Sub clar de stele, inima-mi tresare,
Visul tău blând ca soarele răsare,
În noaptea adâncă, iubirea înflorește,
Și fiori de vis, tainic amor făurește.

Pe cărări de gând, pasiunea se aprinde,
Cu tine, inima între vise se întinde,
Sub aleanul serii, a dragostei vrajă ne ******,
Ale iubirii mistere, sărutul ni-le traduce.

În noaptea de argint, în ochii-ți citesc romanțe,
Privirea ta oglindește universu-mi de speranțe,
Mâinile noastre se întâlnesc, vorbind prin atingeri,
Să înțeleg, ***, divine plângeri, cântece de îngeri.

Umbră a Nopții, te arată,
Ca un vis ce-i rupt din Rai,
Ce-n lumină ești scăldată,
Mă chemai cu dulce grai.

Mă-mbăt de-a ta ființă vie,
De râsul tău cu gust amar,
Ești dorul ce nu vrea să fie,
Și visul stins ce-aprinde jar.

Pășeai încet, cu glezna fină,
Cu trupul tău sculptat în foc,
Privirea ta, o vină plină
Ce arde gândul, pas cu loc.

Și-n urma ta, tăcerea plânge,
Sub pași de vis, sub stinsul dor,
Se frânge clipa, gându-nvinge,
Rămân doar umbre care mor.

Rămâi, icoană neuitată,
Din nopți cu lună și parfum,
O flacără nemângâiată,
Ce arde-n mine negru scrum.