O plimbare cu tine sub cer deschis
În timp ce drumul nostru de mai jos sa bazează pe stimă

Când mă privești cu ochii tăi de Egee
Simt căldura ta îmi influențează visele

Un sfert de secundă a fost tot ce a fost nevoie
Să știu că nu aș fi niciodată la fel

Începând această călătorie, o nouă pagina pentru cartea noastră
Pentru că deocamdată va rămâne doar seninătatea
////
A walk with you under open skies,
As a path below rests in august esteem.

When you look at me with those Aegean eyes,
I can feel your warmth influence my dreams.

A quarter of a second was all it took
To know I’d no longer be the same

Beginning this journey, a new page in our book
Because for now, only serenity will remain.

Oceanul a fost creat pentru noi
Norii ne-au copiat lacrimile, și au cântat.
Pașii noștri au răsunat bătăile inimii Pământului
În timp ce mergeam de-a lungul țărmurilor sale de toamnă
Și chiar și atunci când ne îmbrățișăm
Am nevoie so fii mult mai aproape
/////
The ocean was made created for us
Clouds copied our tears and sang along.
Our footsteps echoed the Earth's heartbeat
As we walked along its autumnal shores
And even when we embrace,
I need you so much closer.

fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!

A walk with you under open skies,
As a path below rests in august esteem.

When you look at me with those Aegean eyes,
I can feel your warmth influence my dreams.

A quarter of a second was all it took
To know I’d no longer be the same

Beginning this journey, a new page in our book
Because for now, only serenity will remain.

///

O plimbare cu tine sub cer deschis
În timp ce drumul nostru de mai jos sa bazează pe stimă

Când mă privești cu ochii tăi de Egee
Simt căldura ta îmi influențează visele

Un sfert de secundă a fost tot ce a fost nevoie
Să știu că nu aș fi niciodată la fel

Începând această călătorie, o nouă pagina pentru cartea noastră
Pentru că deocamdată va rămâne doar seninătatea