette
cu 'e mucassine e cu 'o vestito blu.

Nun facette sparà manco 'o cannone
ca già stevo assettato int' 'a cantina,
annanze a nu piatto 'e maccarune:
nu zito ch'affucava int 'o ragù.

C' 'a panza chiena, a passo... chianu chiano
mme ne trasette dint'a na campagna,
mmocca nu miezo sigaro tuscano,
ca m' 'o zucavo comme 'o biberò.

Tutto a nu tratto veco nu spiazzale
chino 'e ferraglie vecchie e arrugginite.
E ched' è, neh?... nu campo 'e residuate:
"il cimitero della civiltà".

Nu carro armato cu 'a lamiera rotta...
trattore viecchie... macchine scassate...
n' "Alfetta" senza 'e qquatte rote 'a sotto...
pareva 'o campusanto d' 'a Pietà!

Guardanno a uno a uno sti ruttame,
pare ca ognuno 'e lloro mme diceva:
"Guardate ccà cosa addiventiamo
quanno 'a vicchiaia subbentra a giuventù".

Mmiezo a sta pace, a stu silenzio 'e morte,
tutto a nu tratto sento nu bisbiglio...
appizzo 'e rrecchie e sento 'e di cchiù forte:
"Mia cara Giulietta, come va?".

Chi è ca sta parlanno cu Giulietta?
Nmiezo a stu campo nun ce sta nisciuno...
Tu vuo vedè che l'hanno cu ll' "Alfetta"?
Cheste so ccose 'e pazze! E chi sarrà?

Mme movo chianu chiano... indifferente,
piglio e mm'assetto 'ncopp' 'o carro armato...
quanno 'a sotto mme sento 'e di: "Accidente!...
E chisto mo chi è?... Che vularrà?".

Chi ha ditto sti pparole? Chi ha parlato?
I' faccio sta domanda e zompo all'erta...
"So io ch'aggio parlato: 'o carro armato...
Proprio addu me v'aviveve assettà?

A Napule nun se pò sta cuieto.
Aiere un brutto cane mascalzone
se ferma, addora... aiza 'a coscia 'e reto,
e po' mme fa pipi 'nfaccia 'o sciassi".

"Vi prego di accettare le mie scuse,
v' 'e ffaccio a nome anche del mio paese;
Ma voi siete tedesco o Made in Usa?
E come vi trovate in Italy?".

"Sono tedesco, venni da Berlino
per far la guerra contro l'Inghilterra;
ma poi - chiamalo caso oppur destino -
'e mmazzate ll'avette proprio ccà!".

"Ah, si... mo mme ricordo... le mazzate
ch'avisteve da noi napoletani...
E quanto furon... quattro le giornate,
si nun mme sbaglio: o qualche cosa 'e cchiù?".

"Furon quattro.Mazzate 'a tutte pizze:
prete, benzina, sputazzate 'nfacccia...
Aviveve vedè chilli scugnizze
che cosa se facettero afferrà!".

"Caro Signore, 'o nuosto è nu paisiello
ca tene - è overo - tanta tulleranza;
ma nun nce aimma scurdà ca Masaniello
apparteneva a chesta gente ccà.

E mo mm'ite 'a scusà ll'impertinenza,
primma aggio 'ntiso 'e dì: "Cara Giulietta".
Facitemmella chesta confidenza:
si nun mme sbaglio era st' "Alfetta" ccà?".

"Appunto, si,è qui da noi da un mese...
'A puverella è stata disgraziata,
è capitata 'nmano a un brutto arnese,
... Chisto nun ha saputo maie guidà.

Io mm' 'a pigliasse cu 'e rappresentante,
cu chilli llà che cacciano 'e ppatente;
chiunque 'e nuie, oggi, senza cuntante,
se piglia 'a macchinetta e se ne va".

"Di macchine in Italia c'è abbondanza...-
rispose sottovoce 'a puverella -
si no che ffa... po' nce grattammo 'a panza:
chillo ca vene ll'avimmo acchiappà".

"Giulietta, raccontate qui al signore
i vostri guai" - dicette 'o carro armato.
L' "Alfetta" rispunnette a malincuore:
"Se ci tenete, li racconterò.

Come sapete, sono milanese,
son figlia d'Alfa e di papà Romeo,
per fare me papà non badò a spese;
mi volle fare bella "come il fò".

Infatti, mi adagiarono in vetrina,
tutta agghindata... splendida... lucente!
Ero un' "Alfetta" ancora signorina:
facevo tanta gola in verità!

Un giorno si presenta un giovanotto
cu tanto nu paccotto 'e cambiale,
io, puverella!, avette fà 'o fagotto,
penzanno:Chi sa comme va a fernì!

Si rivelò cretino, senza gusto:
apparteneva 'a "gioventù bruciata".
Diceva a tutti quanti: "Io sono un fusto;
'e ffemmene cu mmico hanna cadè!".

Senza rispetto, senza nu cuntegno...
cambiava tutt' 'e giorne... signorina:
ci conduceva al solito convegno...
... alla periferia della città.

Chello ca cumbinava 'o giuvinotto?
Chi maie ve lo potrebbe raccontare:
io nn'aggio mantenute cannelotte
'e tutte specie, 'e tutte 'e qqualità:

la signorina di buona famiglia,
a vedova, 'a zetella, 'a mmaretata...
E quanno succedette 'o parapiglia,
stavamo proprio cu una 'e chesti ccà.

In una curva, questo gran cretino,
volle fare un sorpasso proibito,
di fronte a noi veniva un camioncino,
un cozzo, svenni, e mo mme trovo ccà".

"A nu fetente 'e chisto ce vulesse
nu paliatone, na scassata d'osse'...
Ma comme - dico i' po' - sò sempe 'e stesse
ca t'hanna cumbinà sti guaie ccà?".

"E che penzate 'e fà donna Giulietta?".
"E ch'aggia fà? - rispose 'a puverella-
So che domani viene una carretta,
mme pigliano e mme portano a squaglià".

"Giulietta... via, fatevi coraggio -
(dicette 'o carro armato). lo ero un "Tigre",
il popolo tremava al mio passaggio!...
Mannaggia 'a guerra e chi 'a vulette fà!

lo so cosa faranno del mio squaglio:
cupierche 'e cassarole, rubinette,
incudini, martelli, o qualche maglio,
e na duzzina 'e fierre pe stirà"

"lo vi capisco... sono dispiaciuto...
ma p' 'e metalli 'a morte nun esiste;
invece 'e n'ommo, quanno se n'è ghiuto,
"Cammina, su, non fare resistenza!"
diceva 'o brigadiere, e 'a strascenava.
"Sta storia adda fernì,è un'indecenza!".
"Chi sa c'ha fatto"- 'a ggente se spiava.
"C'ha fatto?" - rispunnette nu signore.
È na povera ddia... è na mundana".
"E 'a porteno accussì?Gesù, che core!"
murmuliaie Nannina " 'a parulana ".
"Lassateme... nun aggio fatto niente!".
"E lass' 'a jì - dicette nu cucchiere -
ma vuie 'e vvedite quanto sò fetiente?".
"Nce vò nu core a ffà chillu mestiere".
"Sta purtanno 'o brigante Musolino-
se mettette alluccà Peppe " 'o Fravaglia" -
Si 'o ssape ll'onorevole Merlini
'o fa 'a proposta p' 'o fà avè 'a medaglia".
Quase ogne ghiuorno, 'a povera figliola
approfittava ca na caruzzella
a Nnapule scenneva d'Afragola
pe nu passaggio fino 'a Ruanella.
'O nomme?Nun 'o saccio.
Saccio sulo ca 'e ccumpagne
'a chiammaveno " 'A pezzente".
Pe sparagnà, 'a sera, dduie fasule,
e, spisse vote, nun magnava niente!
Cu chelle ppoche lire ch'abbuscava
aveva mantenè tutta 'a famiglia;
e quanno 'e vvote po'... nun aizava,
steva diuno 'o pate, 'a mamma e 'o figlio.
'O pate, viecchio, ciunco... into a nu lietto
senza lenzole, cu na cupertella.
E 'a mamma ca campava pe dispietto
d' 'a morte e d' 'a miseria.
Puverella! A piede o lietto, dinto a nu spurtone,
na criatura janca e malaticcia,
pe pazziella 'nmano nu scarpone
e na tozzola 'e pane sereticcio.
Nun appena fuie 'ncoppa 'a Sezione,
se mettette alluccà comme a na pazza.
'E strille se sentivano a 'o puntone.
"Ch' è stato, neh? Ched' è chisto schiamazzo?
Avanti, fate entrà sta... Capinera"-
dicette 'o Cummissario a nu piantone.
E 'o milite, cu grazia e cu maniera,
'a votta dinto cu nu sbuttulone.
"Ah! Sì tu? - dicette 'o funzionario-
Si nun mme sbaglio, tu si recidiva?
Si cunusciuta cca a Muntecalvario.
Addò t'hanno acchiappata, neh, addò stive?".
"All'angolo d' 'o vico 'a Speranzella.
Steve parlanno cu nu marenaro,
quanno veco 'e passà na carruzzella
Cu dinto don Ciccillo 'o farenaro.
Don Ciccio fa nu segno: "Fuitenne!
Curre ca sta passando 'o pattuglione".
I' dico a 'o marenaro: "Iatevenne.
Stu brigadiere 'o saccio... è nu 'nfamone"
."A legge è legge - dice 'o cavaliere
Nun aggio che te fà, ragazza mia.
I' te cunziglio: lassa stu mestiere,
e lievete pe sempe 'a miezo 'a via".
"E che mme metto a ffà, signore bello,
'a sarta, 'a lavannara, 'a panettera?
Spisso mm' 'o sento chistu riturnello"
."E truovete nu posto 'e cammarera!".
"Signò, dicite overo opuro apposta?
Vulite pazzià? E nun è umano.
V' 'a mettisseve dinto 'a casa vosta
chi... pe disgrazia ha avuta fà 'a puttana?!".
Aiere ha fatto n'anno - 'o diece 'e maggio,
na matenata calda e chiena 'e sole -,
penzaie 'ncapo a me: "Cu che curaggio
io stamattina vaco a faticà!".
Facenno 'o paro e sparo mme susette:
"Mo mme ne vaco 'a parte 'e copp' 'o Campo".
Int'a ddiece minute mme vestette
cu 'e mucassine e cu 'o vestito blu.

Nun facette sparà manco 'o cannone
ca già stevo assettato int' 'a cantina,
annanze a nu piatto 'e maccarune:
nu zito ch'affucava int 'o ragù.

C' 'a panza chiena, a passo... chianu chiano
mme ne trasette dint'a na campagna,
mmocca nu miezo sigaro tuscano,
ca m' 'o zucavo comme 'o biberò.

Tutto a nu tratto veco nu spiazzale
chino 'e ferraglie vecchie e arrugginite.
E ched' è, neh?... nu campo 'e residuate:
"il cimitero della civiltà".

Nu carro armato cu 'a lamiera rotta...
trattore viecchie... macchine scassate...
n' "Alfetta" senza 'e qquatte rote 'a sotto...
pareva 'o campusanto d' 'a Pietà!

Guardanno a uno a uno sti ruttame,
pare ca ognuno 'e lloro mme diceva:
"Guardate ccà cosa addiventiamo
quanno 'a vicchiaia subbentra a giuventù".

Mmiezo a sta pace, a stu silenzio 'e morte,
tutto a nu tratto sento nu bisbiglio...
appizzo 'e rrecchie e sento 'e di cchiù forte:
"Mia cara Giulietta, come va?".

Chi è ca sta parlanno cu Giulietta?
Nmiezo a stu campo nun ce sta nisciuno...
Tu vuo vedè che l'hanno cu ll' "Alfetta"?
Cheste so ccose 'e pazze! E chi sarrà?

Mme movo chianu chiano... indifferente,
piglio e mm'assetto 'ncopp' 'o carro armato...
quanno 'a sotto mme sento 'e di: "Accidente!...
E chisto mo chi è?... Che vularrà?".

Chi ha ditto sti pparole? Chi ha parlato?
I' faccio sta domanda e zompo all'erta...
"So io ch'aggio parlato: 'o carro armato...
Proprio addu me v'aviveve assettà?

A Napule nun se pò sta cuieto.
Aiere un brutto cane mascalzone
se ferma, addora... aiza 'a coscia 'e reto,
e po' mme fa pipi 'nfaccia 'o sciassi".

"Vi prego di accettare le mie scuse,
v' 'e ffaccio a nome anche del mio paese;
Ma voi siete tedesco o Made in Usa?
E come vi trovate in Italy?".

"Sono tedesco, venni da Berlino
per far la guerra contro l'Inghilterra;
ma poi - chiamalo caso oppur destino -
'e mmazzate ll'avette proprio ccà!".

"Ah, si... mo mme ricordo... le mazzate
ch'avisteve da noi napoletani...
E quanto furon... quattro le giornate,
si nun mme sbaglio: o qualche cosa 'e cchiù?".

"Furon quattro.Mazzate 'a tutte pizze:
prete, benzina, sputazzate 'nfacccia...
Aviveve vedè chilli scugnizze
che cosa se facettero afferrà!".

"Caro Signore, 'o nuosto è nu paisiello
ca tene - è overo - tanta tulleranza;
ma nun nce aimma scurdà ca Masaniello
apparteneva a chesta gente ccà.

E mo mm'ite 'a scusà ll'impertinenza,
primma aggio 'ntiso 'e dì: "Cara Giulietta".
Facitemmella chesta confidenza:
si nun mme sbaglio era st' "Alfetta" ccà?".

"Appunto, si,è qui da noi da un mese...
'A puverella è stata disgraziata,
è capitata 'nmano a un brutto arnese,
... Chisto nun ha saputo maie guidà.

Io mm' 'a pigliasse cu 'e rappresentante,
cu chilli llà che cacciano 'e ppatente;
chiunque 'e nuie, oggi, senza cuntante,
se piglia 'a macchinetta e se ne va".

"Di macchine in Italia c'è abbondanza...-
rispose sottovoce 'a puverella -
si no che ffa... po' nce grattammo 'a panza:
chillo ca vene ll'avimmo acchiappà".

"Giulietta, raccontate qui al signore
i vostri guai" - dicette 'o carro armato.
L' "Alfetta" rispunnette a malincuore:
"Se ci tenete, li racconterò.

Come sapete, sono milanese,
son figlia d'Alfa e di papà Romeo,
per fare me papà non badò a spese;
mi volle fare bella "come il fò".

Infatti, mi adagiarono in vetrina,
tutta agghindata... splendida... lucente!
Ero un' "Alfetta" ancora signorina:
facevo tanta gola in verità!

Un giorno si presenta un giovanotto
cu tanto nu paccotto 'e cambiale,
io, puverella!, avette fà 'o fagotto,
penzanno:Chi sa comme va a fernì!

Si rivelò cretino, senza gusto:
apparteneva 'a "gioventù bruciata".
Diceva a tutti quanti: "Io sono un fusto;
'e ffemmene cu mmico hanna cadè!".

Senza rispetto, senza nu cuntegno...
cambiava tutt' 'e giorne... signorina:
ci conduceva al solito convegno...
... alla periferia della città.

Chello ca cumbinava 'o giuvinotto?
Chi maie ve lo potrebbe raccontare:
io nn'aggio mantenute cannelotte
'e tutte specie, 'e tutte 'e qqualità:

la signorina di buona famiglia,
a vedova, 'a zetella, 'a mmaretata...
E quanno succedette 'o parapiglia,
stavamo proprio cu una 'e chesti ccà.

In una curva, questo gran cretino,
volle fare un sorpasso proibito,
di fronte a noi veniva un camioncino,
un cozzo, svenni, e mo mme trovo ccà".

