Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Firoiu Daniel Dec 2014
Imi soptesti vorbe dulci, in timp ce-ti ascuti spinii,
Ca prin vraja ma atragi printre portile gradinii.
Si se-nchid in urma mea cu un scartait incet,
Soarele dispare-n zare lasand cerul violet.

Eu te caut fermcat printre atat de multe flori
Ce ma incanta si m-atrag cu ale lor calde culori,
Frunzele fosnesc in juru-mi, in explozii de ecou
Tu incet prepari veninul in amurgul indigou.

Si pasesc increzator, nestiind ca o sa m-ataci
Fiindca asupra ta vegheaza o armata de copaci,
Si ma zgarie si-mi par un sinistru labirint
Luna imi ghideaza calea cu a ei raza de argint.

Stralucesti printre frunze atragandu-mi privirea,
Caci mirosul tau ma cheama si-mi ineaca gandirea,
Inima-mi tresare tare fiindca tu-mi promiti saruturi
Inauntru o simt *** bate simultan cu mii de fluturi.

Si imi canti incet un cantec intr-o liniste de gheata,
Insusi labirintul verde se trezeste usor la viata.
E o lume de poveste, totu-mi pare ca-i un vis
Tu sirena din adancuri, ma atragi inspre abis.

Simt liane *** se aproapie, si se incolacesc pe mine
Si ma trag tot mai aproape aducandu-ma la tine.
E de ajuns sa te privesc si raman pe loc lovit
Simt doar inima *** bate, caci in rest am amortit.

Nici medusa insa-si cu ai ei ochi patrunzatori
N-ar putea sa ma inghete si sa-mi dea asa fiori.
Cu niste lanturi cuprinzi intreaga mea fiinta
Impietrit si fascinat eu privesc cu neputinta.

Ghimpii-ncep sa ma intepe  si in carne isi fac loc
Simt veninul *** patrunde si *** sangele ia foc.
Caci cu cat m-apropii tot mai mult tu ma ranesti,
Si in crunta-mi suferinta tu continui sa zambesti.

Sfaramat in mii de cioburi, ma atarn de-un fir de ata
Doar prezenta ta himera ma mai tine acum in viata.
Insa tu dai drumu lantului, si ma zgarii violent,
Din atatea rani deschise veninul se scurge lent.

Naucit ca sunt iar liber, tremurand m-am ridicat
Chiar si ghimpii tai uscati, eu incet i-am scuturat.
Doar in inima au ramas, caci mi-e frica-n lipsa lor,
Viata incet mi se va scurge printe gauri s-am sa mor.

Simt un foc adanc in suflet care arde irizat
Si cu infinita lui ardoare, ma consuma infometat,
Caci te vad acum mai clar si incep sa realizez,
Ma ranesti doar stand acolo desi eu ma-ndepartez.

Nu sunt ghimpii ascutiti ce m-au stors usor de sange
Nici veninul tau fierbinte ce din vene mi se scurge
Nu-s nici vorbele otravite ce le spui tu cu blandete,
Caci desi nu vrei s-o faci, ma ranesti prin frumusete.
Coperită-n ale apusului măiastre straie,
Sub veghea ochilor cerești, în noapte
Susurând prin sufletu-mi dorinței pâraie,
Buzele-i de sânge mă cheamă-n șoapte.

Lângă codrul cel bătrân, sosirea îi veghez,
Coborând pe raza lunii, amară fantasmă,
Căutând-o, pe cereasca boltă, navighez
Cu sufletul îmbibat de a codrului mireasmă.

Ai nopții chitariști la vals ne invită,
Pe ringul de smarald, pășim tăcut.
Luptă cu dorința, pierdută la ispită,
De mi-ai da, să fie aievea… Un sărut!

Dar, tu, nu vii, nu treci al meu hotar,
Pieptu-ți mereu cald, azi, făr-de suflet este.
Un îndrăgostit, în al codrului vechi altar,
Privind spre cer, la a noastră poveste.
stranger Oct 2022
Uitându-mă prin ochetul perdelei din bucătărie,
Vremea mă înșală.
Și eu pe mine.
Mă dor ochii, pereții, dansează -eu îmi caut o cauză, o rădăcină pentru mânie.
Doare să fiu atât de tânără
Atât de fraged și de crud, un creier o câmpie pustie, râd câteodată fiecare sunet spunând  "cruță-mă".
Mă împiedic câteodată de pietre răsărite din sine,
Mă pierd în mine, o pereche de mâini împrumutată o minte curată,ma mint ridicându-mă... e mai bine.
Ascult alternosfera sper ca furia se topește
Dau din picioare ura în mine crește,
O fărâmă de moloz, o brândușă oprește
Gândul asurzitor, ce mă ofilește.
Un urban fără cuvinte, o carne crudă mușc fără să mestec, doar sa las o urmă de dinți-semnătură, un sărut cu gust de primulă.
O rădăcină de creștet, un alt gând veşted.
Oare care poveste ma adormea, firește nu-mi voi aminti.
Nu-mi voi aminti decât când doare
Și rămâne ochiul fără culoare, un iris topit, o sfântă vâltoare, încă o mișcare și axa e completă.
O existență perversă, semi-coerentă.
am uitat că eram așa atunci

— The End —