Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
I never stoop’d so low, as they
Which on an eye, cheeke, lip, can prey,
Seldom to them, which soare no higher
Than vertue or the minde to’admire,
For sense, and understanding may
Know, what gives fuell to their fire:
My love, though silly, is more brave,
For may I misse, when ere I crave,
If I know yet, what I would have.

If that be simply perfectest
Which can by no way be exprest
But Negatives, my love is so.
To All, which all love, I say no.
If any who deciphers best,
What we know not, our selves, can know,
Let him teach mee that nothing; This
As yet my ease, and comfort is,
Though I speed not, I cannot misse.
Hermes Varini Nov 2022
Feudal, an’ Deep Swaird Scar-Faced Ah,

Th’ Lone Skye-Horror

Thad heare Ah once gleamingly wore,
Nowe! intae Theis Abysmal ay Past Fyre-Lore,
Ye a’ Skellums, see! Theis Rage o’ mine thad Ah bore
Heare! wae mah Thundir-Airn tirlin’, nae a Woe,
Taukin’ nowe Ah! wae th’ Wynde-Tone O’erhuman, fore
Abön th’ Skye-Storne wæs ay yondir Friendly Shore,
Wae a Pause wi’in mah strugglin’, nae ay any more,
Th’ Scyld Ah haudin’ unco glowin’, ‘yont th’ Castle Dore,
Whatna! Theis Airn-Wame o’ mine, Rageful ays nae afore,
Thro’ th’ Skye-Pruid ay Lightnings, an’ e’en skye-more,
*** ay standin’, ‘yont th’ Drakkar Ablaze, wae th’ Burnan Ore,
Thus Ðhunder-Imbued, Bluish Fyre becam mah flowin’ Gore,
O’er th’ Rid Rock soarin’, wrapped in th’ Auld taukin’ Lowe,
Revenge oan th’ Dust, wi’in theis Hill graven! stick-an-stowe,
Quhain! th’ Ocean abowt mah Person, th’ Gale intae twa it tore,
Quhain! th’ Return o’ Pow’r gaed tae its Guid Hel o’ Yore,
Quhain! a Firey Ember wæs mah Rubye Brooch ay hynne nowe,
‘Yont th’ Seven-Headed Beast Winged, wha Grim He swore,
Mah Frame Axe-Wounded, Rays emittin’ frae ilka pore,
Deep intae theis ay Norland Janwar’s bitin’ owre Frore,
An’ a Mirror appeared! thro’ th’ Thunderbolts, nae thair Chore,
Nae Gode bit th’ Owar-Mann! mah Steel-Ghaist, nae tae adore,
Quher! mah Battle-Scars Rid wur stylle thais unco a Soare,
Quher! th’ Cauld theare wæs tae mah Throat aye smore,
Quher! mah Sel-Reflection dazzlin’ it wæs, thro’ th’ Aurore,
Togiddir wae mah Chain Mail flashin’, tae th’ Whyte Core!

ŌFER-MANNES BEADULÉOMAN WÆLGRYRE,
NIHTES HRÍÐUM SĊĒAWERE OND WÆPENÞRACUM
UNDER HERE-GRĪMAN OÞÍEWEDE SE DWIMOR,
HWÆR SWĀ MISGEWIDERE ECGÞRACU MAÞELODE,

SIGRSÆLL EK AFSKRÆMI-LIGA MIS-YRKI,
ÞÁ EN GINSTAN MEÐ MJÖK FRÆKNLIGA
VIND-ǪLD ÞVÍ NÆST ALMÁTTIGR ALFÖÐR,

QVA RE

ALTO A SEPTENTRIONE VINTICTÆ CVM FVLMINE

DEVS RVBRA FEVDORVM SECVRE THOR NOMINE MEORVM
SPECVLO CHALIBE SIVE SCVTO MEO SOLISQVE POLITISSIMO
RVBRO IN TEMPLO CVM ILLE NVNC AIT MIHI ALTOQVE
MEA REX SIVE BELLATOR OVERMAN NOMINE SPATHA
VT INGNEVS SIT MAXIME HOC TONITRVO MEVS VIGOR
AC FVGIENDA FVLMINE ESSE CÆRVLEO HIC VMBRA
ET INTRA FLAMMAS AC RVBRA EX FEODALE VLTIONE
ALBO HIC FVLMINE AC HYDRA SEPTEM CAPITIBVS RVBRA
LIVIDO EX IGNE GRÆCO PROFVNDE HIC FACETE DICTO

ENΘΔE KAI ΔE ETI
AΦΘONΩΣ Ω OVERMAN

OΛΩΣ ΔE ΠΟΚΑΤΑΣΤΑΣIΣ ΠANTH
KAI ΔYNAMIΣ ΓE KAI AΛHΘEIA TEΩΣ
NYN ΔOΞA KAI ΔE KAI ΔAIMΩN

STAT DEMVM ILLE HIC NOMINE REX I

QVA RE

FERRO AMICTVS FEODALE IMMORTALIQVE TOTALITER EGO CVM SPATHA
VBI LIVIDA MEA SPECVLI REFLECTIONE AC VESTE CONCREVERVNT CHALYBIS FVLMINA

