Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
We’re standing together now, under the light of our winter moon.
Standing proud, for the love we will share begins soon.
I see your face, shining, with that certain celestial light.
You’ve brought back my hope to glow eternally bright.
Unattested, you have answered my call; all I’ve been praying.
And I’ll always cherish this peace and the love you’ve been saying.
You’ve filled the gaps, sitting idly inside my heart.
It’s been longing for you, all this time we’ve been apart.
I will cherish this life we’ll have, so you can be closer to me.
And for the greatness, we’ll share, growing endlessly.
I want nothing more than to face this all, together.
And the chance we have to start our “happily ever after.”

///

Acum stăm împreună, sub lumina lunii noastre de iarnă.
Stând mândru, pentru dragostea pe care o vom împărtăși începe curând.
Îți văd fața, strălucind, cu acea anumită lumină cerească.
Mi-ai adus înapoi speranța de a străluci etern luminos.
Neatestat, mi-ai răspuns apelului; tot ce m-am rugat.
Și voi prețui întotdeauna această pace și dragostea pe care ai spus-o.
Mi-ai umplut golurile, stând în inima mea.
Mi-a fost dor de tine, în tot acest timp am fost separați.
Voi prețui această viață pe care o vom avea, astfel încât să puteți fi mai aproape de mine.
Și pentru măreția pe care o vom împărtăși, crescând la nesfârșit.
Nu vreau altceva decât să fac față tuturor, împreună.
Și șansa pe care o avem de a începe “fericit pentru totdeauna.”
English and Romanian
stranger Feb 2022
Luna își arata fața întoarsă
Eu aștept primăvara roasă
De crude adevăruri și ochi întredeschişi.
Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști,
Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins
Care mă adormea atât de violent.
Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem,
E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer.
Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte
Să scânteieze cerul a regrete vorbite,
Împielițând vântul ăsta crud.
Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân...
Înfrigurată de furie înlocuind o fire,
Impertinentă oricum.
Am avut dreptate bilateral,
Nu ne-am putut păstra.
Am și vrut asta.
*** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință?
*** era să avem speranță?
Devastator probabil,
Strigător la cer!
Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc  vie.

— The End —