"A nu fetente 'e chisto ce vulesse
nu paliatone, na scassata d'osse'...
Ma comme - dico i' po' - sò sempe 'e stesse
ca t'hanna cumbinà sti guaie ccà?".

"E che penzate 'e fà donna Giulietta?".
"E ch'aggia fà? - rispose 'a puverella-
So che domani viene una carretta,
mme pigliano e mme portano a squaglià".

"Giulietta... via, fatevi coraggio -
(dicette 'o carro armato). lo ero un "Tigre",
il popolo tremava al mio passaggio!...
Mannaggia 'a guerra e chi 'a vulette fà!

lo so cosa faranno del mio squaglio:
cupierche 'e cassarole, rubinette,
incudini, martelli, o qualche maglio,
e na duzzina 'e fierre pe stirà"

"lo vi capisco... sono dispiaciuto...
ma p' 'e metalli 'a morte nun esiste;
invece 'e n'ommo, quanno se n'è ghiuto,
judy smith May 2015
Acara dalam rangka memperingati hari lahir (harlah) Ke-65 PW Fatayat NU itu diikuti hampir 38 peserta se-Jatim yang meliputi perwakilan seluruh pimpinan cabang Fatayat NU.

Hasil desain peserta diperagakan model andalan mereka. Tak kalah dengan model profesional, para model Fatayat NU ini juga tampak percaya diri berlenggak-lenggok di atas caltwalk.

Dalam lomba fashion show ini, peserta dari PC Fatayat Bojonegoro meraih juara pertama, sedangkan pemenang kedua diraih oleh peserta dari Nganjuk dan pemenang ketiga dari Fatayat Bangil.

Menurut desainer muslimah yang dinobatkan jadi juri lomba ini, Ana Farhasy, ada beberapa poin dimiliki peserta Bojonegoro sehingga meraih juara.

"Kendati bertemakan busana pesta muslimah, namun desainnya simpel dan elegan. Itu menjadi kelebihan sendiri daripada peserta lain yang banyak menonjolkan aksesoris sehingga tampak berlebihan," katanya.

Selain itu, peserta dari Bojonegoro menampilkan tema gold kayu jati. "Batik yang digunakan asli Bojonegoro," jelas Ana.

Sementara itu, Ketua Fatayat NU Jatim Hikmah Bafaqih mengatakan selain lomba fashion show, kegiatan lain juga digelar dalam rangkaian harlah Fatayat NU itu.

"Ada lomba menulis artikel, lomba menjadi presenter, dan bazar produk unggulan (handycraft) kreasi kader Fatayat di seluruh cabang Fatayat se-Jatim," katanya.

Ia menambahkan, puncak peringatan Harlah Fatayat NU dilaksanakan di kantor PWNU Jatim pada Minggu, 17 Mei 2015. Rencananya, acara puncak dihadiri Menpora Imam Nahrawi, Wagub Jatim Saifullah Yusuf, dan Ketua DPRD Jatim.

"Ketua Umum PP Fatayat NU Hajah Ida Fauziyah tidak bisa hadir karena berbarengan dengan acara prakongres Fatayat di Bandung," katanya.

Mbak Hikmah, sapaan akrabnya, mengemukakan tema yang diambil harlah kali ini adalah "Ikhtiar Fatayat NU menuju Indonesia Berkeadaban".

"Karenanya kita akan terus berusaha untuk melakukan berbagai karya nyata, tentu kita bangun ulang keadaban kita dengan Islam ahlussunnah wal jamaah atau yang kita kenal dengan Islam Nusantara," katanya.Read more here:www.marieaustralia.com/mermaid-trumpet-formal-dresses | www.marieaustralia.com/one-shoulder-formal-dresses
Anna Jan 2017
med spids mund skærer *** små skiver af sure citroner
hælder en håndfuld af dem i et højt glas
og sipper let til hendes vand
"jeg synes bare det smager friskt," siger *** galant og *** trommer med fingrene på bordpladen, nipper til en müslibar
bilder sig selv ind at den intetsigende vand, smager godt
en iskold dåsecola med et sugerør er i den grad fortrukket
og en kebab med ekstra dress til at mætte sulten
men ikke mere
for det er altså nu
det er nu *** skal vise slanke, lange ben og enn fast røv
slentre ned af gangene, trække blikke
vide at mens drengene vil have hende
vil pigerne bare være hende
det er nu *** skal trække let på skuldrene og sige "jeg har bare højt stofskifte" når veninderne ivrigt spørger og spørger hvordan har du en så flot krop?
det er nu at der altid er cigaretter og stimerol i tasken,
for det der kan ryges, tygges og spyttes ud kan aldrig ende på lårene
det er altså nu at et bad om onsdagen
ikke er lig med et bad af tårer
det er nu at fremmede 1g piger på instagram
vil anmode om at følge hende for at se hvem pigen fra 3g det er, som drengene synes er så lækker
det er nu, siger *** til sig selv, og løber lidt mere på løbebåndet
lige nu
for i hendes øjne
er der langt fra kebab og cola
til skønhed og lange ben
og der skal ske noget
og det skal være *lige nu
første post i 2017, lidt sørgelig men god at tygge på
stranger Sep 2021
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult ***, viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
"Cammina, su, non fare resistenza!"
diceva 'o brigadiere, e 'a strascenava.
"Sta storia adda fernì,è un'indecenza!".
"Chi sa c'ha fatto"- 'a ggente se spiava.
"C'ha fatto?" - rispunnette nu signore.
È na povera ddia... è na mundana".
"E 'a porteno accussì?Gesù, che core!"
murmuliaie Nannina " 'a parulana ".
"Lassateme... nun aggio fatto niente!".
"E lass' 'a jì - dicette nu cucchiere -
ma vuie 'e vvedite quanto sò fetiente?".
"Nce vò nu core a ffà chillu mestiere".
"Sta purtanno 'o brigante Musolino-
se mettette alluccà Peppe " 'o Fravaglia" -
Si 'o ssape ll'onorevole Merlini
'o fa 'a proposta p' 'o fà avè 'a medaglia".
Quase ogne ghiuorno, 'a povera figliola
approfittava ca na caruzzella
a Nnapule scenneva d'Afragola
pe nu passaggio fino 'a Ruanella.
'O nomme?Nun 'o saccio.
Saccio sulo ca 'e ccumpagne
'a chiammaveno " 'A pezzente".
Pe sparagnà, 'a sera, dduie fasule,
e, spisse vote, nun magnava niente!
Cu chelle ppoche lire ch'abbuscava
aveva mantenè tutta 'a famiglia;
e quanno 'e vvote po'... nun aizava,
steva diuno 'o pate, 'a mamma e 'o figlio.
'O pate, viecchio, ciunco... into a nu lietto
senza lenzole, cu na cupertella.
E 'a mamma ca campava pe dispietto
d' 'a morte e d' 'a miseria.
Puverella! A piede o lietto, dinto a nu spurtone,
na criatura janca e malaticcia,
pe pazziella 'nmano nu scarpone
e na tozzola 'e pane sereticcio.
Nun appena fuie 'ncoppa 'a Sezione,
se mettette alluccà comme a na pazza.
'E strille se sentivano a 'o puntone.
"Ch' è stato, neh? Ched' è chisto schiamazzo?
Avanti, fate entrà sta... Capinera"-
dicette 'o Cummissario a nu piantone.
E 'o milite, cu grazia e cu maniera,
'a votta dinto cu nu sbuttulone.
"Ah! Sì tu? - dicette 'o funzionario-
Si nun mme sbaglio, tu si recidiva?
Si cunusciuta cca a Muntecalvario.
Addò t'hanno acchiappata, neh, addò stive?".
"All'angolo d' 'o vico 'a Speranzella.
Steve parlanno cu nu marenaro,
quanno veco 'e passà na carruzzella
Cu dinto don Ciccillo 'o farenaro.
Don Ciccio fa nu segno: "Fuitenne!
Curre ca sta passando 'o pattuglione".
I' dico a 'o marenaro: "Iatevenne.
Stu brigadiere 'o saccio... è nu 'nfamone"
."A legge è legge - dice 'o cavaliere
Nun aggio che te fà, ragazza mia.
I' te cunziglio: lassa stu mestiere,
e lievete pe sempe 'a miezo 'a via".
"E che mme metto a ffà, signore bello,
'a sarta, 'a lavannara, 'a panettera?
Spisso mm' 'o sento chistu riturnello"
."E truovete nu posto 'e cammarera!".
"Signò, dicite overo opuro apposta?
Vulite pazzià? E nun è umano.
V' 'a mettisseve dinto 'a casa vosta
chi... pe disgrazia ha avuta fà 'a puttana?!".
"Cammina, su, non fare resistenza!"
diceva 'o brigadiere, e 'a strascenava.
"Sta storia adda fernì,è un'indecenza!".
"Chi sa c'ha fatto"- 'a ggente se spiava.
"C'ha fatto?" - rispunnette nu signore.
È na povera ddia... è na mundana".
"E 'a porteno accussì?Gesù, che core!"
murmuliaie Nannina " 'a parulana ".
"Lassateme... nun aggio fatto niente!".
"E lass' 'a jì - dicette nu cucchiere -
ma vuie 'e vvedite quanto sò fetiente?".
"Nce vò nu core a ffà chillu mestiere".
"Sta purtanno 'o brigante Musolino-
se mettette alluccà Peppe " 'o Fravaglia" -
Si 'o ssape ll'onorevole Merlini
'o fa 'a proposta p' 'o fà avè 'a medaglia".
Quase ogne ghiuorno, 'a povera figliola
approfittava ca na caruzzella
a Nnapule scenneva d'Afragola
pe nu passaggio fino 'a Ruanella.
'O nomme?Nun 'o saccio.
Saccio sulo ca 'e ccumpagne
'a chiammaveno " 'A pezzente".
Pe sparagnà, 'a sera, dduie fasule,
e, spisse vote, nun magnava niente!
Cu chelle ppoche lire ch'abbuscava
aveva mantenè tutta 'a famiglia;
e quanno 'e vvote po'... nun aizava,
steva diuno 'o pate, 'a mamma e 'o figlio.
'O pate, viecchio, ciunco... into a nu lietto
senza lenzole, cu na cupertella.
E 'a mamma ca campava pe dispietto
d' 'a morte e d' 'a miseria.
Puverella! A piede o lietto, dinto a nu spurtone,
na criatura janca e malaticcia,
pe pazziella 'nmano nu scarpone
e na tozzola 'e pane sereticcio.
Nun appena fuie 'ncoppa 'a Sezione,
se mettette alluccà comme a na pazza.
'E strille se sentivano a 'o puntone.
"Ch' è stato, neh? Ched' è chisto schiamazzo?
Avanti, fate entrà sta... Capinera"-
dicette 'o Cummissario a nu piantone.
E 'o milite, cu grazia e cu maniera,
'a votta dinto cu nu sbuttulone.
"Ah! Sì tu? - dicette 'o funzionario-
Si nun mme sbaglio, tu si recidiva?
Si cunusciuta cca a Muntecalvario.
Addò t'hanno acchiappata, neh, addò stive?".
"All'angolo d' 'o vico 'a Speranzella.
Steve parlanno cu nu marenaro,
quanno veco 'e passà na carruzzella
Cu dinto don Ciccillo 'o farenaro.
Don Ciccio fa nu segno: "Fuitenne!
Curre ca sta passando 'o pattuglione".
I' dico a 'o marenaro: "Iatevenne.
Stu brigadiere 'o saccio... è nu 'nfamone"
."A legge è legge - dice 'o cavaliere
Nun aggio che te fà, ragazza mia.
I' te cunziglio: lassa stu mestiere,
e lievete pe sempe 'a miezo 'a via".
"E che mme metto a ffà, signore bello,
'a sarta, 'a lavannara, 'a panettera?
Spisso mm' 'o sento chistu riturnello"
."E truovete nu posto 'e cammarera!".
"Signò, dicite overo opuro apposta?
Vulite pazzià? E nun è umano.
V' 'a mettisseve dinto 'a casa vosta
chi... pe disgrazia ha avuta fà 'a puttana?!".
ungdomspoet Jan 2016
kom med mig
bare bliv i nat
du siger alle de ord jeg engang ville høre, men det føltes ikke rigtigt
hvad forventer du at jeg skal sige
du ved jo godt at det er lidt for sent
du tager min hånd
og siger du har ændret dig
men søde, dine undskyldninger narrer mig ikke
fordi for dig er det hele bare et spil
så bare forfør mig nu
for tiden har gjort mig stærk
jeg er begyndt at komme videre
jeg siger det her nu
du har haft din chance
og du ved jo godt at det er lidt for sent
en lille smule for forket
og jeg kan ikke vente
men du ved lige hvad du skal sige
du ved jo godt at det er lidt for sent
du siger at du drømmer om mit ansigt
men det er ikke mig du savner
du kan bare godt lide det du ser nu
men for at være ærlig
er det helt ligemeget nu
for du ved jo godt at det er lidt for sent

jeg var ung og forelsket
jeg gav dig alt hvad jeg havde
men det var aldrig nok
og nu vil du pludselig have kontakt
du ved jo godt at det er lidt for sent
gå hjem til din kæreste
jeg slipper dig fri
jeg elsker mig selv
du har et problem
men kom nu ikke og spørg mig om hjælp
for du ved jo godt at det er lidt for sent
en lille smule for forket
og jeg kan ikke vente
men du ved lige hvad du skal sige
du ved jo godt at det er lidt for sent
du siger at du drømmer om mit ansigt
men det er ikke mig du savner
du kan bare godt lide det du ser nu
men for at være ærlig
er det helt ligemeget nu
for du ved jo godt at det er lidt for sent

jeg kan elske med hele mit hjerte
jeg ved jeg har så meget at give, jeg havde så meget at give
men med en player som dig
der har jeg mistet troen
det er ikke den måde jeg skal leve mit liv
det er bare lidt for sent
det er bare lidt for sent
en lille smule for forket
og jeg kan ikke vente
men du ved lige hvad du skal sige
du ved jo godt at det er lidt for sent
du siger at du drømmer om mit ansigt
men det er ikke mig du savner
du kan bare godt lide det du ser nu
men for at være ærlig
er det helt ligemeget nu
for du ved jo godt at det er lidt for sent
du ved jo godt at det er lidt for sent
stranger Oct 2022
Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
Ì faccio 'o schiattamuorto 'e prufessione,
modestamente songo conosciuto
pè tutt'e ccase 'e dinto a stu rione,
peccheè quann'io manèo 'nu tavuto,
songo 'nu specialista 'e qualità.

Ì tengo mode, garbo e gentilezza.
'O muorto nmano a me pò stà sicuro,
ca nun ave 'nu sgarbo, 'na schifezza.
Io 'o tratto comme fosse 'nu criaturo
che dice 'o pate, mme voglio jì a cuccà.

E 'o co'cco luongo, stiso 'int"o spurtone,
oure si è viecchio pare n'angiulillo.
'O muorto nun ha età, è 'nu guaglione
ca s'è addurmuto placido e tranquillo
'nu suonno doce pè ll'eternità.

E 'o suonno eterno tene stu vantaggio,
ca si t'adduorme nun te scite maie.
Capisco, pè murì 'nce vò 'o curaggio;
ma quanno chella vene tu che ffaie?
Nn'a manne n'ata vota all'al di là?

Chella nun fa 'o viaggio inutilmente.
Chella nun se ne va maie avvacante.
Sì povero, sì ricco, sì putente,
'nfaccia a sti ccose chella fa a gnurante,
comme a 'nu sbirro che t'adda arrestà.

