Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
stranger Feb 2019
Gravitația situației
Poate că eu nu înțeleg.
Dormitul e o distracție.
Că mă ascund nu neg.
Într-o constantă rotație.
Eu nu fac turul complet.
Plutesc poate prea mult în ultimul timp.
Distruge-mă dacă poți.
Noaptea se transformă în anotimp.
Și ne primește pe toți.
Eu nu mai stau trează.
Fac parte din delincvenții nocturni.
Ne uităm la lună și așteptăm următoarea faza.
Ne uităm la stele și la cerul bătrân.
Se pare că a devenit o pasiune acestă tortură diurnă.
Dar nu pare așa rău când suntem împreună.
Deși "treaz".
E greu de obținut zilele acestea.
O să rămân fără răgaz.
Dacă mă las prizonieră în noaptea grea.
i wrote this so long ago
stranger Apr 2022
picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.
Valentin Eni Nov 23
(the final prayer)

Your Father,
who Am in heaven,
hallowed be My name.
My will be done,
My kingdom come,
on earth as it is in heaven.

Your daily bread
I give it to you today.
And I forgive your trespasses,
as you forgive those who trespass against you.

And I lead you not into temptation,
but deliver you from the evil one.

For Mine is
the kingdom, the power, and the glory,
forever and ever.

AMEN.


(Alternative translation)

My Children
(the final prayer)

My children, who are on earth,
hallowed is My Name.
My kingdom will come to you,
and My will shall be done,
on earth as it is in heaven.

I give you today your daily bread.
I forgive your trespasses,
as I call you to forgive those
who trespass against you.

I will not lead you into temptation,
but I will deliver you from evil.

For Mine is the kingdom,
the power, and the glory,
forever and ever.

Amen.


(Original Romanian Poem)

TATĂL VOSTRU
(ultimă rugăciune)

Tatăl vostru,
care Sunt în ceruri,
sfinţească-se numele Meu,
facă-se voia Mea,
vie împărăţia Mea
precum în cer aşa şi pe pământ,
pâinea voastră cea de toate zilele
v-o dau vouă astăzi
şi vă iert vouă greşelile voastre
precum iertaţi şi voi greşiţilor voştri,
şi nu vă duc pe voi în ispită
ci vă izbăvesc de cel viclean,
căci a Mea este
împărăţia,puterea şi slava
în vecii vecilor.
AMIN.
The poem presents a profound reinterpretation of the Lord’s Prayer, shifting the perspective from a plea by humanity to a declaration by God. It explores themes of divine authority, grace, and the intimate relationship between the Creator and creation. By addressing humanity directly, the poem emphasizes God’s sovereignty and mercy while reasserting the human responsibility to forgive and live in alignment with divine will.

The direct address (Your Father) establishes an intimate connection between the speaker (God) and the audience (humanity). The structure closely mirrors the cadence of the Lord’s Prayer, lending it familiarity while altering the perspective and focus.

The poem transforms the familiar words of the Lord’s Prayer into a divine proclamation, emphasizing God’s active role as a provider, forgiver, and protector. Addressing humanity directly bridges the distance between the sacred and the mortal, reminding readers of their reliance on God’s grace while encouraging them to act in alignment with His will.

The poem reinterprets a sacred text, blending reverence with immediacy. Its shift in perspective challenges the reader to view the relationship with God as intimate and humbling, reaffirming divine sovereignty while highlighting human responsibility. This poem invites reflection on faith, morality, and the Creator’s and creation’s interconnectedness.
stranger Sep 2021
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult ***, viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.

— The End —