QVOAD

AD INFINITVM PERPETVO RECVRRENS POTENTIÆ INCREMENTO SICVT IGNEA ROTA HÆC IMAGO
FEODALIS SIVE O ΔΑIΜΩΝ GRÆCO VERBO MEA EX FVLMINIBVS IN SPECVLO LIVIDA
AC POST DE BRVNANBVRH PROELIVM ASSIDVE DE OVERMAN CRVORE POTENTIOR IGNEA

QVIA

VENIT RECVRSV POTENTIÆ HOC IDVLVM IVGITER SIVE TO EIΔΩΛON EXTRAMVNDANVM MIHI
AC HÆ SVNT LEX RATIOQVE DE OVERMAN INVIOLABILITER HAC IN LAPIDE INSCRIPTÆ

QVOMODO

FVLGORIS NATVRA OVERMAN SIVE ENAPXIKH TPIAΣ EXCELLENTIA ESSENTIÆ
HOC FVLMINORVM INCREMENTO SINE FINE AC SINE INITIO HVIVS TEMPESTATIS MAGNI AC IRÆ MEÆ

QVAQVMQVE

SVMMA EST IN SCVTO SIVE SPECVLO CONTINVATIONEM ILLE GENERANS ET VLTOR
AC MVTATIONIS INCREMENTVM TONITRVO SICVT ΔEYPO TΩ EMΩ AIMATI PERSEVERANS

