Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Ashlagh Naighlim Jul 2010
Pe cand noaptea se lasa si nimanui nu-i pasa,
Pe cand ceata-ndeasa si acum far-de-prefata,
Pe cand lumina piere si se lasa cu durere,
Masca eu o pui deoparte si ma definesc aparte.

Caci ma vezi ziua schimbator,pe emotii trecator,mijlocitor
Sad sau merg,vorbesc sau tac,dar sunt tot un...liliac.
Caci doar eu ma inteleg si fluier mut,caut coleg...
Dar de unde sa gasesc,noaptea zbor,ziua zabovesc.

Stau si plang,stele de stele,indurerat,companie-mi tin doar ele.
Luna nu o mai suport,imi strica lumea ce mi-o port...
Indoliat mereu,dar nu se vede,caci doliu-mi tot...cine ma crede?
Nimeni,caci imi scriu doar mie;Sa ma cunosti?!...e Blasfemie.

Hai sa-ncerc sa ma arat...usor,sa nu dau indarat.
Schimbat in singur,deci cu timpu,trecutau anii,schimband grupu,
Cutand mereu fata far-de-zar,siguranta pura,dar e in zadar;
vesnic adaptiv,renuntator,am invatat constant *** e sa mor.

Trecutau anii,evoluand,am luat cu mine tot,furand,culegand.
Tarziu mi-am dat seama *** de izbutesc...In invizibil eu traiesc
Domino eu mesteresc si involuntar,mereu,eu il pornesc;
Toate piesele-mi cad in sac,se evapora...plang si tac
Munca,alinare o secunda,dau masca jos,da sa se-ascunda
Urlu,magai,simt,gandesc si mereu ma pacalesc.

Cautand mereu ambrosie,dar nectaru tot ma chinuie...
Trec prin sange si prin sentiment cu idealu-mi stimulent
Dau de-o ea si dau de mine,dara EA nu da sa vie...

Va ascult *** reprosati,radeti,inghiontiti,bucurosi sau suparati,
Calcati pe voi,calcati pe mine,ignorati si totusi tine...
Gasiti refugiu-n contradictii,fugiti de voi,va luati de dictii
Si astfel tot ma atacati,priviti spre mine indignati...

De ce? eu pur "sange" m-am nascut,fara frica si nu m-a durut
Ati venit,m-ati "educat",fara mila si regret,tot voi m-ati conturat.
Sad in fata voastra-acum,reprosati,ma indemnati pe alt drum.
Ce vina am eu ca v-am ascultat?,fac ce stiu,ce ma-ti invatat.

M-am luptat,m-am ridicat,de unde voi m-ati aruncat,
Si cu aripi noi noute,diferite,...dar dragute...
Am decis sa nu v-ascult,sa fac ce stiu,tot mai mult
Si astfel ne-am departajat,in voi si eu,...TERIFIANT!

V-ati semnat propriu testament,sa va dau iubire vehement,
Va dau tot ce batjocoriti,va dau ce nu vreti pana muriti,
Dar cu timpul s-a schimbat,ati invatat,ati evoluat...
Tot,tot,tot,ce eu am dat,miseilor,ati manipulat...

Am luptat,am incercat,ce simt,pe  voi e insemnat,
Tatuaj fara de voie,nevazut,scris cu lamaie;
Caci il vad,il desclusesc,in oglinda eu privesc
Intorsi pe dos pana la moarte,va citesc ca pe o carte.

Am trecut incet,incet,printre voi,plin de regret...
Sa va iubeasca Dumnezeu,caci in lumea me-as doar eu.
Emotiv,departajat,scriu in stele-ndoliat...
Preamarind singuratatea,cunoscand nici-cand dreptatea!

