Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Valentin Eni Nov 23
(the final prayer)

Your Father,
who Am in heaven,
hallowed be My name.
My will be done,
My kingdom come,
on earth as it is in heaven.

Your daily bread
I give it to you today.
And I forgive your trespasses,
as you forgive those who trespass against you.

And I lead you not into temptation,
but deliver you from the evil one.

For Mine is
the kingdom, the power, and the glory,
forever and ever.

AMEN.


(Alternative translation)

My Children
(the final prayer)

My children, who are on earth,
hallowed is My Name.
My kingdom will come to you,
and My will shall be done,
on earth as it is in heaven.

I give you today your daily bread.
I forgive your trespasses,
as I call you to forgive those
who trespass against you.

I will not lead you into temptation,
but I will deliver you from evil.

For Mine is the kingdom,
the power, and the glory,
forever and ever.

Amen.


(Original Romanian Poem)

TATĂL VOSTRU
(ultimă rugăciune)

Tatăl vostru,
care Sunt în ceruri,
sfinţească-se numele Meu,
facă-se voia Mea,
vie împărăţia Mea
precum în cer aşa şi pe pământ,
pâinea voastră cea de toate zilele
v-o dau vouă astăzi
şi vă iert vouă greşelile voastre
precum iertaţi şi voi greşiţilor voştri,
şi nu vă duc pe voi în ispită
ci vă izbăvesc de cel viclean,
căci a Mea este
împărăţia,puterea şi slava
în vecii vecilor.
AMIN.
The poem presents a profound reinterpretation of the Lord’s Prayer, shifting the perspective from a plea by humanity to a declaration by God. It explores themes of divine authority, grace, and the intimate relationship between the Creator and creation. By addressing humanity directly, the poem emphasizes God’s sovereignty and mercy while reasserting the human responsibility to forgive and live in alignment with divine will.

The direct address (Your Father) establishes an intimate connection between the speaker (God) and the audience (humanity). The structure closely mirrors the cadence of the Lord’s Prayer, lending it familiarity while altering the perspective and focus.

The poem transforms the familiar words of the Lord’s Prayer into a divine proclamation, emphasizing God’s active role as a provider, forgiver, and protector. Addressing humanity directly bridges the distance between the sacred and the mortal, reminding readers of their reliance on God’s grace while encouraging them to act in alignment with His will.

The poem reinterprets a sacred text, blending reverence with immediacy. Its shift in perspective challenges the reader to view the relationship with God as intimate and humbling, reaffirming divine sovereignty while highlighting human responsibility. This poem invites reflection on faith, morality, and the Creator’s and creation’s interconnectedness.
stranger Sep 2022
uzat
demonizat, sanctificat
piele şmirghel, linge-o să nu mai ardă
îmi place să fiu privită
mă găsesc dorindu-mi o pereche de ochi să admire această viață, această paragină dureros de frumoasă.
şi plouă, plouă și nu știu dacă mă vrea lumea purificată, dacă mă cheamă să mă căiesc.
nu am ieșit încă, tot demonizat urlu prin pereți și răcesc.
te-ai aștepta ca foamea să doară și să consume mai tare ca ura, nu e cazul.
îmi tot supun mintea la exerciții de imaginație, că voi sta cu spatele în camera asta înghețată și se vor scurge mâini sub ușă să se țină de mine,
că voi ieși pe stradă să fiu întâmpinată de căldura stranie a nopții și dorință.
că mă vei răpi de simțământ.
defapt ceea ce mă bântuie nu e atingere, nici compensație.
e singurătatea primordială, e un gol ce caută împlinire
selectiv caută înrăit.
iar eu nu-i *** controla nesimțirea.
seara se scurge argint pe pereți iar eu nu mă mai iert.
ahahahahahhahahahahaha

— The End —