E si t'arresta nun ce stanno sante,
nun ce stanno raggione 'a fà presente;
te ll'aggio ditto, chella fa 'a gnurante...
'A chesta recchia, dice, io nun ce sento;
e si nun sente, tu ch'allucche a ffà?

'A morta, 'e vvote, 'e comme ll'amnistia
che libbera pè sempe 'a tutt'e guaie
a quaccheduno ca, parola mia,
'ncoppa a sta terra nun ha avuto maie
'nu poco 'e pace... 'na tranquillità.

E quante n'aggio visto 'e cose brutte:
'nu muorto ancora vivo dinto 'o lietto,
'na mugliera ca già teneva 'o llutto
appriparato dinto a nù cassetto,
aspettanno 'o mumento 'e s'o 'ngignà.

C'è quacche ricco ca rimane scritto:
" Io voglio un funerale 'e primma classe! ".
E 'ncapo a isso penza 'e fà 'o deritto:
" Così non mi confondo con la ***** ".
Ma 'o ssape, o no, ca 'e llire 'lasse ccà?!

'A morta è una, 'e mezze songhe tante
ca tene sempe pronta sta signora.
Però, 'a cchiù trista è " la morte ambulante "
che può truvà p'a strada a qualunq'ora
(comme se dice?... ) pè fatalità.

Ormai per me il trapasso è 'na pazziella;
è 'nu passaggio dal sonoro al muto.
E quanno s'è stutata 'a lampella
significa ca ll'opera è fernuta
e 'o primm'attore s'è ghiuto a cuccà.
Aryan Sam Jun 2018
Ik gal kaha.

Menu 2016 to hi yakeen ja ** gea c
Ki thuhade lai menu bhulna bada easy c
Bcz us time jado thuhade viah di gal chali c
Tuci menu ik war bi nai c dasea
Nd us bhenchod nu pyar kar bethe c tuci

Yaar me kade kisi hor nu pyar nai kita, na hi kade kar paya. Beshak me hor bada kuj kita.
Bhawe oh kudi baji c ya nasha.
Par kisi hor nu kade pyar nai kr sakea.

Menu sala ehi samj nai a reha
Ki me thuhanu yaad karna band kr dawa
Ya ewe hi yaad krda raha

Me badi try kr reha ki yaad na kara.
Par is baar gal kuj hor he
2016 wich me bhul gea c u nu
But etki, gaand fati hoi a meri
Bus ik mar nai sakda
Baki bahro kush rehna penda

Kini war dekh chukea me thuhanu lal rang de choore wich
Sali iko dua nikdi ki maut a jawe menu
Bcz me khud mar nai sakda
*** bi ro reha

Yaad a ik wari, jado apa park wicho di ja rahe c
Te ik munda park wich ro reha c
Te me us time
Keha c ki sala
Kinna pagal he
Munda ewe kiwe ro sakda
Aj oh munde di yaad andi menu
Te meri kahi gal
Aj samj anda ki sala rona ki hunda

Bhen di lun hoi bi meri life di
Sala kite bi dil nI lagda mera

I know u nu mazak hi lag reha hona
Ha me kita bi mazak hi c thuhade naal
Te aj usdi saza bhugat reha ha
Ena jyada tadap reha ha

Pata ik ta banda ro ke mann halka kr lenda
Ik banda andro ronda
Jeda sala andro rona, te usda mann bi halka nai hunda
Bada ikha hunda

Fat jandi he
Rooh kamb jandi he
Sala jad bi kade wife nu patiala chad ke anda
Ta sad song laganda. Badi myshkil naal sad song sunan nu milde
Te bus sara rasta ronda anda me
Sach kaha ohi ik time hunda jad me ro sakda ha te apna mann halka karda ha
Cheeka marda ha, chest te mukke marda ha
Thapad tak marda ha apne aap nu
Sala sochda ki isi bahane kuch dil halka ** jawe
Par kithe.
Nai hunda.

Heena jj, menu pata ki mera *** koi hak nai reha.
Par metho ik haq na khona
Oh thuhanu dekhan da.
Me kade life wich interfair nai krda
Bus menu dekhan to na rokna kade.

Me tadfna chanda ha
Rona chanda ha
Apni galtia krke

Ameen
Grim Reaper May 2016
Ik kuddi jida naa mohabbat,
Gum hai. Gum hai, gum hai...

Saad muraadi, soni phabbat,
Guum hai.

Suurat ousdi pariyaan vargi
Seerat di o mariam lagdi,
Hasdi hai taa phul jharade ne
Turdi hai taa gazal hai lagdi.
Lamm-salammi, saru(Saro) de kad di
Umar aje hai marke agg di,
Par naina di gal samajhdi.
Ik kuddi jida naa mohabbat,
Gum hai. Gum hai, gum hai...

Goummeyaan janam janam han hoye
Par lagda jyon kal di gal hai.
Yun lagda jyon ajj di gal hai,
Yun lagda jyon *** di gal hai.
Huney taan mere kol khaddi si
Huney taan mere kol nahi hai
Eh ki chhal hai, eh ki phatkan
Soch meri hairan baddi hai.
Nazar meri har aande jaande
Chehre da rang phol rahi hai,
Ous kuddi nu tol rahi hai.

Saanjh dhale baazaaran de jad,
Moddaan te khushbu ugdi hai.
Vehal, thakaavat, bechaini jad,
Chau raaheyaan te aa juddadi hai.
Rauley lippi tanhai vich
Os kuddi di thudd khaandi hai.
Os kuddi di thudd disdi hai.
Har chhin mennu inyon lagda hai,
Har din mennu inyon lagda hai.
Judde jashan ne bheeddaan vichon,
Juddi mahak de jhurmat vichon,
O mennu aawaaz davegi,
Men ohnu pehchaan lavaanga
O mennu pehchaan lavegi.
Par es raule de hadd vichon
Koi mennu aawaaz na denda
Koi vi mere vall na vehnda.

Par khaure kyun tapala lagda,
Par khaure kyun jhaulla painda,
Har din har ik bheedd juddi chon,
But ohda jyun langh ke jaanda.
Par mennu hi nazar na aunda.
Goum gaya maen os kuddi de
Chehre de vich goummeya rehnda,
Os de gham vich ghullda rehnda,
Os de gham vich khurda jaanda!
Os kuddi nu meri saun hai,
Os kuddi nu apni saun hai,

Os kuddi nu sab di saun hai.
Os kuddi nu jag di saun hai,
Os kuddi nu rab di saun hai,
Je kithe paddhdi sundi hove,
Jyundi ya o mar rahi hove
Ik vaari aa ke mil jaave
Vafa meri nu daag na laave
Nahin taan methon jiya na jaanda
Geet koi likheya na janda!

Ik kudi jida naa muhabat.
Goum hai.
Saad muradi sohni phabbat
Goum hai.
Shiv Kumar Batalvi
Ashlagh Naighlim Jul 2010
Pe cand noaptea se lasa si nimanui nu-i pasa,
Pe cand ceata-ndeasa si acum far-de-prefata,
Pe cand lumina piere si se lasa cu durere,
Masca eu o pui deoparte si ma definesc aparte.

Caci ma vezi ziua schimbator,pe emotii trecator,mijlocitor
Sad sau merg,vorbesc sau tac,dar sunt tot un...liliac.
Caci doar eu ma inteleg si fluier mut,caut coleg...
Dar de unde sa gasesc,noaptea zbor,ziua zabovesc.

Stau si plang,stele de stele,indurerat,companie-mi tin doar ele.
Luna nu o mai suport,imi strica lumea ce mi-o port...
Indoliat mereu,dar nu se vede,caci doliu-mi tot...cine ma crede?
Nimeni,caci imi scriu doar mie;Sa ma cunosti?!...e Blasfemie.

Hai sa-ncerc sa ma arat...usor,sa nu dau indarat.
Schimbat in singur,deci cu timpu,trecutau anii,schimband grupu,
Cutand mereu fata far-de-zar,siguranta pura,dar e in zadar;
vesnic adaptiv,renuntator,am invatat constant *** e sa mor.

Trecutau anii,evoluand,am luat cu mine tot,furand,culegand.
Tarziu mi-am dat seama *** de izbutesc...In invizibil eu traiesc
Domino eu mesteresc si involuntar,mereu,eu il pornesc;
Toate piesele-mi cad in sac,se evapora...plang si tac
Munca,alinare o secunda,dau masca jos,da sa se-ascunda
Urlu,magai,simt,gandesc si mereu ma pacalesc.

Cautand mereu ambrosie,dar nectaru tot ma chinuie...
Trec prin sange si prin sentiment cu idealu-mi stimulent
Dau de-o ea si dau de mine,dara EA nu da sa vie...

Va ascult *** reprosati,radeti,inghiontiti,bucurosi sau suparati,
Calcati pe voi,calcati pe mine,ignorati si totusi tine...
Gasiti refugiu-n contradictii,fugiti de voi,va luati de dictii
Si astfel tot ma atacati,priviti spre mine indignati...

De ce? eu pur "sange" m-am nascut,fara frica si nu m-a durut
Ati venit,m-ati "educat",fara mila si regret,tot voi m-ati conturat.
Sad in fata voastra-acum,reprosati,ma indemnati pe alt drum.
Ce vina am eu ca v-am ascultat?,fac ce stiu,ce ma-ti invatat.

M-am luptat,m-am ridicat,de unde voi m-ati aruncat,
Si cu aripi noi noute,diferite,...dar dragute...
Am decis sa nu v-ascult,sa fac ce stiu,tot mai mult
Si astfel ne-am departajat,in voi si eu,...TERIFIANT!

V-ati semnat propriu testament,sa va dau iubire vehement,
Va dau tot ce batjocoriti,va dau ce nu vreti pana muriti,
Dar cu timpul s-a schimbat,ati invatat,ati evoluat...
Tot,tot,tot,ce eu am dat,miseilor,ati manipulat...

Am luptat,am incercat,ce simt,pe  voi e insemnat,
Tatuaj fara de voie,nevazut,scris cu lamaie;
Caci il vad,il desclusesc,in oglinda eu privesc
Intorsi pe dos pana la moarte,va citesc ca pe o carte.

Am trecut incet,incet,printre voi,plin de regret...
Sa va iubeasca Dumnezeu,caci in lumea me-as doar eu.
Emotiv,departajat,scriu in stele-ndoliat...
Preamarind singuratatea,cunoscand nici-cand dreptatea!

Greu de inteles,desprins,incalcit parca-n adins.
Zbor acum si scriu departe,bucurand scantei de soapte.
Sad in somn,visez pucioasa,tremur vesnic dupa raza.
Si tipand pe ploaia deasa,ma asez usor,...mi-e greata.
Meena Menon Sep 2021
Flicker Shimmer Glow

The brightest star can shine even with thick black velvet draped over it.  
Quartz, lime and salt crystals formed a glass ball.
The dark womb held me, warm and soft.  
My mom called my cries when I was born the most sorrowful sound she had ever heard.  
She said she’d never heard a baby make a sound like that.    
I’d open my eyes in low light until the world’s light healed rather than hurt.  
The summer before eighth grade, July 1992,
I watched a shooting star burn by at 100,000 miles per hour as I stood on the balcony  
while my family celebrated my birthday inside.  
It made it into the earth’s atmosphere
but it didn’t look like it was coming down;
I know it didn’t hit the ground but it burned something in the time it was here.  
The glass ball of my life cracked inside.  
Light reflected off the salt crystal cracks.  
I saw the beauty of the light within.  
Nacre from my shell kept those cracks from getting worse,
a wild pearl as defense mechanism.  
In 2001, I quit my job after they melted and poured tar all over my life.  
All summer literature class bathtubs filled with rose hip oil cleaned the tar.  
That fall logic and epistemology classes spewed black ink all over my philosophy
written over ten years then.  
Tar turned to asphalt when I met someone from my old job for a drink in November
and it paved a road for my life that went to the hospital I was in that December
where it sealed the roof on my life
when I was almost murdered there
and in February after meeting her for another drink.  
They lit a fire at the top of the glacier and pushed the burning pile of black coal off the edge,
burnt red, looking like flames falling into the valley.  
While that blazed the side of the cliff something lit an incandescent light.  
The electricity from the metal lightbulb ***** went through wires and heated the filament between until it glowed.  
I began putting more work into emotional balance from things I learned at AA meetings.  
In Spring 2003, the damage that the doctors at the hospital in 2001 had done
made it harder for light to reflect from the cracks in the glass ball.
I’d been eating healthy and trying to get regular exercises since 1994
but in Spring 2003 I began swimming for an hour every morning .  
The water washed the pollution from the burning coals off
And then I escaped in July.  
I moved to London to study English Language and Linguistics.  
I would’ve studied English Language and Literature.  
I did well until Spring 2004 when I thought I was being stalked.  
I thought I was manic.  
I thought I was being stalked.  
I went home and didn’t go back for my exams after spring holiday.  
Because I felt traumatized and couldn’t write poetry anymore,
I used black ink to write my notes for my book on trauma and the Russian Revolution.
I started teaching myself German.  
I stayed healthy.  
In 2005, my parents went to visit my mom’s family in Malaysia for two weeks.
I thought I was being stalked.  
I knew I wasn’t manic.  
I thought I was being stalked.  
I told my parents when they came home.  
They thought I was manic.  
I showed them the shoe prints in the snow of different sizes from the woods to the windows.  
They thought I was manic.  
I was outside of my comfort zone.  
I moved to California. I found light.  
I made light,
the light reflected off the salt crystals I used to heal the violence inflicted on me from then on.  
The light turned the traffic lights to not just green from red
but amber and blue.  
The light turned the car signals left and right.  
The light reflected off of salt crystals, light emitting diodes,
electrical energy turned directly to light,
electroluminescence.  
The electrical currents flowed through,
illuminating.  
Alone in the world, I moved to California in July 2005
but in August  I called the person I escaped in 2003,
the sulfur and nitrogen that I hated.  
He didn’t think I was manic but I never said anything.
I never told him why I asked him to move out to California.  
When his coal seemed like only pollution,
I asked him to leave.  
He threatened me.  
I called the authorities.  
They left me there.
He laughed.  
Then the violence came.  
****:  stabbed and punched, my ****** bruised, purple and swollen.  
The light barely reflected from the glass ball wIth cracks through all the acid rain, smoke and haze.
It would take me half an hour to get my body to do what my mind told it to after.  
My dad told me my mom had her cancer removed.
The next day, the coal said if I wanted him to leave he’d leave.  
I booked his ticket.
I drove him to the airport.  
Black clouds gushed the night before for the first time in months,
the sky clear after the rain.  
He was gone and I was free,
melted glass, heated up and poured—
looked like fire,
looked like the Snow Moon in February
with Mercury in the morning sky.  
I worked through ****.  
I worked to overcome trauma.  
Electricity between touch and love caused acid rain, smoke, haze, and mercury
to light the discharge lamps, streetlights and parking lot lights.
Then I changed the direction of the light waves.  
Like lead glass breaks up the light,
lead from the coal, cleaned and replaced by potassium,
glass cut clearly, refracting the light,
electrolytes,
electrical signals lit through my body,
thick black velvet drapes gone.  





















Lava

I think that someone wrote into some palm leaf a manuscript, a gift, a contract.  
After my parents wedding, while they were still in India,
they found out that my dad’s father and my mom’s grandfather worked for kings administering temples and collecting money for their king from the farmers that worked the rice paddies each king owned.  They both left their homes before they left for college.  
My dad, a son of a brahmin’s son,
grew up in his grandmother’s house.  
His mother was not a Brahmin.  
My mother grew up in Malaysia where she saw the children from the rubber plantation
when she walked to school.  
She doesn’t say what caste she is.  
He went to his father’s house, then college.  
He worked, then went to England, then Canada.  
She went to India then Canada.  
They moved to the United States around Christmas 1978
with my brother while she was pregnant with me.  
My father signed a contract with my mother.  
My parents took ashes and formed rock,
the residue left in brass pots in India,
the rocks, so hot, they turned back to lava miles away before turning back to ash again,
then back to rock,
the lava from a super volcano,
the ash purple and red.  


