Greu de inteles,desprins,incalcit parca-n adins.
Zbor acum si scriu departe,bucurand scantei de soapte.
Sad in somn,visez pucioasa,tremur vesnic dupa raza.
Si tipand pe ploaia deasa,ma asez usor,...mi-e greata.
Rostova Jun 2020
*** simti clar lipsa de tandrete
De aceea nu am pic de politete.
Am ales sa mi gasesc o alinare,
Scriind poezii despre *** doare.
*** doare timpul care nu iarta,
*** doare absenta ta deodata.
Si *** dor toate, pe interior
Nelasand nimic bun la exterior.
Am lasat regrete sa ma macine,
Dar am pastrat iubirea intr-o imagine.
Din tot ce am invatat de la tine,
Am inteles ca timpul vindeca de la sine.
M-ai invatat sa trec peste orice dezastru.
Asa ca, dincolo de nori, cerul e mereu albastru.
written in romanian for someone dear to me
Valentin Eni Nov 2024
(the final prayer)

Your Father,
who Am in heaven,
hallowed be My name.
My will be done,
My kingdom come,
on earth as it is in heaven.

Your daily bread
I give it to you today.
And I forgive your trespasses,
as you forgive those who trespass against you.

And I lead you not into temptation,
but deliver you from the evil one.

For Mine is
the kingdom, the power, and the glory,
forever and ever.

AMEN.


(Alternative translation)

My Children
(the final prayer)

My children, who are on earth,
hallowed is My Name.
My kingdom will come to you,
and My will shall be done,
on earth as it is in heaven.

I give you today your daily bread.
I forgive your trespasses,
as I call you to forgive those
who trespass against you.

I will not lead you into temptation,
but I will deliver you from evil.

For Mine is the kingdom,
the power, and the glory,
forever and ever.

Amen.


(Original Romanian Poem)

TATĂL VOSTRU
(ultimă rugăciune)

Tatăl vostru,
care Sunt în ceruri,
sfinţească-se numele Meu,
facă-se voia Mea,
vie împărăţia Mea
precum în cer aşa şi pe pământ,
pâinea voastră cea de toate zilele
v-o dau vouă astăzi
şi vă iert vouă greşelile voastre
precum iertaţi şi voi greşiţilor voştri,
şi nu vă duc pe voi în ispită
ci vă izbăvesc de cel viclean,
căci a Mea este
împărăţia,puterea şi slava
în vecii vecilor.
AMIN.
The poem presents a profound reinterpretation of the Lord’s Prayer, shifting the perspective from a plea by humanity to a declaration by God. It explores themes of divine authority, grace, and the intimate relationship between the Creator and creation. By addressing humanity directly, the poem emphasizes God’s sovereignty and mercy while reasserting the human responsibility to forgive and live in alignment with divine will.

The direct address (Your Father) establishes an intimate connection between the speaker (God) and the audience (humanity). The structure closely mirrors the cadence of the Lord’s Prayer, lending it familiarity while altering the perspective and focus.

The poem transforms the familiar words of the Lord’s Prayer into a divine proclamation, emphasizing God’s active role as a provider, forgiver, and protector. Addressing humanity directly bridges the distance between the sacred and the mortal, reminding readers of their reliance on God’s grace while encouraging them to act in alignment with His will.

The poem reinterprets a sacred text, blending reverence with immediacy. Its shift in perspective challenges the reader to view the relationship with God as intimate and humbling, reaffirming divine sovereignty while highlighting human responsibility. This poem invites reflection on faith, morality, and the Creator’s and creation’s interconnectedness.
stranger Oct 2022
Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
stranger Mar 2021
și noi vorbim vorbim
de azi până mâine
râdem murim,
cu sau fără companie.
dar noi vorbim.
iar când dormim
atmosfera miroase  a mine și tine.
și cu toate dezamăgirile,
golim rapid iubirile
și ne regăsim pretutindeni.
tot vorbim,vorbim
la nesfârșit, cât de teluric
visele ce le primim
cu sau fără merit
ne șoptesc șovăielnic
că nu vor să-mi achit
ura pentru tine.

— The End —