QVONIAM

SIT DENVO GRÆCA CVM VOCE AC TONITRVO EX SANGVINE MEO IGNEO
FEODALE HORVM FVLMINORVM METALLICO CORPORE MEA VINDICTA SICVT

ΜOΝΗ EΣTI ΚΑΙ ΠΡOΟΔΟΣ ΚΑI ΔH ΚΑI ΕΠΙΣΤΡΟΦH
EΝ ΤΩ ΧΡOΝΩ ΦΑΣΜΑΤΑ

QVONDAM

ΤA ΠAΝΤΑ AEI ΚOΣΜΟΣ-ΛOΓΟΣ ΚΑΙ ΜEΤΡΟΝ
ΤO ΓΕ ΝYΝ ΓΝΩΣΙΣ

AC RELVCENTEM MAGNVMQVE IN SPECVLO LAVDO ET CANO VINDICEM
ET PERGITE RVBRA HAC IN ALTISSIMA RVPE HVIVS HIEMIS FVLMINA

AD QVEM

IRA CVM EXTRAMVNDANA MEA ET FEODALE CORPORE

LOCVM  FERRO AMICTVS SPATHA SCVTOQVE PERVENIEBAM NATANS
INTRA OCEANVM AD VERGENTIS OCCASVM CALEDONIÆ REGNI SICVT

OVERMAN ECGÞRACU.
Set after the Battle of Brunanburh in A.D. 937, this composition of mine, or rather brief epic, in archaic Scots, Classical Latin, Anglo-Saxon, Old Norse and ancient Greek, tells of a lone warrior, severely wounded after the battle, whose blood turns into fire and lightnings, as attracted by his armor, when a mirror appears before him as formed by thunderbolts themselves ("VBI LIVIDA MEA SPECVLI REFLECTIONE AC VESTE CONCREVERVNT CHALYBIS FVLMINA"), at the top of a soaring rock off the coast of western Scotland ("INTRA OCEANVM AD VERGENTIS OCCASVM CALEDONIÆ REGNI"), during a storm, therein obtaining immortality, upon his own reflected self, that is, the Overman himself, recurring over and over more powerful to the infinite as one person ("AD INFINITVM PERPETVO RECVRRENS POTENTIÆ INCREMENTO SICVT IGNEA ROTA HÆC IMAGO"). My own Return of Power event thus surfaces. How he was able to reach this rock, in his own bleeding condition, and in a heavy iron vest with sword and shield while swimming, I leave it undefined, hence to the interpretation of the reader. The title reads “The Overman through the Onrush of Swords”. “Ah” is “I”, "wae" is "with", and "stick-an-stowe", "totally", "altogether".
irinia Sep 2023
My grandmother was married by the communist party. Yes, don’t be surprised. Comrade Soare insisted: comrade Alexandru is a promising man, he knows the right direction for the world to go. Grandma wasn’t convinced, but the party insisted, it was her duty.  They lived in a city where every street had a dark end. Women were not allowed to have silence between their legs. Only arms filled with zest. My father married my mother for the garden. For the apple trees, peach trees, cherry trees, for daffodils, roses, for the raspberry. Their minds colonized,  the right to think abolished. The right to feel obscured. Politics of desire mystified. The wind had ears. But they were proud, they were tall, they looked the other way. They carried history in their teeth without laughter. I came along as an unfinished story. The debris of time filled my mother’s womb. It was never mine. They gave me the demand of truth: touch feels good. A living soul is necessary. Thinking is vital. Community is air.  We need each other.
One day I knew, how it happens. My blood started flowing with cataclysmic power.  This is not the time for Hollywood love stories,  but honest touching. You spin my mind, and I keep dancing.  I carry your body in my silences just for the sake of the world.  I had to cry. Passion is terrifying. You suddenly don’t recognize the meaning of crossroads. The world gets swept away.  I feel like shouting at the speed of the world decomposing. You make me laugh.  What if love is a tyrant?  There is emptiness hidden in the seed of desire. I had to learn from tears, from disembodied words.  I have to learn again the meaning of freedom. Who knows what is this everything that matters?
Blu3moth Dec 2017
Silence
Blackness
Speechless
We all die alone
Some people will be used to it
No one to turn to for comfort
Just means less time crying about losing someone
Better that no one knows you to soare them heartache
I prefer it this way
At least I'll be the only one present
The only person who ever gave a ****
Don't let them fool you
They only care about themselves
stranger May 2022
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
stranger Jan 2022
Îmi deschid gura și e fum
De parcă winston m-ar fi luat și câștigat
Ca pe un trofeu.
Cancer deraiat de eu.
Ciuda zbiară.
Înghite ca o termită toată camera asta din lemn răstignită în casă-goală
Roade păr, unghii, gânduri, șoapte
Speranțe.
Deșarte.
Împletite în părul unei alte eu.
Una ce nu e răzbunătoare.
Una rămasă copil stingher pe o strada de București mai puțin tulburătoare.
Dumbrava Nouă portal spre Strada Bîrca numărul 15,
O mișcare, 7 fețe.
Ilinca minte, Ilinca doare, Ilinca crește, Ilinca ucigătoare.
Ce mârşav gând, să scap de mine.
Mă holbez la oameni poate uit și revine
Viața într-un moment maniacal al zilei.
Un spate îndoit, un umăr întins pentru tine
Să-l mângâi, să-l fărâmi în palme
*** dorești.
Eu ard dar am răbdare.
Să pier ca cerul dimineții în favoarea verii.
Rupt din soare.
stranger Mar 2022
ard
Și dacă arde?
un străin nu arde vreodată.
Un străin făcut cenușă, scrum ca să te învelesca.
Un străin-o tăcere în plus, un ochi în cer pentru apus, și altul în pământ crescut.
Un străin redus la un refuz, de aer introdus, străin pentru plămân-un intrus.
Și dacă arde?
Nerăbdare și angoasa, străin de primăvară întins pe masă.
Și dacă arde, nu se stinge, arde până va respinge grija crudă-iubire ce nu pretinde.
Arde-n ciudă de mocnește, nu distinge alb de verde, nu mai vede.
Arde-n ură oarbă și dacă arde continuă până distruge-
Simțământ, durere și veghe, arde până nu mai cuprinde...un străin-
Arde hain.
Și dacă arde nu va mai fi  extins, arde flacără în Olimp, arde iad cumplit, arde neclintit și iubește ...
Străinul iubește, cumva, și privește lumea *** arde în scântei.
Arde pământul cu suflet și noi cu ei,
Arde râs și speranță, soare...
Dacă arde, doare.
adi Jun 2022
N'are aripi, e de-al nostru!
E de-al nostru!
E de la noi!
E al meu!

Da' păcat că nici nu zboară...
Acum tre' să am grijă de el.

Ce porumbel șobolan înaripat molipsitor,
Parcă îmi vine să-l sărut.

Pardon, să strănut.

Și mă uit la soare ca să strănut mai ușor,
Și îi văd și pe ceilalți șobolani înaripați,
Hap-

Da ce frumos e ceru'

-ciu.
#sneeze #blessyou
stranger Oct 2021
*** s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
*** m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.
stranger Sep 2021
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
stranger Jan 2023
la gara se vând flori
și fire de vânt strecurate printre vitralii
fier lovit de dinți încep să văd detalii.
oase, vene și alte romantice orori.
frigul ăsta mi-l fac vară.
o sun pe mama să-i spun că a născut o avalanșă.
şi ofilesc.
orașul un amalgam de cărămidă prăfoasă, poduri rabatabile și geamuri pustii și luminate atât de frumos
nu înțeleg de ce nu *** să trăiesc
mai îndeajuns.
în soare cu dinți și în ploaie torențială, mamă
trăiesc o viață pentru amândouă.
mă salut cu toată lumea necunoscută de pe stradă și îmi cumpăr flori odată pe săptămână eu și sănătatea mea puerilă.
stau și fumez 3, 4, 5 țigări pe zi câteodată niciuna și admir umbrele nopții.
cand tremur seara parcă nu mai sunt singură.

— The End —