Circles on a Moss Covered Volcano

The eruption beatifies the magma.  
It becomes obsidian,
only breaks with a fracture,
smooth circles where it breaks.  

My mom was born on the grass
on a lawn
in a moss covered canyon at the top of a volcanic island.  
My grandfather lived in Malaysia before the Japanese occupied.  
When the volcano erupted,
the lava dried at the ocean into black sand.  
The British allied with the Communist Party of Malaysia—
after they organized.  
After the Americans defeated the Japanese at Pearl Harbor,
the British took over Malaysia again.  
They kept different groups apart claiming they were helping them.  
The black sand had smooth pebbles and sharp rocks.  
Ethnic Malay farmers lived in Kampongs, villages.  
Indians lived on plantations.  
The Chinese lived in towns and urban areas.  
Ethnic Malays wanted independence.
In 1946, after strikes, demonstrations, and boycotts
the British agreed to work with them.  
The predominantly Chinese Communist Party of Malaysia went underground,
guerrilla warfare against the British,
claiming their fight was for independence.  
For the British, that emergency required vast powers
of arrest, detention without trial and deportation to defeat terrorism.  
The Emergency became less unpopular as the terrorism became worse.  
The British were the iron that brought oxygen through my mom’s body.  
She loved riding on her father’s motorcycle with him
by the plantations,
through the Kampongs
and to the city, half an hour away.  
The British left Malaysia independent in 1957
with Malaysian nationalists holding most state and federal government offices.  
As the black sand stretches towards the ocean,
it becomes big stones of dried lava, flat and smooth.  

My mom thought her father and her uncle were subservient to the British.  
She thought all things, all people were equal.  
When her father died when she was 16, 1965,
they moved to India,
my mother,
a foreigner in India, though she’s Indian.  
She loved rock and roll and mini skirts
and didn’t speak the local language.  
On the dried black lava,
it can be hard to know the molten lava flickers underneath there.  
Before the Korean War,
though Britain and the United States wanted
an aggressive resolution
condemning North Korea,
they were happy
that India supported a draft resolution
condemning North Korea
for breach of the peace.  
During the Korean War,
India, supported by Third World and other Commonwealth nations,
opposed United States’ proposals.
They were able to change the U.S. resolution
to include the proposals they wanted
and helped end the war.  
China wanted the respect of Third World nations
and saw the United States as imperialist.  
China thought India was a threat to the Third World
by taking aid from the United States and the Soviets.  
Pakistan could help with that and a seat at the United Nations.  
China wanted Taiwan’s seat at the UN.
My mother went to live with her uncle,
a communist negotiator for a corporation,
in India.  
A poet,
he threw parties and invited other artists, musicians and writers.  
I have the same brown hyperpigmentation at my joints that he had.  
During the day, only the steam from the hot lava can be seen.  
In 1965, Pakistani forces went into Jammu and Kashmir with China’s support.  
China threatened India after India sent its troops in.  
Then they threatened again before sending their troops to the Indian border.  
The United States stopped aid to Pakistan and India.
Pakistan agreed to the UN ceasefire agreement.  
Pakistan helped China get a seat at the UN
and tried to keep the west from escalating in Vietnam.  
The smoldering sound of the lava sizzles underneath the dried lava.  
When West Pakistan refused to allow East Pakistan independence,
violence between Bengalis and Biharis developed into upheaval.  
Bengalis moved to India
and India went into East Pakistan.  
Pakistan surrendered in December 1971.  
East Pakistan became independent Bangladesh

The warm light of the melted lava radiates underneath but burns.  
In 1974, India tested the Smiling Buddha,
a nuclear bomb.  
After Indira Gandhi’s conviction for election fraud in 1973,
Marxist Professor Narayan called for total revolution
and students protested all over India.  
With food shortages, inflation and regional disputes
like Sikh separatists training in Pakistan for an independent Punjab,
peasants and laborers joined the protests.  
Railway strikes stopped the economy.  
In 1975, Indira Gandhi, the Iron Lady,
declared an Emergency,
imprisoning political opponents, restricting freedoms and restricting the press,
claiming threats to national security
because the war with Pakistan had just ended.  
The federal government took over Kerala’s communist dominated government and others.  

My mom could’ve been a dandelion, but she’s more like thistle.  
She has the center that dries and flutters in the wind,
beautiful and silky,
spiny and prickly,
but still fluffy, downy,
A daisy.
They say thistle saved Scotland from the Norse.  
Magma from the volcano explodes
and the streams of magma fly into the air.  
In the late 60s,
the civil rights movement rose
against the state in Northern Ireland
for depriving Catholics
of influence and opportunity.
The Northern Irish police,
Protestant and unionist, anti-catholic,
responded violently to the protests and it got worse.  
In 1969, the British placed Arthur Young,
who had worked at the Federation of Malaya
at the time of their Emergency
at the head of the British military in Northern Ireland.
The British military took control over the police,
a counter insurgency rather than a police force,
crowd control, house searches, interrogation, and street patrols,
use of force against suspects and uncooperative citizens.  
Political crimes were tolerated by Protestants but not Catholics.  
The lava burns the rock off the edge of the volcano.  

On January 30, 1972, ****** Sunday,  
British Army policing killed 13 unarmed protesters
fighting for their rights over their neighborhood,
protesting the internment of suspected nationalists.
That led to protests across Ireland.  
When banana leaves are warmed,
oil from the banana leaves flavors the food.  
My dad flew from Canada to India in February 1972.  
On February 4, my dad met my mom.  
On February 11, 1972,
my dad married my mom.  
They went to Canada,
a quartz singing bowl and a wooden mallet wrapped in suede.  
The rock goes down with the lava, breaking through the rocks as it goes down.  
In March 1972, the British government took over
because they considered the Royal Ulster Police and the Ulster Special Constabulary
to be causing most of the violence.  
The lava blocks and reroutes streams,
melts snow and ice,
flooding.  
Days later, there’s still smoke, red.  
My mom could wear the clothes she liked
without being judged
with my dad in Canada.  
She didn’t like asking my dad for money.
My dad, the copper helping my mother use that iron,
wanted her to go to college and finish her bachelors degree.
She got a job.  
In 1976, the police took over again in Northern Ireland
but they were a paramilitary force—
armored SUVs, bullet proof jackets, combat ready
with the largest computerized surveillance system in the UK,
high powered weapons,
trained in counter insurgency.  
Many people were murdered by the police
and few were held accountable.  
Most of the murdered people were not involved in violence or crime.  
People were arrested under special emergency powers
for interrogation and intelligence gathering.  
People tried were tried in non-jury courts.  
My mom learned Malayalam in India
but didn’t speak well until living with my dad.  
She also learned to cook after getting married.  
Her mother sent her recipes; my dad cooked for her—
turmeric, cumin, coriander, cayenne and green chiles.  
Having lived in different countries,
my mom’s food was exposed to many cultures,
Chinese and French.
Ground rock, minerals and glass
covered the ground
from the ash plume.  
She liked working.  

A volcano erupted for 192 years,
an ice age,
disordered ices, deformed under pressure
and ordered ice crystals, brittle in the ice core records.  
My mother liked working.  
Though Khomeini was in exile by the 1970s in Iran,
more people, working and poor,
turned to him and the ****-i-Ulama for help.
My mom didn’t want kids though my dad did.
She agreed and in 1978 my brother was born.
Iran modernized but agriculture and industry changed so quickly.  
In January 1978, students protested—
censorship, surveillance, harassment, illegal detention and torture.  
Young people and the unemployed joined.  
My parents moved to the United States in December 1978.  
The regime used a lot of violence against the protesters,
and in September 1978 declared martial law in Iran.  
Troops were shooting demonstrators.
In January 1979, the Shah and his family fled.  
On February 11, 1979, my parents’ anniversary,
the Iranian army declared neutrality.  
I was born in July 1979.
The chromium in emeralds and rubies colors them.
My brother was born in May and I was born in July.

Obsidian—
iron, copper and chromium—
isn’t a gas
but it isn’t a crystal;
it’s between the two,
the ordered crystal and the disordered gas.  
They made swords out of obsidian.  





Warm Light Shatters

The eruption beatifies the magma.  
It becomes obsidian,
only breaks with a fracture,
smooth circles where it breaks.  

My dad was born on a large flat rock on the edge of the top
of a hill,
Molasses, sweet and dark, the potent flavor dominates,
His father, the son of a Brahmin,
His mother from a lower caste.
His father’s family wouldn’t touch him,
He grew up in his mother’s mother’s house on a farm.  
I have the same brown hyperpigmentation spot on my right hand that he has.

In 1901, D’Arcy bought a 60 year concession for oil exploration In Iran.
The Iranian government extended it for another 32 years in 1933.
At that time oil was Iran’s “main source of income.”
In 1917’s Balfour Declaration, the British government proclaimed that they favored a national home for the Jews in Palestine and their “best endeavors to facilitate the achievement” of that.

The British police were in charge of policing in the mandate of Palestine.  A lot of the policemen they hired were people who had served in the British army before, during the Irish War for Independence.  
The army tried to stop how violent the police were, police used torture and brutality, some that had been used during the Irish War for Independence, like having prisoners tied to armored cars and locomotives and razing the homes of people in prison or people they thought were related to people thought to be rebels.
The police hired Arab police and Jewish police for lower level policing,
Making local people part of the management.
“Let Arab police beat up Arabs and Jewish police beat up Jews.”

The lava blocks and reroutes streams, melts snow and ice, flooding.
In 1922, there were 83,000 Jews, 71,000 Christians, and 589,000 Muslims.
The League If Nations endorsed the British Mandate.
During an emergency, in the 1930s, British regulations allowed collective punishment, punishing villages for incidents.
Local officers in riots often deserted and also shared intelligence with their own people.
The police often stole, destroyed property, tortured and killed people.  
Arab revolts sapped the police power over Palestinians by 1939.

My father’s mother was from a matrilineal family.
My dad remembers tall men lining up on pay day to respectfully wait for her, 5 feet tall.  
She married again after her husband died.
A manager from a tile factory,
He spoke English so he supervised finances and correspondence.
My dad, a sunflower, loved her: she scared all the workers but exuded warmth to the people she loved.

Obsidian shields people from negative energy.
David Cargill founded the Burmah Oil Co. in 1886.
If there were problems with oil exploration in Burma and Indian government licenses, Persian oil would protect the company.  
In July 1906, many European oil companies, BP, Royal Dutch Shell and others, allied to protect against the American oil company, Standard Oil.
D’Arcy needed money because “Persian oil took three times as long to come on stream as anticipated.”
Burmah Oil Co. began the Anglo-Persian Oil Co. as a subsidiary.
Ninety-seven percent of British Petroleum was owned by Burmah Oil Co.
By 1914, the British government owned 51% of the Anglo-Persian Oil Co.  
Anglo-Persian acquired independence from Burmah Oil and Royal Dutch Shell with two million pounds from the British government.

The lava burns the rock off the edge of the volcano.
In 1942, after the Japanese took Burma,
the British destroyed their refineries before leaving.
The United Nations had to find other sources of oil.
In 1943, Japan built the Burma-Thailand Railroad with forced labor from the Malay peninsula who were mostly from the rubber plantations.

The rock goes down with the lava, breaking through the rocks as it goes down.
In 1945. Japan destroyed their refineries before leaving Burma.
Cargill, Watson and Whigham were on the Burmah Oil Co. Board and then the Anglo Iranian Oil Co. Board.  

In 1936 Palestine, boycotts, work stoppages, and violence against British police officials and soldiers compelled the government to appoint an investigatory commission.  
Leaders of Egypt, Trans Jordan, Syria and Iraq helped end the work stoppages.
The British government had the Peel Commission read letters, memoranda, and petitions and speak with British officials, Jews and Arabs.  
The Commission didn’t believe that Arabs and Jews could live together in a single Jewish state.
Because of administrative and financial difficulties the Colonial Secretary stated that to split Palestine into Arab and Jewish states was impracticable.  
The Commission recommended transitioning 250,000 Arabs and 1500 Jews with British control over their oil pipeline, their naval base and Jerusalem.  
The League of Nations approved.
“It will not remove the grievance nor prevent the recurrence,” Lord Peel stated after.
The Arab uprising was much more militant after Peel.  Thousands of Arabs were wounded, ten thousand were detained.  
In Sykes-Picot and the Husain McMahon agreements, the British promised the Arabs an independent state but they did not keep that promise.  
Representatives from the Arab states rejected the Peel recommendations.
United Nations General Assembly Resolution181 partitioned Palestine into Arab and Jewish states with an international regime for the city of Jerusalem backed by the United States and the Soviet Union.  

The Israeli Yishuv had strong military and intelligence organization —-  
the British recognized that their interest was with the Arabs and abstained from the vote.  
In 1948, Israel declared the establishment of its state.  
Ground rock, minerals, and gas covered the ground from the ash plume.
The Palestinian police force was disbanded and the British gave officers the option of serving in Malaya.

Though Truman, Eisenhower and Kennedy supported snd tried to get Israel to offer the Arabs concessions, it wasn’t a major priority and didn’t always approve of Israel’s plans.
Arabs that had supported the British to end Turkish rule stopped supporting the West.  
Many Palestinians joined left wing groups and violent third world movements.  
Seventy-eight percent of the territory of former Palestine was under Israel’s control.  

My dad left for college in 1957 and lived in an apartment above the United States Information services office.
Because he graduated at the top of his class, he was given a job with the public works department of the government on the electricity board.  
“Once in, you’ll never leave.”
When he wanted a job where he could do real work, his father was upset.
He broke the chains with bells for vespers.
He got a job in Calcutta at Kusum Products and left the government, though it was prestigious to work there.
In the chemical engineering division, one of the projects he worked on was to design a *** distillery, bells controlled by hammers, hammers controlled by a keyboard.
His boss worked in the United Kingdom for. 20 years before the company he worked at, part of Power Gas Corporation, asked him to open a branch in Calcutta.
He opened the branch and convinced an Industrialist to open a company doing the same work with him.  The branch he opened closed after that.  
My dad applied for labor certification to work abroad and was selected.  
His boss wrote a reference letter for my him to the company he left in the UK.  My dad sent it telling the company when he was leaving for the UK.  
The day he left for London, he got the letter they sent in the mail telling him to take the train to Sheffield the next day and someone from the firm would meet him at the station.  
His dad didn’t know he left, he didn’t tell him.
He broke the chains with chimes for schisms.


Anglo-Persian Oil became Anglo-Iranian Oil in 1935.
The British government used oil and Anglo-Persian oil to fight communism, have a stronger relationship with the United States and make the United Kingdom more powerful.  
The National Secularists, the Tudeh, and the Communists wanted to nationalize Iran’s oil and mobilized the Iranian people.
The British feared nationalization in Iran would incite political parties like the Secular Nationalists all over the world.  
In 1947, the Iranian government passed the Single Article Law that “[increased] investment In welfare benefits, health, housing, education, and implementation of Iranianization through substitution of foreigners” at Anglo-Iranian Oil Co.
“Anglo-Iranian Oil Company made more profit in 1950 than it paid to the Iranian government in royalties over the previous half century.”
The Anglo-Iranian Oil Company tried to negotiate a new concession and claimed they’d hire more Iranian people into jobs held by British and people from other nationalities at the company.
Their hospitals had segregated wards.  
On May 1, 1951, the Iranian government passed a bill that nationalized Anglo- Iranian Oil Co.’s holdings.  
During the day, only the steam from the hot lava can be seen.
In August 1953, the Iranian people elected Mossadegh from the Secular Nationalist Party as prime minister.
The British government with the CIA overthrew Mossadegh using the Iranian military after inducing protests and violent demonstrations.  
Anglo-Iranian Oil changed its name to British Petroleum in 1954.
Iranians believe that America destroyed Iran’s “last chance for democracy” and blamed America for Iran’s autocracy, its human rights abuses, and secret police.

