Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Firoiu Daniel Dec 2014
Imi soptesti vorbe dulci, in timp ce-ti ascuti spinii,
Ca prin vraja ma atragi printre portile gradinii.
Si se-nchid in urma mea cu un scartait incet,
Soarele dispare-n zare lasand cerul violet.

Eu te caut fermcat printre atat de multe flori
Ce ma incanta si m-atrag cu ale lor calde culori,
Frunzele fosnesc in juru-mi, in explozii de ecou
Tu incet prepari veninul in amurgul indigou.

Si pasesc increzator, nestiind ca o sa m-ataci
Fiindca asupra ta vegheaza o armata de copaci,
Si ma zgarie si-mi par un sinistru labirint
Luna imi ghideaza calea cu a ei raza de argint.

Stralucesti printre frunze atragandu-mi privirea,
Caci mirosul tau ma cheama si-mi ineaca gandirea,
Inima-mi tresare tare fiindca tu-mi promiti saruturi
Inauntru o simt *** bate simultan cu mii de fluturi.

Si imi canti incet un cantec intr-o liniste de gheata,
Insusi labirintul verde se trezeste usor la viata.
E o lume de poveste, totu-mi pare ca-i un vis
Tu sirena din adancuri, ma atragi inspre abis.

Simt liane *** se aproapie, si se incolacesc pe mine
Si ma trag tot mai aproape aducandu-ma la tine.
E de ajuns sa te privesc si raman pe loc lovit
Simt doar inima *** bate, caci in rest am amortit.

Nici medusa insa-si cu ai ei ochi patrunzatori
N-ar putea sa ma inghete si sa-mi dea asa fiori.
Cu niste lanturi cuprinzi intreaga mea fiinta
Impietrit si fascinat eu privesc cu neputinta.

Ghimpii-ncep sa ma intepe  si in carne isi fac loc
Simt veninul *** patrunde si *** sangele ia foc.
Caci cu cat m-apropii tot mai mult tu ma ranesti,
Si in crunta-mi suferinta tu continui sa zambesti.

Sfaramat in mii de cioburi, ma atarn de-un fir de ata
Doar prezenta ta himera ma mai tine acum in viata.
Insa tu dai drumu lantului, si ma zgarii violent,
Din atatea rani deschise veninul se scurge lent.

Naucit ca sunt iar liber, tremurand m-am ridicat
Chiar si ghimpii tai uscati, eu incet i-am scuturat.
Doar in inima au ramas, caci mi-e frica-n lipsa lor,
Viata incet mi se va scurge printe gauri s-am sa mor.

Simt un foc adanc in suflet care arde irizat
Si cu infinita lui ardoare, ma consuma infometat,
Caci te vad acum mai clar si incep sa realizez,
Ma ranesti doar stand acolo desi eu ma-ndepartez.

Nu sunt ghimpii ascutiti ce m-au stors usor de sange
Nici veninul tau fierbinte ce din vene mi se scurge
Nu-s nici vorbele otravite ce le spui tu cu blandete,
Caci desi nu vrei s-o faci, ma ranesti prin frumusete.
stranger Mar 2022
ard
Și dacă arde?
un străin nu arde vreodată.
Un străin făcut cenușă, scrum ca să te învelesca.
Un străin-o tăcere în plus, un ochi în cer pentru apus, și altul în pământ crescut.
Un străin redus la un refuz, de aer introdus, străin pentru plămân-un intrus.
Și dacă arde?
Nerăbdare și angoasa, străin de primăvară întins pe masă.
Și dacă arde, nu se stinge, arde până va respinge grija crudă-iubire ce nu pretinde.
Arde-n ciudă de mocnește, nu distinge alb de verde, nu mai vede.
Arde-n ură oarbă și dacă arde continuă până distruge-
Simțământ, durere și veghe, arde până nu mai cuprinde...un străin-
Arde hain.
Și dacă arde nu va mai fi  extins, arde flacără în Olimp, arde iad cumplit, arde neclintit și iubește ...
Străinul iubește, cumva, și privește lumea *** arde în scântei.
Arde pământul cu suflet și noi cu ei,
Arde râs și speranță, soare...
Dacă arde, doare.
stranger Jan 2022
Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.
stranger Feb 2022
Un prag
O piedică
Între mine și fericire.
Un cui răsărit și călcat, o jumatete de suflet vomitat.
Eu curg, lumea țiuie.
Eu râd, lumea plânge.
Să lași ușile deschise... sunt altele care ma vor prinde de picioare:
Mândrie aspră, un șmirghel în ureche
Vină lichidă, un susur pe hârtie
Rușine acidă ieșind din mine.
Mi-am promis că nu voi deveni ce am să fiu mâine.
Uite-mă! Am mânie destulă și pentru tine.
Mă urăsc cu radiusul răsăritului și apusului, arzând încet lumea de vie.
Cu pașii grei spre deosebire de ușurința cu care alunec pe gheață
Capul în altă dimensiune, corpul stă și suferă.
Se privește, se primește ce se merită.
Iubire caldă înseamnă gresia din baie îmbrăcându-mă
4:28 spre 4:29.
Ce iubire, ce viitor, ce față făcută rouă,
Călcată în picioare de iarnă.
O indulgență parşivă.
stranger Sep 2021
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult ***, viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
Am mers seara la lac să mă prefac scriitor
Să găsesc cuvinte ca să cer ajutor
Cu șarm și sub o formă
Nu basic sau de normă
Nu! Căutam o scânteie
Sau o intenție, idee
O mică odisee
Care să-mi reflecte
Rănile spre mine
Ceva mai blând
Fără furie
Sau să învăț să fiu plăpând
Și să îmi fac viața vie.

Nimic prea wow, n-am văzut mult
Am stat pe iarbă printre plante
Maxim o lebădă sau poate
Un porumbel zburând pe cer
Nu m-am prins în timp util
Că ziua trecuse subtil
Ceasul a zis cu convingere
Că era ora de stingere

N-am găsit ce căutăm
Prin ai creierului geam,
Dar am simțit destulă pace
Știind ca totul se întoarce
A doua zi,
Și că totul va muri,
Și apoi va reveni,
E la fel ca empatia
Omul ce-și uita condiția
Și își pierde reflexia
Înjură ploaia, însă tot ea
E cea ce-i spală oglinda
Cel ce nu se-ndepărtează
De propriul suflet nu navighează
Viața cu adevărat
Cel ce a asigurat
Mereu că știe ce-l așteaptă
E după gratii, după lacăt
Spiritual, emoțional, mental și vibrational
Uimirea nu va fi găsită
În cunoscut, ea e sădită
De fraierul ce se aruncă
În ocean, ce se îneacă
În confuzie și pleacă
Din portul construit mental
Comoara este în ocean,
Deci fii curios! Sari orbește!
Dacă n-ai pânze, vâslește.

_M.

— The End —