Coperită-n ale apusului măiastre straie,
Sub veghea ochilor cerești, în noapte
Susurând prin sufletu-mi dorinței pâraie,
Buzele-i de sânge mă cheamă-n șoapte.
Lângă codrul cel bătrân, sosirea îi veghez,
Coborând pe raza lunii, amară fantasmă,
Căutând-o, pe cereasca boltă, navighez
Cu sufletul îmbibat de a codrului mireasmă.
Ai nopții chitariști la vals ne invită,
Pe ringul de smarald, pășim tăcut.
Luptă cu dorința, pierdută la ispită,
De mi-ai da, să fie aievea… Un sărut!
Dar, tu, nu vii, nu treci al meu hotar,
Pieptu-ți mereu cald, azi, făr-de suflet este.
Un îndrăgostit, în al codrului vechi altar,
Privind spre cer, la a noastră poveste.