The smoldering sound of the lava sizzles underneath the dried lava.  
In 1946, Executive Yuan wanted control over 4 groups of Islands in the South China Sea to have a stronger presence there:  the Paracels, the Spratlys, Macclesfield Bank, and the Pratas.
The French forces in the South China Sea would have been stronger than the Chinese Navy then.
French Naval forces were in the Gulf of Tonkin, U.S. forces were in the Taiwan Strait, the British were in Hong Kong, and the Portuguese were in Macao.
In the 1950s, British snd U.S. oil companies thought there might be oil in the Spratlys.  
By 1957, French presence in the South China Sea was hardly there.  

When the volcano erupted, the lava dried at the ocean into black sand.
By 1954, the Tudeh Party’s communist movement and  intelligence organization had been destroyed.  
Because of the Shah and his government’s westernization policies and disrespectful treatment of the Ulama, Iranians began identifying with the Ulama and Khomeini rather than their government.  
Those people joined with secular movements to overthrow the Shah.  

In 1966, Ne Win seized power from U Nu in Burma.
“Soldiers ruled Burma as soldiers.”
Ne Win thought that western political
Institutions “encouraged divisions.”
Minority groups found foreign support for their separatist goals.
The Karens and the Mons supported U Nu in Bangkok.  


Rare copper, a heavy metal, no alloys,
a rock in groundwater,
conducts electricity and heat.
In 1965, my Dad’s cousin met him at Heathrow, gave him a coat and £10 and brought him to a bed and breakfast across from Charing Cross Station where he’d get the train to Sheffield the next morning.
He took the train and someone met him at the train station.  
At the interview they asked him to design a grandry girder, the main weight bearing steel girder as a test.
Iron in the inner and outer core of the earth,
He’d designed many of those.  
He was hired and lived at the YMCA for 2 1/2 years.  
He took his mother’s family name, Menon, instead of his father’s, Varma.
In 1967, he left for Canada and interviewed at Bechtel before getting hired at Seagrams.  
Iron enables blood to carry oxygen.
His boss recommended him for Dale Carnegie’s leadership training classes and my dad joined the National Instrument Society and became President.
He designed a still In Jamaica,
Ordered all the parts, nuts and bolts,
Had all the parts shipped to Jamaica and made sure they got there.
His boss supervised the construction, installation and commission in Jamaica.
Quartz, heat and fade resistant, though he was an engineer and did the work of an engineer, my dad only had the title, technician so my dad’s boss thought he wasn’t getting paid enough but couldn’t get his boss to offer more than an extra $100/week or the title of engineer; he told my dad he thought he should leave.
In 1969, he got a job at Celanese, which made rayon.
He quit Celanese to work at McGill University and they allowed him to take classes to earn his MBA while working.  

The United States and Israel’s alliance was strong by 1967.
United Nations Security Council Resolution 242 at the end of the Third Arab Israeli War didn’t mention the Palestinians but mentioned the refugee problem.
After 1967, the Palestinians weren’t often mentioned and when mentioned only as terrorists.  
Palestinians’ faith in the “American sponsored peace process” diminished, they felt the world community ignored and neglected them also.
Groups like MAN that stopped expecting anything from Arab regimes began hijacking airplanes.
By 1972, the Palestine Liberation Organization had enough international support to get by the United States’ veto in the United Nations Security Council and Arab League recognition as representative of the Palestinian people.
The Palestinians knew the United States stated its support, as the British had, but they weren’t able to accomplish anything.  
The force Israel exerted in Johnson’s United States policy delivered no equilibrium for the Palestinians.  

In 1969, all political parties submitted to the BSPP, Burma Socialist Programme Party.
Ne Win nationalized banks and oil and deprived minorities of opportunities.
Ne Win became U Nu Win, civilian leader of Burma in 1972 and stopped the active role that U Nu defined for Burma internationally
He put military people in power even when they didn’t have experience which triggered “maldistribution of goods and chronic shortages.”  
Resources were located in areas where separatist minorities had control.

The British presence in the South China Sea ended in 1968.  
The United States left Vietnam in 1974 and China went into the Western Paracels.
The U.S. didn’t intervene and Vietnam took the Spratlys.
China wanted to claim the continental shelf In the central part of the South China Sea and needed the Spratlys.
The United States mostly disregarded the Ulama In Iran and bewildered the Iranian people by not supporting their revolution.

Obsidian—
iron, copper and chromium—
isn’t a gas
but it isn’t a crystal;
it’s between the two,
the ordered crystal and the disordered gas.  
They made swords out of obsidian.


Edelweiss

I laid out in my backyard in my bikini.  
I love the feeling of my body in the sun.  
I’d be dark from the end of spring until winter.
The snow froze my bare feet through winter ,
my skin pale.
American towns in 1984,
Free, below glaciers the sunlight melted the snow,
a sea of green and the edelweiss on the edge of the  limestone,
frosted but still strong.    
When the spring warmed the grass,
the grass warmed my feet. 
The whole field looked cold and white from the glacier but in the meadow,
the bright yellow centers of those flowers float free in the center of the white petals.
The bright yellow center of those edelweiss scared the people my parents ran to America from India to get away from.  
On a sidewalk in Queens, New York in 1991, the men stared and yelled comments at me in short shorts and a fitted top in the summer.  
I grabbed my dad’s arm.

























The Bread and Coconut Butter of Aparigraha

Twelve year old flowerhead,
Marigold, yarrow and nettle,
I’d be all emotion
If not for all my work
From the time I was a teenager.
I got depressed a lot.
I related to people I read about
In my weather balloon,
Grasping, ignorant, and desperate,
But couldn’t relate to other twelve year olds.
After school I read Dali’s autobiography,
Young ****** Autosodomized by Her Own Chastity.
Fresh, green nettle with fresh and dried yarrow for purity.
Dead souls enticed to the altar by orange marigolds,
passion and creativity,
Coax sleep and rouse dreams.
Satellites measure indirectly with wave lengths of light.
My weather balloon measures the lower and middle levels of the atmosphere directly,
Fifty thousand feet high,
Metal rod thermometer,
Slide humidity sensor,
Canister for air pressure.

I enjoy rye bread and cold coconut butter in my weather balloon,
But I want Dali, and all the artists and writers.
Rye grows at high altitudes
But papyrus grows in soil and shallow water,
Strips of papyrus pith shucked from their stems.
When an anchor’s weighed, a ship sails,
But when grounded we sail.
Marigolds, yarrow and nettle,
Flowerhead,
I use the marigold for sleep,
The yarrow for endurance and intensity,
toiling for love and truth,
And the nettle for healing.
Strong rye bread needs equally strong flavors.
By the beginning of high school,
I read a lot of Beat literature
And found Buddhism.
I loved what I read
But I didn’t like some things.
I liked attachment.  
I got to the ground.
Mushrooms grow in dry soil.
Attachment to beauty is Buddha activity.
Not being attached to things I don’t find beautiful is Buddha activity.  
I fried mushrooms in a single layer in oil, fleshy.
I roasted mushrooms at high temperatures in the oven, crisp.
I simmered mushrooms in stock with kombu.
Rye bread with cold coconut butter and cremini mushrooms,
raw, soft and firm.  
Life continues, life changes,
Attachments, losses, mourning and suffering,
But change lures growth.
I find stream beds and wet soil.
I lay the strips of papyrus next to each other.
I cross papyrus strips over the first,
Then wet the crossed papyrus strips,
Press and cement them into a sheet.
I hammer it and dry it in the sun,
With no thought of achievement or self,
Flowerhead,
Hands filled with my past,
Head filled with the future,
Dali, artists poets,
Wishes and desires aligned with nature,
Abundance,
Cocoa, caraway, and molasses.

If I ever really like someone,
I’ll be wearing the dress he chooses,
Fresh green nettle and yarrow, the seeds take two years to grow strong,
Lasting love.
Marigolds steer dead souls from the altar to the afterlife,
Antiseptic, healing wounds,
Soothing sore throats and headaches.
Imperturbable, stable flowerhead,
I empty my mind.
When desires are aligned with nature, desire flows.
Papyrus makes paper and cloth.
Papyrus makes sails.
Charcoal from the ash of pulverized papyrus heals wounds.
Without attachment to the fruit of action
There is continuation of life,
Rye bread and melted coconut butter,
The coconut tree in the coconut butter,
The seed comes from the ground out of nothing,
Naturalness.
It has form.
As the seed grows the seed expresses the tree,
The seed expresses the coconut,
The seed expresses the coconut butter.
Rye bread, large open hollows, chambers,
Immersed in melted coconut butter,
Desire for expansion and creation,
No grasping, not desperate.
When the mind is compassion, the mind is boundless.
Every moment,
only that,
Every moment,
a scythe to the papyrus in the stream bed of the past.  

































Sound on Powdery Blue

Potter’s clay, nymph, plum unplumbed, 1993.
Dahlia, ice, powder, musk and rose,
my source of life emerged in darkness, blackness.
Seashell fragments in the sand,
The glass ball of my life cracked inside,
Light reflected off the salt crystal cracks,
Nacre kept those cracks from getting worse.
Young ****** Autosodomized By Her Own Chastity,
Nymph, I didn’t want to give my body,
Torn, *****, ballgown,
To people who wouldn’t understand me,
Piquant.

Outside on the salt flats,
Aphrodite, goddess of beauty, pleasure and fertility and
Asexual Artemis, goddess of animals, and the hunt,
Mistress of nymphs,
Punish with ruthless savagery.

In my bedroom, blue caribou moss covered rocks, pine, and yew trees,
The heartwood writhes as hurricane gales, twisters and whirlwinds
Contort their bark,
Roots strong in the soil.
Orris root dried in the sun, bulbs like wood.
Dahlia runs to baritone soundbath radio waves.
Light has frequencies,
Violet between blue and invisible ultraviolet,
Flame, slate and flint.
Every night is cold.

Torii gates, pain secured as sacred.
An assignation, frost hardy dahlia and a plangent resonant echo.
High frequency sound waves convert to electrical signals,
Breathe from someone I want,
Silt.
Beam, radiate, ensorcel.
I break the bark,
Sap flows and dries,
Resin seals over the tear.
I distill pine,
Resin and oil for turpentine, a solvent.
Quiver, bemired,
I lead sound into my darkness,
Orris butter resin, sweet and warm,
Hot jam drops on snow drops,
Orange ash on smoke,
Balm on lava,
The problem with cotton candy.

Electrical signals give off radiation or light waves,
The narrow frequency range where
The crest of a radio wave and the crest of a light wave overlap,
Infrared.
Glaciers flow, sunlight melts the upper layers of the snow when strong,
A wet snow avalanche,
A torrent, healing.
Brown sugar and whiskey,
Undulant, lavender.
Pine pitch, crystalline, sticky, rich and golden,
And dried pine rosin polishes glass smooth
Like the smell of powdery orris after years.
Softness, flush, worthy/not worthy,
Rich rays thunder,
Intensify my pulse,
Frenzied red,
Violet between blue and invisible ultraviolet.
Babylon—flutter, glow.
Unquenchable cathartic orris.  

















Pink Graphite

Camellias, winter shrubs,
Their shallow roots grow beneath the spongy caribou moss,
Robins egg blue.
After writing a play with my gifted students program in 1991,
I stopped spending all my free time writing short stories,
But the caribou moss was still soft.

In the cold Arctic of that town,
The evergreen protected the camellias from the afternoon sun and storms.
They branded hardy camellias with a brass molded embossing iron;
I had paper and graphite for my pencils.

After my ninth grade honors English teacher asked us to write poems in 1994,
It began raining.
We lived on an overhang.
A vertical rise to the top of the rock.
The rainstorm caused a metamorphic change in the snowpack,
A wet snow avalanche drifted slowly down the moss covered rock,
The snow already destabilized by exposure to the sunlight.

The avalanche formed lakes,
rock basins washed away with rainwater and melted snow,
Streams dammed by the rocks.  
My pencils washed away in the avalanche,
My clothes heavy and cold.
I wove one side of each warp fiber through the eye of the needle and one side through each slot,
Salves, ointments, serums and tinctures.
I was mining for graphite.
They were mining me,
The only winch, the sound through the water.

A steep staircase to the red Torii gates,
I broke the chains with bells for vespers
And chimes for schisms,
And wove the weft across at right angles to the warp.  

On a rocky ledge at the end of winter,
The pink moon, bitters and body butter,
They tried to get  me to want absinthe,
Wormwood for bitterness and regret.
Heat and pressure formed carbon for flakes of graphite.
Heat and pressure,
I made bitters,
Brandy, grapefruit, chocolate, mandarin rind, tamarind and sugar.
I grounded my feet in the pink moss,
paper dried in one hand,
and graphite for my pencils in the other.  



































Flakes

I don’t let people that put me down be part of my life.  
Gardens and trees,
My shadow sunk in the grass in my yard
As I ate bread, turmeric and lemon.
Carbon crystallizes into graphite flakes.
I write to see well,
Graphite on paper.  
A shadow on rock tiles with a shield, a diamond and a bell
Had me ***** to humiliate me.
Though I don’t let people that put me down near me,
A lot of people putting me down seemed like they were following me,
A platform to jump from
While she had her temple.  

There was a pink door to the platform.
I ate bread with caramelized crusts and
Drank turmeric lemonade
Before I opened that door,
Jumped and
Descended into blankets and feathers.
I found matches and rosin
For turpentine to clean,
Dried plums and licorice.  

In the temple,
In diamonds, leather, wool and silk,
She had her shield and bells,
Drugs and technology,
Thermovision 210 and Minox,
And an offering box where people believed
That if their coins went in
Their wishes would come true.

Hollyhock and smudging charcoal for work,  
Belled,
I ground grain in the mill for the bread I baked for breakfast.
The bells are now communal bells
With a watchtower and a prison,
Her shield, a blowtorch and flux,
Her ex rays, my makeshift records
Because Stalin didn’t like people dancing,
He liked them divebombing.
Impurities in the carbon prevent diamonds from forming,
Measured,
The most hard, the most expensive,
But graphite’s soft delocalized electrons move.  






































OCEAN BED

The loneliness of going to sleep by myself.  
I want a bed that’s high off the ground,
a mattress, an ocean.
I want a crush and that  person in my bed.  
Only that,
a crush in my bed,
an ocean in my bed.  
Just love.  
But I sleep with my thumbs sealed.  
I sleep with my hands, palms up.  
I sleep with my hands at my heart.  
They sear my compassion with their noise.  
They hold their iron over their fire and try to carve their noise into my love,
scored by the violence of voices, dark and lurid,  
but not burned.  
I want a man in my bed.  
When I wake up in an earthquake
I want to be held through the aftershocks.  
I like men,
the waves come in and go out
but the ocean was part of my every day.  
I don’t mind being fetishized in the ocean.  
I ran by the ocean every morning.  
I surfed in the ocean.  
I should’ve gone into the ocean that afternoon at Trestles,
holding my water jugs, kneeling at the edge.  














Morning

I want to fall asleep in the warm arms of a fireman.  
I want to wake up to the smell of coffee in my kitchen.  

