Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
PeatrJay May 2014
This galaxy I think I know
My body's in the village though
I will not see me stopping here
To watch my hair and flesh grow old

My little brain must think it queer
That I am there but also here
Between the stars and dust and rays
The darkest places are not to be feared

My body cries and starts to shake
It needs to know I won't forsake
The vessel in dimensions, three
With bones and blood and hands and face

This place is lovely, dark and deep
But I have promises to keep
And miles to go before I sleep
And miles to go before I sleep
Freshly squeezed from Robert Frosts' juicy fruit he labored for: 'Stopping By Woods on a Snowy Evening'
nurul Nov 2014
To the writer that I read out of pity

I have your name etched in my browser bookmark
In my head still there's pieces of I Couldn't Help It
how I don't quite get it on the first glance from the windows of a ******'s life
now, in hindsight, still
my favourite of all
I creep almost constantly on your writings
clinging to the lights you reflected onto my life.
You were my very first visit to this site
You are the path of how I'm here.

I thank you
I thank you, Santa Moon Humor Leah Rost.
Green-eyed writer, too.
Moon Humor Oct 2013
Leah Rost

The heat of those moments spent in passion reveal my true emotion
as the wispy little hairs of your skin raise to my touch;
flushed lips part before gently meeting mine and radiating heat
that flows through my body and thaws the cold hands you always complain about,
every second new sensations bombard the grey matter in my head confusing and pleasing the neurons that fire in pace with my breath
until I’ve closed my eyes and let myself drift from under your touch
because your eyes are blue and I open mine wishing to see his coffee brown irises searching my body for every ounce of emotion I wouldn’t dare speak out loud and
I’m begging to stop thinking of him when I’m with you but my memory refuses to block out the nights I spent warm under his thick, strong arms and domineering hands.
Trevor Dowe Nov 2017
Li'leithuin vas Eranor
Tianei thrael vas
Ere thule lei rost

Li'leithuin, Li'leithuin
Betre nost alune
Torna ero nuni

Li'leithuin dorne atore
Somna verit csal
Kilikun iva lei lux

Li'leithuin, Li'leithuin
Betre nost alune
Torna dei sera

Li'leithuin burz warg
Vulif gar vas Teberin
Ypsul dront kars

Li'leithuin, Li'leithuin
Betre nost alune
Storei teru roag

Li'leithuin vrut toural
Nore tuin dasgul
Caleg toum var
The beauty of sounds
Se pare ca știi totul
Și doar a predica
Nu văd ce rost are
Aici prezența mea
Când ce rezultă-n mine este numai sânge
Dat pe dinafară pentru a te unge
Pe răni tu, înțeleptule
Ai țipat destul să-mi tai urechile
Furia ți-a ajuns dincolo de cer
Și cântecul ți-e plin numai de "disper"
Si gol de "ajutor"

Însă nu e "gol"
De "spune-i tu pentru mine"
Ca și când ar fi ok să obții
Tot ceea ce vrei fără sa îți ții
Singur șaua vieții
Se simte incredibil și-mi pare impecabil
De bine plănuit, căci nu ești responsabil
Dacă nu merge bine, doar n-ai spus tu ceva
Erai prea ocupat cu a te alerga
Cu furia cu mânia și mândria ta

Toți sunteți furioși și intitulați
Să aveți dreptate, să nu vă schimbați
Toți sunteți titani și restul sunt cei proști
Se pare că sunteți destul de inimoși
Să vă iubiți pe voi suficient încât
Să vă protejați de orice v-ar provoca mai mult
Perspectiva asupra realității
Asupra iubirii sau a maternității

Iubirea mea nu pare
Să aibă loc aici
Și nu-s vreun salvator
Ca să vă scap de frici
Mai ales atunci când clar ca din topor
N-ați sugerat niciunul că vreți vreun ajutor

Suferiți că vă place și asta-i adevărul
Pe care-l văd eu, nu *** sa fiu eroul
Când refuzați puternic orice implicare
Care să vă fie puțin provocatoare.

Nu vă doriți salvare, ci numai validare.

Sclavi ai vieții voastre, ah cât e de trist
Dar păreți comfortabili în lacrimi și abis
Și când am încercat o mână sa vă-ntind
M-am topit și-am plâns, era mult prea acid

De libertatea-i munte, îmi sunteți plini de mare
Și-am să vă mulțumesc, căci nu e de mirare
Că busola mă îndrumă pe altă cărare
Și vântul dintre pânze îmi zice așa tare

"Ești doar eroul tău, și orice chemare
Ce vine dinspre ei, doar cere ca atare
O respingere simplă, fără vreo formă
De sentiment de ură sau țipete de normă "

Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre nimic
Și am s-o țin simplu, nu am s-o complic
Dacă îmi aduceți acest zgomot în casă
Sper să mâncați bine, dar nu la a mea masă,
Am sa vă anunț că nu e pentru mine,
Și am s-o zic repetat și dacă tot nu-i bine
Sau nu are valoare încă ce vă spun,
Sper să fiți iubiți, dar pe al meu drum
Nu vă mai *** permite vreun fel de access
În realitatea mea sau să îmi abuzez
Iubirea și răbdarea când văd așa de des
E loc doar de-un om, și drumu-i deja mers
De mine.

Așa că baftă voua,
Și cu bine mie.
Sau poate e pe dos,
Nu vreau sa stiu,
In fine.

_M.

— The End —