Morning—the molten lava in the outer core of the earth embeds the iron from the inner core into the earth’s magnetic field.  
The magnetic field flips.  
The sun, so strong, where it gets through the trees it burns everything but the pine.  
The winds change direction.  
Storms cast lightening and rain.  
Iron conducts solar flares and the heavy wind.  
In that pine forest, I shudder every time I see a speck of light for fear of neon and fluorescents.  The eucalyptus cleanses congestion.  
And Kerouac’s stream ululates, crystal bowl sound baths.  
I follow the sound to the water.  
The stream ends at a bluff with a thin rocky beach below.  
The green water turns black not far from the shore.  
Before diving into the ocean, I eat globe mallow from the trees, stems and leaves, the viscous flesh, red, soft and nutty.  
I distill the pine from one of the tree’s bark and smudge the charcoal over my skin.  

Death, the palo santo’s lit, cleansing negative energy.  
It’s been so long since I’ve smelled a man, woodsmoke, citrus and tobacco.  
Jasmine, plum, lime and tuberose oil on the base of my neck comforts.  
Parabolic chambers heal, sound waves through water travel four times faster.  
The sound of the open sea recalibrates.  
I dissolve into the midnight blue of the ocean.  

I want to fall asleep in the warm arms of a fireman.  
I want to wake up to the smell of coffee in my kitchen.  
I want hot water with coconut oil when I get up.  
We’d lay out on the lawn, surrounded by high trees that block the wind.  
Embers flying through the air won’t land in my yard, on my grass, or near my trees.  





Blue Paper

Haze scatters blue light on a planet.  
Frought women, livid, made into peonies by Aphrodites that caught their men flirting and blamed the women, flushed red.
and blamed the women, flushed red.
Frought women, livid, chrysanthemums, dimmed until the end of the season, exchanged and retained like property.  
Blue women enter along the sides of her red Torii gates, belayed, branded and belled, a plangent sound.  
By candles, colored lights and dried flowers she’s sitting inside on a concrete floor, punctures and ruin burnished with paper, making burnt lime from lime mortar.  
Glass ***** on the ceiling, she moves the beads of a Palestinian glass bead bracelet she holds in her hands.  
She bends light to make shadows against  thin wooden slats curbed along the wall, and straight across the ceiling.
A metier, she makes tinctures, juniper berries and cotton *****.
Loamy soil in the center of the room,
A hawthorn tree stands alone,
A gateway for fairies.
large stones at the base protecting,
It’s branches a barrier.  
It’s leaves and shoots make bread and cheese.
It’s berries, red skin and yellow flesh, make jam.
Green bamboo stakes for the peonies when they whither from the weight of their petals.
And lime in the soil.  
She adds wood chips to the burnt lime in the kiln,
Unrolled paper, spools, and wire hanging.
Wood prayer beads connect her to the earth,
The tassels on the end of the beads connect her to spirit, to higher truth.
Minerals, marine mud and warm basins of seawater on a flower covered desk.  
She adds slaked lime to the burnt lime and wood chips.  
The lime converts to paper,
Trauma victims speak,
Light through butterfly wings.  
She’s plumeria with curved petals, thick, holding water
This is what I have written of my book.  I’ll be changing where the poems with the historical research go.  There are four more of those and nine of the other poems.
Ogn'anno, il due novembre, c'é l'usanza
per i defunti andare al Cimitero.
Ognuno ll'adda fà chesta crianza;
ognuno adda tené chistu penziero.

Ogn'anno, puntualmente, in questo giorno,
di questa triste e mesta ricorrenza,
anch'io ci vado, e con dei fiori adorno
il loculo marmoreo 'e zì Vicenza.

St'anno m'é capitato 'navventura...
dopo di aver compiuto il triste omaggio.
Madonna! Si ce penzo, e che paura!,
ma po' facette un'anema e curaggio.

'O fatto è chisto, statemi a sentire:
s'avvicinava ll'ora d'à chiusura:
io, tomo tomo, stavo per uscire
buttando un occhio a qualche sepoltura.

"Qui dorme in pace il nobile marchese
signore di Rovigo e di Belluno
ardimentoso eroe di mille imprese
morto l'11 maggio del'31"

'O stemma cu 'a curona 'ncoppa a tutto...
... sotto 'na croce fatta 'e lampadine;
tre mazze 'e rose cu 'na lista 'e lutto:
cannele, cannelotte e sei lumine.

Proprio azzeccata 'a tomba 'e stu signore
nce stava 'n 'ata tomba piccerella,
abbandunata, senza manco un fiore;
pè segno, sulamente 'na crucella.

E ncoppa 'a croce appena se liggeva:
"Esposito Gennaro - netturbino":
guardannola, che ppena me faceva
stu muorto senza manco nu lumino!

Questa è la vita! 'Ncapo a me penzavo...
chi ha avuto tanto e chi nun ave niente!
Stu povero maronna s'aspettava
ca pur all'atu munno era pezzente?

Mentre fantasticavo stu penziero,
s'era ggià fatta quase mezanotte,
e i'rimanette 'nchiuso priggiuniero,
muorto 'e paura... nnanze 'e cannelotte.

Tutto a 'nu tratto, che veco 'a luntano?
Ddoje ombre avvicenarse 'a parte mia...
Penzaje: stu fatto a me mme pare strano...
Stongo scetato... dormo, o è fantasia?

Ate che fantasia; era 'o Marchese:
c'ò tubbo, 'a caramella e c'ò pastrano;
chill'ato apriesso a isso un brutto arnese;
tutto fetente e cu 'nascopa mmano.

E chillo certamente è don Gennaro...
'omuorto puveriello... 'o scupatore.
'Int 'a stu fatto ì nun ce veco chiaro:
sò muorte e se ritirano a chest'ora?

Putevano stà 'a me quase 'nu palmo,
quanno 'o Marchese se fermaje 'e botto,
s'avota e tomo tomo... calmo calmo,
dicette a don Gennaro: "Giovanotto!

Da Voi vorrei saper, vile carogna,
con quale ardire e come avete osato
di farvi seppellir, per mia vergogna,
accanto a me che sono blasonato!

La casta è casta e va, si, rispettata,
ma Voi perdeste il senso e la misura;
la Vostra salma andava, si, inumata;
ma seppellita nella spazzatura!

Ancora oltre sopportar non posso
la Vostra vicinanza puzzolente,
fa d'uopo, quindi, che cerchiate un fosso
tra i vostri pari, tra la vostra gente"

"Signor Marchese, nun è colpa mia,
i'nun v'avesse fatto chistu tuorto;
mia moglie è stata a ffà sta fesseria,
ì che putevo fà si ero muorto?

Si fosse vivo ve farrei cuntento,
pigliasse 'a casciulella cu 'e qquatt'osse
e proprio mo, obbj'... 'nd'a stu mumento
mme ne trasesse dinto a n'ata fossa".

"E cosa aspetti, oh turpe malcreato,
che l'ira mia raggiunga l'eccedenza?
Se io non fossi stato un titolato
avrei già dato piglio alla violenza! "

"Famme vedé... -piglia sta violenza...
'A verità, Marché, mme sò scucciato
'e te senti; e si perdo 'a pacienza,
mme scordo ca sò muorto e so mazzate!...

Ma chi te cride d'essere... nu ddio?
Ccà dinto, 'o vvuo capi, ca simmo eguale?...
... Muorto si'tu e muorto sò pur'io;
ognuno comme a 'na'ato é tale e quale".

"Lurido porco!... Come ti permetti
paragonarti a me ch'ebbi natali
illustri, nobilissimi e perfetti,
da fare invidia a Principi Reali? ".

'Tu quà Natale... Pasca e Ppifania!!!
T'o vvuò mettere 'ncapo... 'int'a cervella
che staje malato ancora è fantasia?...
'A morte 'o ssaje ched'e?... è una livella.

'Nu rre, 'nu maggistrato, 'nu grand'ommo,
trasenno stu canciello ha fatt'o punto
c'ha perzo tutto, 'a vita e pure 'o nomme:
tu nu t'hè fatto ancora chistu cunto?

Perciò, stamme a ssenti... nun fa'o restivo,
suppuorteme vicino-che te 'mporta?
Sti ppagliacciate 'e ffanno sulo 'e vive:
nuje simmo serie... appartenimmo à morte!
Àŧùl Apr 2015
Male:
Main tennu eevein chaahnda,
<Yo baby! I love you like this,>
Jeevein Mor koi Morni nu - haaye...
<Like a peacock loves a peahen, yeah...>

^^

Together:
Saath poori jindadi daa...
<Well we'll be togetha foreva...>
Ehi saddaa vaada hai - haaye...
<Yea this is our commitment - yo...>

^
^

Male:
Jadon tu kitey meri jindadi vich jaaye, haaye...
<If you go away from my life someday, may mercy be upon me...>
Naal meri jindadi v jaaye, haaye...
<Along may go my life too, yea...>

^^

Female:
*Ke main tennu eevein chaahndi,
<That I love you like this,>
Jeevein Mor nu koi Morni ** - haaye...
<Like a peahen loves a peacock, yeah...>

Jadon main tennu kadi mildi haan,
<When I meet you,>
Bol paendiyaan akkhaan teriyaan, haaye...
<Your eyes start talking, yea...>

Main tennu eevein chaahndi,
<I love you like this,>
Jeevein Mor nu koi Morni **, haaye...
<Like a peahen loves a peacock, yea...>*

^
^

Male:
Main tennu eevein chaahnda,
<Yo baby! I love you like this,>
Jeevein Mor koi Morni nu - haaye...
<Like a peacock loves a peahen, yeah...>

^^

Female:
*Main tennu eevein chaahndi,
<I love you like this,>
Jeevein Mor nu koi Morni **, haaye...
<As if a peahen loves a peacock, yea...>*

^
^

Together:**
Saath poori jindadi daa...
<Well we'll be togetha foreva...>
Ehi saddaa vaada hai - haaye...
<Yea this is our commitment - yo...>
My HP Poem #842
©Atul Kaushal
Ì faccio 'o schiattamuorto 'e prufessione,
modestamente songo conosciuto
pè tutt'e ccase 'e dinto a stu rione,
peccheè quann'io manèo 'nu tavuto,
songo 'nu specialista 'e qualità.

Ì tengo mode, garbo e gentilezza.
'O muorto nmano a me pò stà sicuro,
ca nun ave 'nu sgarbo, 'na schifezza.
Io 'o tratto comme fosse 'nu criaturo
che dice 'o pate, mme voglio jì a cuccà.

E 'o co'cco luongo, stiso 'int"o spurtone,
oure si è viecchio pare n'angiulillo.
'O muorto nun ha età, è 'nu guaglione
ca s'è addurmuto placido e tranquillo
'nu suonno doce pè ll'eternità.

E 'o suonno eterno tene stu vantaggio,
ca si t'adduorme nun te scite maie.
Capisco, pè murì 'nce vò 'o curaggio;
ma quanno chella vene tu che ffaie?
Nn'a manne n'ata vota all'al di là?

Chella nun fa 'o viaggio inutilmente.
Chella nun se ne va maie avvacante.
Sì povero, sì ricco, sì putente,
'nfaccia a sti ccose chella fa a gnurante,
comme a 'nu sbirro che t'adda arrestà.

E si t'arresta nun ce stanno sante,
nun ce stanno raggione 'a fà presente;
te ll'aggio ditto, chella fa 'a gnurante...
'A chesta recchia, dice, io nun ce sento;
e si nun sente, tu ch'allucche a ffà?

'A morta, 'e vvote, 'e comme ll'amnistia
che libbera pè sempe 'a tutt'e guaie
a quaccheduno ca, parola mia,
'ncoppa a sta terra nun ha avuto maie
'nu poco 'e pace... 'na tranquillità.

E quante n'aggio visto 'e cose brutte:
'nu muorto ancora vivo dinto 'o lietto,
'na mugliera ca già teneva 'o llutto
appriparato dinto a nù cassetto,
aspettanno 'o mumento 'e s'o 'ngignà.

C'è quacche ricco ca rimane scritto:
" Io voglio un funerale 'e primma classe! ".
E 'ncapo a isso penza 'e fà 'o deritto:
" Così non mi confondo con la ***** ".
Ma 'o ssape, o no, ca 'e llire 'lasse ccà?!

'A morta è una, 'e mezze songhe tante
ca tene sempe pronta sta signora.
Però, 'a cchiù trista è " la morte ambulante "
che può truvà p'a strada a qualunq'ora
(comme se dice?... ) pè fatalità.

Ormai per me il trapasso è 'na pazziella;
è 'nu passaggio dal sonoro al muto.
E quanno s'è stutata 'a lampella
significa ca ll'opera è fernuta
e 'o primm'attore s'è ghiuto a cuccà.
Ì faccio 'o schiattamuorto 'e prufessione,
modestamente songo conosciuto
pè tutt'e ccase 'e dinto a stu rione,
peccheè quann'io manèo 'nu tavuto,
songo 'nu specialista 'e qualità.

Ì tengo mode, garbo e gentilezza.
'O muorto nmano a me pò stà sicuro,
ca nun ave 'nu sgarbo, 'na schifezza.
Io 'o tratto comme fosse 'nu criaturo
che dice 'o pate, mme voglio jì a cuccà.

E 'o co'cco luongo, stiso 'int"o spurtone,
oure si è viecchio pare n'angiulillo.
'O muorto nun ha età, è 'nu guaglione
ca s'è addurmuto placido e tranquillo
'nu suonno doce pè ll'eternità.

E 'o suonno eterno tene stu vantaggio,
ca si t'adduorme nun te scite maie.
Capisco, pè murì 'nce vò 'o curaggio;
ma quanno chella vene tu che ffaie?
Nn'a manne n'ata vota all'al di là?

Chella nun fa 'o viaggio inutilmente.
Chella nun se ne va maie avvacante.
Sì povero, sì ricco, sì putente,
'nfaccia a sti ccose chella fa a gnurante,
comme a 'nu sbirro che t'adda arrestà.

E si t'arresta nun ce stanno sante,
nun ce stanno raggione 'a fà presente;
te ll'aggio ditto, chella fa 'a gnurante...
'A chesta recchia, dice, io nun ce sento;
e si nun sente, tu ch'allucche a ffà?

'A morta, 'e vvote, 'e comme ll'amnistia
che libbera pè sempe 'a tutt'e guaie
a quaccheduno ca, parola mia,
'ncoppa a sta terra nun ha avuto maie
'nu poco 'e pace... 'na tranquillità.

E quante n'aggio visto 'e cose brutte:
'nu muorto ancora vivo dinto 'o lietto,
'na mugliera ca già teneva 'o llutto
appriparato dinto a nù cassetto,
aspettanno 'o mumento 'e s'o 'ngignà.

C'è quacche ricco ca rimane scritto:
" Io voglio un funerale 'e primma classe! ".
E 'ncapo a isso penza 'e fà 'o deritto:
" Così non mi confondo con la ***** ".
Ma 'o ssape, o no, ca 'e llire 'lasse ccà?!

'A morta è una, 'e mezze songhe tante
ca tene sempe pronta sta signora.
Però, 'a cchiù trista è " la morte ambulante "
che può truvà p'a strada a qualunq'ora
(comme se dice?... ) pè fatalità.

Ormai per me il trapasso è 'na pazziella;
è 'nu passaggio dal sonoro al muto.
E quanno s'è stutata 'a lampella
significa ca ll'opera è fernuta
e 'o primm'attore s'è ghiuto a cuccà.
Teneva diciott'anne Sarchiapone,
era stato cavallo ammartenato,
ma... ogne bella scarpa nu scarpone
addeventa c' 'o tiempo e cu ll'età.
Giuvinotto pareva n'inglesino,
uno 'e chilli cavalle arritrattate
ca portano a cavallo p' 'o ciardino
na signorina della nobiltà.

Pronto p'asc'i sbatteva 'e ccianfe 'nterra,
frieva, asceva 'o fummo 'a dint' 'o naso,
faville 'a sotto 'e piere, 'o ffuoco! 'A guerra!
S'arrevutava tutt' 'a Sanità.

Ma... ogni bella scarpa nu scarpone
c' 'o tiempo addeventammo tutte quante;
venette pure 'o turno 'e Sarchiapone.
Chesta è la vita! Nun ce sta che ffà.

Trista vicchiaja. Che brutto destino!
Tutt' 'a jurnata sotto a na carretta
a carrià lignammo, prete, vino.
"Cammina, Sarchiapò! Cammina, aah!".

'O carrettiere, 'nfamo e disgraziato,
cu 'a peroccola 'nmano, e 'a part' 'o gruosso,
cu tutt' 'e fforze 'e ddà sotto 'o custato
'nfaccia 'a sagliuta p' 'o fà cammenà.

A stalla ll'aspettava Ludovico,
nu ciucciariello viecchio comm' a isso:
pe Sarchiapone chisto era n'amico,
cumpagne sotto 'a stessa 'nfamità.

Vicino tutt' 'e ddute: ciuccio e cavallo
se facevano 'o lagno d' 'a jurnata.
Diceva 'o ciuccio: "I' nce aggio fatto 'o callo,
mio caro Sarchiapone. Che bbuò fà?

lo te capisco, tu te si abbeluto.
Sò tutte na maniata 'e carrettiere,
e, specialmente, 'o nuosto,è 'o cchiù cornuto
ca maie nce puteva capità.

Sienteme bbuono e vide che te dico:
la bestia umana è un animale ingrato.
Mm' he a credere... parola 'e Ludovico,
ca mm' è venuto 'o schifo d' 'o ccampà.

Nuie simmo meglio 'e lloro, t' 'o ddico io:
tenimmo core 'mpietto e sentimento.
Chello ca fanno lloro? Ah, no, pe ddio!
Nisciuno 'e nuie s' 'o ssonna maie d' 'o ffà.

E quanta vote 'e dicere aggio 'ntiso:
"'A tale ha parturito int' 'a nuttata
na criatura viva e po' ll'ha accisa.
Chesto na mamma ciuccia nun 'o ffà!".

"Tu che mme dice Ludovico bello?!
Overo 'o munno è accussi malamente?".
"E che nne vuo sapè, caro fratello,
nun t'aggio ditto tutta 'a verità.

Tu si cavallo, nobile animale,
e cierti ccose nun 'e concepisce.
I' so plebbeo e saccio tutt' 'o mmale
ca te cumbina chesta umanità".

A sti parole 'o ricco Sarchiapone
dicette: "Ludovì, io nun ce credo!
I' mo nce vò, tenevo nu padrone
ch'era na dama, n'angelo 'e buntà.

Mm'accarezzava comm'a nu guaglione,
mme deva 'a preta 'e zucchero a quadrette;
spisse se cunzigliava c' 'o garzone
(s'io stevo poco bbuono) ch' eva fà".

"Embè! - dicette 'o ciuccio - Mme faie pena.
Ma comme, tu nun l'he capito ancora?
Si, ll'ommo fa vedè ca te vò bbene
è pe nu scopo... na fatalità.

Chi pe na mano, chi pe n'ata mano,
ognuno tira ll'acqua al suo mulino.
So chiste tutte 'e sentimente umane:
'a mmiria, ll'egoismo, 'a falsità.

'A prova è chesta, caro Sarchiapone:
appena si trasuto int' 'a vicchiaia,
pe poche sorde, comme a nu scarpone,
t'hanno vennuto e si caduto ccà.

Pe sotto a chillu stesso carruzzino
'o patruncino tuio n'atu cavallo
se ll' è accattato proprio stammatina
pe ghi currenno 'e pprete d' 'a città".

'O nobbile animale nun durmette
tutt' 'a nuttata, triste e ll'uocchie 'nfuse,
e quanno avette ascì sott' 'a carretta
lle mancavano 'e fforze pe tirà.

"Gesù, che delusione ch'aggio avuto!"-
penzava Sarchiapone cu amarezza.
"Sai che ti dico? Ll'aggia fa fernuta,
mmiezo a sta gente che nce campo a ffà?"

E camminanno a ttaglio e nu burrone,
nchiurette ll'uocchie e se menaie abbascio.
Vulette 'nzerrà 'o libbro Sarchiapone,
e se ne jette a 'o munno 'a verità.
Nun songo nu grand'ommo
nun songo nu scienziato.
'A scola nun sò gghiuto
nisciuno m'ha mannato.
S' i' songo intelliggente?
e m' 'o spiate a mme?
I' songo nato a Napule,
che ne pozzo sapè?!
Appartengo alla *****...
a chella folla 'e ggente
ca nun capisce proprio 'o riesto 'e niente.
Però ve pozzo dicere na cosa:
campanno notte e ghiuomo a stu paese
pur i' me sò 'mparato quacche cosa,
quaccosa ca se chiamma umanità.
Senza sapè nè leggere e nè scrivere,
da onesto cittadino anarfabbeta,
ve pozzo parlà 'ncopp' a n' argomento
ca certamente ve pò interessà: chi è ll'ommo.
Ll'ommo è nu pupazzo 'e carne
cu sango e cu cervello
ca primma 'e venì al mondo
(cioè 'ncopp' a sta terra)
madre natura, ca è sempre priviggente,
l'ha miso 'nfunno 'a ll'anema,
cusuto dint'o core, na vurzella
cu dinto tante e tante pupazzielle
che saccio: 'o mariuncello,
na strega 'e Beneviento,
nu scienziatiello atomico
cu a faccia indisponente,
nu bello Capo 'e Stato
vestuto 'a Pulcinella;
curtielle, accette, strummolo
e quacche sciabbulella.
Penzanno ca 'o pupazzo
nu juomo se fa ommo,
si se vò divertì,
chesto 'o ppò fà. E comme?
Sceglienno 'a dint' 'o mazzo
ca tene dint' 'a vurzella,
chello ca cchiù lle piace
fra tutte 'e pazzielle.
Si po' sentite 'e dicere:
"'O tale hanno arrestato!
Era uno senza scrupolo:
pazziava al peculato.
E trene nun camminano?
'A posta s'he fermata?".
Chi tene 'mmano 'o strummolo,
pazzianno s'he spassato.
'O scienziatiello atomico
ch' 'a bomba 'a tena stretta
"Madonna! - tremma 'o popolo-
E si mo chisto 'a jetta?".
Guardate che disgrazia
si 'a sciabbulella afferra
nu capo ca è lunatico:
te fa scuppià na guerra.
Senza penzà ca 'o popolo:
mamme, mugliere e figlie,
chiagneno a tante 'e lacreme.
Distrutte sò 'e famiglie!
A sti pupazze 'e carne affocaggente
l'avessame educà cu 'o manganiello,
oppure, la natura priviggente,
avess' 'a fa turnà nu Masaniello.
Ma 'e ccose no... nun cagnano
e v' 'o dich'i' 'o pecché:
nuie simme tanta pecure...
facimmo sempe "mbee".
Valentin Eni Nov 24
We are strangers, strangers we remain,
From distant worlds, apart we came.
You call to me, I call to you,
But silence answers, cutting through.

You don’t know me, I don’t know you,
Our thoughts diverge like morning dew.
Alive we are, yet still we stare,
As if from graves, from shadows there.

I’m not your loss, nor you are mine,
Like clouds, we drift through endless time.
Wherever I go, wherever you’ll be,
We’re at the edges, lost at sea.

Yet yesterday felt near and bright—
You held my hand; your voice was light.
When love was endless, pure, and true,
And I was me, and you were you.

When whispers spoke of tender care,
And hearts embraced in love’s repair.
When vows were shared, no lies between,
And strangers we had never been.

I
(Alternative translation)
STRANGERS

We are strangers, strangers through,
From worlds apart, both old and new.
I call to you, you call to me,
Yet silence falls like waves at sea.

You do not know me, nor I know you,
Our thoughts like paths that never grew.
Alive we stand, yet lost we seem,
As if we lived within a dream.

I do not miss you, nor you miss me,
Two fleeting clouds the wind sets free.
Where you may go, where I may roam,
We’re at the edges, far from home.

But yesterday, it feels so near,
I held your hand, your voice sincere.
When love was boundless, bold, and true,
And I was me, and you were you.

When whispers shared what hearts could feel,
And hands embraced with love so real.
When we were one, no space between,
And strangers we had never been.

II
(Literal translation)
STRANGERS

We are strangers, strangers we remain,
From different worlds we come.
When you call me, when I call you,
We cannot hear, we cannot hear.

You do not know me, I do not know you,
I have one thought, and you another.
You are alive, and I am alive,
But we look at each other as if from graves.

I don’t miss you; you won’t miss me,
We are two clouds driven by the wind.
Wherever I am, wherever you are,
We are at the edges of the earth.

But, it seems, yesterday there was a day,
You remember it; I remember it, too,
When we could not stop loving each other,
Believing we would love forever.

When I whispered how dear you were,
And we held each other’s hands with love,
When you told me that you loved me,
And we were not strangers at all.

III
(Original poem, Romanian)
STRĂINI

Suntem străini, străini suntem,
Din diferite lumi venim.
Când tu mă chemi, când eu te chem
Nu ne-auzim, nu ne-auzim.

Tu nu mă ştii, eu nu te ştiu,
Un gând am eu şi tu alt gând.
Eşti vie tu şi eu sunt viu,
Dar ne privim ca din mormânt.

Eu nu-ţi lipsesc, tu nu-mi lipseşti,
Suntem doi nori mânaţi de vânt.
Oriunde-aş fi, oriunde eşti,
Suntem la margini de pământ.

Dar, parcă ieri, a fost o zi,
Ţii minte tu, ţin minte eu,
Când nu-ncetam a ne iubi,
Crezînd că ne-om iubi mereu.

Când îţi şopteam ce dragă-mi eşti
Şi ne strângeam cu drag de mâini,
Când îmi spuneai că mă iubeşti
Şi nu eram deloc străini.
The poem explores alienation, distance, and nostalgia for lost intimacy. It reflects on the transformation of a once-deep connection into estrangement, showing how love and familiarity can dissolve over time, leaving behind a haunting sense of separation.

The poem reflects on the fragility of human relationships and the pain of estrangement. It conveys how love, once profound and unbreakable, can fade into distance and disconnection. Yet, the poem also suggests that such painful memories hold a certain beauty, offering a glimpse into moments of genuine connection.

“Strangers” is a poignant meditation on love, loss, and the transformation of intimacy into alienation. Its images and rhythmic structure guide the reader through a journey of longing and reflection, making it deeply personal and universally relatable. The poem leaves an emotional impact, inviting readers to consider their experiences of connection and distance.
Teneva diciott'anne Sarchiapone,
era stato cavallo ammartenato,
ma... ogne bella scarpa nu scarpone
addeventa c' 'o tiempo e cu ll'età.
Giuvinotto pareva n'inglesino,
uno 'e chilli cavalle arritrattate
ca portano a cavallo p' 'o ciardino
na signorina della nobiltà.

Pronto p'asc'i sbatteva 'e ccianfe 'nterra,
frieva, asceva 'o fummo 'a dint' 'o naso,
faville 'a sotto 'e piere, 'o ffuoco! 'A guerra!
S'arrevutava tutt' 'a Sanità.

Ma... ogni bella scarpa nu scarpone
c' 'o tiempo addeventammo tutte quante;
venette pure 'o turno 'e Sarchiapone.
Chesta è la vita! Nun ce sta che ffà.

Trista vicchiaja. Che brutto destino!
Tutt' 'a jurnata sotto a na carretta
a carrià lignammo, prete, vino.
"Cammina, Sarchiapò! Cammina, aah!".

'O carrettiere, 'nfamo e disgraziato,
cu 'a peroccola 'nmano, e 'a part' 'o gruosso,
cu tutt' 'e fforze 'e ddà sotto 'o custato
'nfaccia 'a sagliuta p' 'o fà cammenà.

A stalla ll'aspettava Ludovico,
nu ciucciariello viecchio comm' a isso:
pe Sarchiapone chisto era n'amico,
cumpagne sotto 'a stessa 'nfamità.

Vicino tutt' 'e ddute: ciuccio e cavallo
se facevano 'o lagno d' 'a jurnata.
Diceva 'o ciuccio: "I' nce aggio fatto 'o callo,
mio caro Sarchiapone. Che bbuò fà?

lo te capisco, tu te si abbeluto.
Sò tutte na maniata 'e carrettiere,
e, specialmente, 'o nuosto,è 'o cchiù cornuto
ca maie nce puteva capità.

Sienteme bbuono e vide che te dico:
la bestia umana è un animale ingrato.
Mm' he a credere... parola 'e Ludovico,
ca mm' è venuto 'o schifo d' 'o ccampà.

Nuie simmo meglio 'e lloro, t' 'o ddico io:
tenimmo core 'mpietto e sentimento.
Chello ca fanno lloro? Ah, no, pe ddio!
Nisciuno 'e nuie s' 'o ssonna maie d' 'o ffà.

E quanta vote 'e dicere aggio 'ntiso:
"'A tale ha parturito int' 'a nuttata
na criatura viva e po' ll'ha accisa.
Chesto na mamma ciuccia nun 'o ffà!".

"Tu che mme dice Ludovico bello?!
Overo 'o munno è accussi malamente?".
"E che nne vuo sapè, caro fratello,
nun t'aggio ditto tutta 'a verità.

Tu si cavallo, nobile animale,
e cierti ccose nun 'e concepisce.
I' so plebbeo e saccio tutt' 'o mmale
ca te cumbina chesta umanità".

A sti parole 'o ricco Sarchiapone
dicette: "Ludovì, io nun ce credo!
I' mo nce vò, tenevo nu padrone
ch'era na dama, n'angelo 'e buntà.

Mm'accarezzava comm'a nu guaglione,
mme deva 'a preta 'e zucchero a quadrette;
spisse se cunzigliava c' 'o garzone
(s'io stevo poco bbuono) ch' eva fà".

"Embè! - dicette 'o ciuccio - Mme faie pena.
Ma comme, tu nun l'he capito ancora?
Si, ll'ommo fa vedè ca te vò bbene
è pe nu scopo... na fatalità.

Chi pe na mano, chi pe n'ata mano,
ognuno tira ll'acqua al suo mulino.
So chiste tutte 'e sentimente umane:
'a mmiria, ll'egoismo, 'a falsità.

'A prova è chesta, caro Sarchiapone:
appena si trasuto int' 'a vicchiaia,
pe poche sorde, comme a nu scarpone,
t'hanno vennuto e si caduto ccà.

Pe sotto a chillu stesso carruzzino
'o patruncino tuio n'atu cavallo
se ll' è accattato proprio stammatina
pe ghi currenno 'e pprete d' 'a città".

'O nobbile animale nun durmette
tutt' 'a nuttata, triste e ll'uocchie 'nfuse,
e quanno avette ascì sott' 'a carretta
lle mancavano 'e fforze pe tirà.

"Gesù, che delusione ch'aggio avuto!"-
penzava Sarchiapone cu amarezza.
"Sai che ti dico? Ll'aggia fa fernuta,
mmiezo a sta gente che nce campo a ffà?"

E camminanno a ttaglio e nu burrone,
nchiurette ll'uocchie e se menaie abbascio.
Vulette 'nzerrà 'o libbro Sarchiapone,
e se ne jette a 'o munno 'a verità.
Teneva diciott'anne Sarchiapone,
era stato cavallo ammartenato,
ma... ogne bella scarpa nu scarpone
addeventa c' 'o tiempo e cu ll'età.
Giuvinotto pareva n'inglesino,
uno 'e chilli cavalle arritrattate
ca portano a cavallo p' 'o ciardino
na signorina della nobiltà.

Pronto p'asc'i sbatteva 'e ccianfe 'nterra,
frieva, asceva 'o fummo 'a dint' 'o naso,
faville 'a sotto 'e piere, 'o ffuoco! 'A guerra!
S'arrevutava tutt' 'a Sanità.

Ma... ogni bella scarpa nu scarpone
c' 'o tiempo addeventammo tutte quante;
venette pure 'o turno 'e Sarchiapone.
Chesta è la vita! Nun ce sta che ffà.

Trista vicchiaja. Che brutto destino!
Tutt' 'a jurnata sotto a na carretta
a carrià lignammo, prete, vino.
"Cammina, Sarchiapò! Cammina, aah!".

'O carrettiere, 'nfamo e disgraziato,
cu 'a peroccola 'nmano, e 'a part' 'o gruosso,
cu tutt' 'e fforze 'e ddà sotto 'o custato
'nfaccia 'a sagliuta p' 'o fà cammenà.

A stalla ll'aspettava Ludovico,
nu ciucciariello viecchio comm' a isso:
pe Sarchiapone chisto era n'amico,
cumpagne sotto 'a stessa 'nfamità.

Vicino tutt' 'e ddute: ciuccio e cavallo
se facevano 'o lagno d' 'a jurnata.
Diceva 'o ciuccio: "I' nce aggio fatto 'o callo,
mio caro Sarchiapone. Che bbuò fà?

lo te capisco, tu te si abbeluto.
Sò tutte na maniata 'e carrettiere,
e, specialmente, 'o nuosto,è 'o cchiù cornuto
ca maie nce puteva capità.

Sienteme bbuono e vide che te dico:
la bestia umana è un animale ingrato.
Mm' he a credere... parola 'e Ludovico,
ca mm' è venuto 'o schifo d' 'o ccampà.

Nuie simmo meglio 'e lloro, t' 'o ddico io:
tenimmo core 'mpietto e sentimento.
Chello ca fanno lloro? Ah, no, pe ddio!
Nisciuno 'e nuie s' 'o ssonna maie d' 'o ffà.

E quanta vote 'e dicere aggio 'ntiso:
"'A tale ha parturito int' 'a nuttata
na criatura viva e po' ll'ha accisa.
Chesto na mamma ciuccia nun 'o ffà!".

"Tu che mme dice Ludovico bello?!
Overo 'o munno è accussi malamente?".
"E che nne vuo sapè, caro fratello,
nun t'aggio ditto tutta 'a verità.

Tu si cavallo, nobile animale,
e cierti ccose nun 'e concepisce.
I' so plebbeo e saccio tutt' 'o mmale
ca te cumbina chesta umanità".

A sti parole 'o ricco Sarchiapone
dicette: "Ludovì, io nun ce credo!
I' mo nce vò, tenevo nu padrone
ch'era na dama, n'angelo 'e buntà.

Mm'accarezzava comm'a nu guaglione,
mme deva 'a preta 'e zucchero a quadrette;
spisse se cunzigliava c' 'o garzone
(s'io stevo poco bbuono) ch' eva fà".

"Embè! - dicette 'o ciuccio - Mme faie pena.
Ma comme, tu nun l'he capito ancora?
Si, ll'ommo fa vedè ca te vò bbene
è pe nu scopo... na fatalità.

Chi pe na mano, chi pe n'ata mano,
ognuno tira ll'acqua al suo mulino.
So chiste tutte 'e sentimente umane:
'a mmiria, ll'egoismo, 'a falsità.

'A prova è chesta, caro Sarchiapone:
appena si trasuto int' 'a vicchiaia,
pe poche sorde, comme a nu scarpone,
t'hanno vennuto e si caduto ccà.

Pe sotto a chillu stesso carruzzino
'o patruncino tuio n'atu cavallo
se ll' è accattato proprio stammatina
pe ghi currenno 'e pprete d' 'a città".

'O nobbile animale nun durmette
tutt' 'a nuttata, triste e ll'uocchie 'nfuse,
e quanno avette ascì sott' 'a carretta
lle mancavano 'e fforze pe tirà.

"Gesù, che delusione ch'aggio avuto!"-
penzava Sarchiapone cu amarezza.
"Sai che ti dico? Ll'aggia fa fernuta,
mmiezo a sta gente che nce campo a ffà?"

E camminanno a ttaglio e nu burrone,
nchiurette ll'uocchie e se menaie abbascio.
Vulette 'nzerrà 'o libbro Sarchiapone,
e se ne jette a 'o munno 'a verità.
Io stongo 'e casa a 'o vico Paraviso
tengo tre stanze all'urdemo piano,
int' 'a stagione, maneche e 'ncammisa,
mmocca nu miezo sigaro tuscano,
mme metto for' 'a loggia a respirà.
Aiere ssera, quase a vintun'ora,
mentre facevo 'a solita fumata,
quanno mme sento areto nu rummore:
nu fuja-fuja... na specie 'e secutata...
Mm'avoto 'e scatto e faccio: "Chi va là?".

Appizzo ll'uocchio e veco 'a dint' 'o scuro
Bianchina, ferma 'nnanze a nu pertuso
'e chesta posta! Proprio sott' 'o muro.
Ma dato ch'era oscuro... era confuso,
non si vedeva la profondità.

St'appustamento ca faceva 'a gatta,
a ddì la verità, mme 'ncuriosette...
Penzaie:"Ccà nun mme pare buono 'o fatto:
e si Bianchina 'e puzo nce ne mette,
vuol dire qualche cosa nce adda stà".

E, comme infatti, nun m'ero sbagliato:
dentro al pertuso c'era un suricillo
cu ll'uocchie 'a fore... tutto spaventato,
...'o puveriello nun era tranquillo,
pensava: Nun m' 'a pozzo scapputtià.

Tutto a nu tratto 'o sorice parlaie
cu na parlata in italiano puro:
"Bianchina, ma perché con me ce l'hai?
Smettila, via, non farmi più paura!".
Dicette 'a gatta: "I' nun mme movo 'a ccà!".

"Pietà, pietà, pietà! Che cosa ** fatto?".
E s'avutaie 'e botto 'a parte mia:
«Signore, per piacere, dica al suo gatto
che mi lasciasse in pace e così sia!".
"Va bene, va', Bianchì... lascelo stà!".

"Patrò, trasitevenne 'a parte 'e dinto,
che rispunnite a ffà mmiezzo a sti fatte?
Stu suricillo ca fa 'o lindo e pinto,
mme ll'aggia spiccià io ca songo 'a gatta,
si no ccà 'ncoppa che ce stongo a ffà?".

"Va bene, - rispunnette 'mbarazzato -
veditavella vuie sta questione,
però ccà 'ncoppa nun voglio scenate;
e ricordate ca songh'io 'o padrone
e si rispetta l'ospitalità".

"E inutile che staje dint' 'o pertuso,
-'a gatta lle dicette - chesta è 'a fine...
Si cride 'e te scanzà, povero illuso!
He fatto 'o cunto ma senza Bianchina...
Songo decisa e nun mme movo 'a ccà!".

"Pietà di me! Pietà, Bianchina bella!".
Chiagneva e 'mpietto lle tremava 'a voce,
cosa ca te faceva arriccià 'a pella.
Povero suricillo, miso 'ncroce
senza speranza 'e se pute salvà!

"Va buo', pe chesta vota, 'izela 'a mano,
cerca d' 'o fà fui stu suricillo,
chello ca staje facenno nun à umano,
te miette 'ncuollo a chi à cchiù piccerillo...
Embe, che songo chesti nnuvità?".

"'O munno è ghiuto sempe 'e sta manera:
'o pesce gruosso magna 'o piccerillo
(mme rispunnette 'a gatta aiere ssera).
Pur'io aggio perduto nu mucillo
mmocca a nu cane 'e presa; ch'aggia fà?".

"Ma cosa c'entro io con quel cagnaccio!
Anch'io ** una mammina che mi aspetta:
Gesù Bambino, più non ce la faccio!
Nella mia tana vo' tornare in fretta;
se non mi vede mamma mia morrà"»

'O suricillo già vedeva 'a morte
e accumminciaie a chiagnere a dirotto,
'o core lle sbatteva forte forte,
e p' 'a paura se facette sotto.
Mm'avoto e faccio 'a gatta: "Frusta llà!".

'A gatta se facette na resata,
dicette: "E se po' iate int' 'a cucina
e truvate 'o formaggio rusecato,
pecché po' v' 'a pigliate cu Bianchina?
Chisto è 'o duvere mio... chesto aggia fà!".

In fondo in fondo, 'a gatta raggiunava:
si mm' 'a tenevo in casa era p' 'o scopo;
dicimmo 'a verità, chi s' 'a pigliava
si me teneva 'a casa chiena 'e topi?
Chiaie 'e spalle e mme jette a cuccà!
Stanotte 'a dint' 'o lietto cu 'nu strillo
aggio miso arrevuoto tutt' 'a casa,
mme sò mmiso a zumpà comme a n'arillo...
E nun mme faccio ancora persuaso.

Ma comme, dico io po', cù tanta suonne
ì mme sò ghiuto a ffa, 'o cchiù malamente;
sti suonne songo suonne ca te pònno
fà rummanè stecchito comme a niente.

Ì steve allerta 'ncoppa a 'na muntagna
Tutt'a 'nu tratto sento 'nu lamiento,
'O pizzo addò stev'ì era sulagno...
Dicette ncapo a me: E chisto è 'o viento!

Piglio e mme mengo pè 'nu canalone
e veco sott'a n'albero piangente
'nu fuosso chino 'e prete a cuppulone...
e sotto a tutto steva 'nu serpente.

"Aiuto! Aiuto!" 'O povero anìmale
se mettette alluccà cu tutt' 'o sciato!
Appena mme vedette: "Menu male!...
Salvatemi! Ì mo moro asfessiato!"

"E chi t'ha cumbinato 'e sta manera?"
ll'addimannaje mentr' 'o libberavo.
"E stato 'nu signore aieressera"
mme rispunnette, e ggià se repigliava.

"Si nun era pè vvuje ì ccà murevo.
Faciteve abbraccià, mio salvatore!"
Mme s'arravoglia attuorno e s'astrigneva
ca n'atu ppoco mme schiattava 'o core.

"Lassame!" lle dicette " 'O vvì ca ì moro? "
E chianu chiano mme mancava 'a forza,
'o core mme sbatteva... ll'uocchie 'a fore,
mentre 'o serpente cchìù strigneva 'a morza!

"Chisto è 'o ringraziamento ca mme faje?
Chesta è 'a ricunuscenza ca tu puorte?
A chi t'ha fatto bbene chesto faje?
Ca sì cuntento quanno 'o vide muorto!"

"Amico mio, serpente ì songo nato!...
... Chi nasce serpe è 'nfamo e senza core!...
... Perciò t'aqgia mangià! Ma t'hê scurdato
... ca Il'ommo, spisso, fa cchiù peggio ancora?!".
og hver gang jeg ønsker,
ser jeg omridset af dit ansigt
og føler din månehvide hud
mod mine ribben
jeg tænder en til cigaret,
men
nu kan jeg mærke mine lunger
smager af kirsebær, ligesom
den aften, du sagde, jeg var
smuk med en varm ånde og
bløde læber, der nu er kreeret
på ny; blå mærker og hende er,
hvad jeg ser, når jeg ser på dig,
men
heldigvis ses vi sjældent og derfor
ridser det i mine knogler
knager i min hjerne
at jeg stadigvæk ser dig for mig
ydmygelsen tynger mig i gulvet
duften af svaghed
og duften er magen til den
vaskepulver, du brugte dengang
men
hvad ved jeg også om det nu
- digte om alt det, der skete dengang
Nun songo nu grand'ommo
nun songo nu scienziato.
'A scola nun sò gghiuto
nisciuno m'ha mannato.
S' i' songo intelliggente?
e m' 'o spiate a mme?
I' songo nato a Napule,
che ne pozzo sapè?!
Appartengo alla *****...
a chella folla 'e ggente
ca nun capisce proprio 'o riesto 'e niente.
Però ve pozzo dicere na cosa:
campanno notte e ghiuomo a stu paese
pur i' me sò 'mparato quacche cosa,
quaccosa ca se chiamma umanità.
Senza sapè nè leggere e nè scrivere,
da onesto cittadino anarfabbeta,
ve pozzo parlà 'ncopp' a n' argomento
ca certamente ve pò interessà: chi è ll'ommo.
Ll'ommo è nu pupazzo 'e carne
cu sango e cu cervello
ca primma 'e venì al mondo
(cioè 'ncopp' a sta terra)
madre natura, ca è sempre priviggente,
l'ha miso 'nfunno 'a ll'anema,
cusuto dint'o core, na vurzella
cu dinto tante e tante pupazzielle
che saccio: 'o mariuncello,
na strega 'e Beneviento,
nu scienziatiello atomico
cu a faccia indisponente,
nu bello Capo 'e Stato
vestuto 'a Pulcinella;
curtielle, accette, strummolo
e quacche sciabbulella.
Penzanno ca 'o pupazzo
nu juomo se fa ommo,
si se vò divertì,
chesto 'o ppò fà. E comme?
Sceglienno 'a dint' 'o mazzo
ca tene dint' 'a vurzella,
chello ca cchiù lle piace
fra tutte 'e pazzielle.
Si po' sentite 'e dicere:
"'O tale hanno arrestato!
Era uno senza scrupolo:
pazziava al peculato.
E trene nun camminano?
'A posta s'he fermata?".
Chi tene 'mmano 'o strummolo,
pazzianno s'he spassato.
'O scienziatiello atomico
ch' 'a bomba 'a tena stretta
"Madonna! - tremma 'o popolo-
E si mo chisto 'a jetta?".
Guardate che disgrazia
si 'a sciabbulella afferra
nu capo ca è lunatico:
te fa scuppià na guerra.
Senza penzà ca 'o popolo:
mamme, mugliere e figlie,
chiagneno a tante 'e lacreme.
Distrutte sò 'e famiglie!
A sti pupazze 'e carne affocaggente
l'avessame educà cu 'o manganiello,
oppure, la natura priviggente,
avess' 'a fa turnà nu Masaniello.
Ma 'e ccose no... nun cagnano
e v' 'o dich'i' 'o pecché:
nuie simme tanta pecure...
facimmo sempe "mbee".
ungdomspoet Apr 2018
jeg ved nu
at du ikke gjorde mig
til den bedste version af mig selv
for jeg har set at med de rigtige
mennesker blomstrer jeg
som en valmue
smuk og rød mens den
lever frit på marken
men hvis du plukker den
dør den
jeg ved nu
at jeg ikke skal leve
for at passe ind i et
andet menneskes liv
men finde mennesker
der passer ind i mit
som vil leve side om side
med mig på
den frie mark
jeg ved også
at det er okay at jeg
forelskede mig blindt
i lyden af din stemme
dit grin
din hjerne
i måden dine læber
rørte mine
den måde du så mig
det er okay
men først nu ved jeg
at jeg ikke er en kærlighed
fattigere
men en kærlighed rigere
for du vil altid side i mig
have en plads i mit hjerte
for tiden vi har tilbragt sammen
kommer aldrig tilbage
minderne vi har skabt sammen
de forsvinder aldrig
vi vil altid eksistere i datiden
det kan ingen af os løbe fra
og det er okay nu
for nu ved jeg
at det var meningen at vi
skulle forelske os
for at skilles igen
og lære noget om kærlighed

— The End —