die wind
straal
die angst
van my voorkop weg

die skerp sout lug
vul my met
die prag
wat voor my
verskyn

al die onsekerheid
verdwyn
soos sout wat
met water meng

the wind
caresses
my anxiety
away from my brow

the sharp salt air
fills me with
the beauty
that appears
before me

all the uncertainly
disappears
just like salt
that mixes with water

Gister se tragedie
En tranedal
Skuil agter vandag
se hartseer verhaal
Ja gister se monumentale prag
Lê aan vervalle en ondermyn Sy gesag

Vandag se kuns
Bewys geen guns
Aan die brandebde hande
Wat swoeg om hul wins

Gister se weenlied neurie dit sag
Ontlok vermaak uit die jeug van vandag

Gister se tragedie
En tranedal
Skuil agter vandag
se hartseer verhaal
Ja gister se monumentale prag
Lê aan vervalle en ondermyn Sy gesag

Vandag se kuns
Bewys geen guns
Aan die brandebde hande
Wat swoeg om hul wins

Gister se weenlied neurie dit sag
Ontlok vermaak uit die jeug van vandag

Die krag van krag is onverwags, maar prag wanneer jy dit minste verwag.
Wat is krag?
Dis n gevoel van mag, van laat gaan en niks terug verwag, maar tog so in beheer van meer as net my gevoelens, wel ja min of meer.
Dit gee my die wil om te wil, of om nie te wil as ek niks het om oor te wil, of om n verskil te maak in tye van onware naar, ja dit is so waar. Krag kan verskeur of verrineweer sonder goeie beheer, maar met n wil van krag het krag n mag om net goed te verwag...hou dit vas of laat dit gaan solank jy een ding verstaan dat sonder krag moet jy geen krag terug verwag. 2016

Why are you always alone?
The prevailing question
Since I was a little girl
Well it's not to prag
But I quite enjoy
My own company
Rarely miss people
Not because I don't care
But because it feels right
That they're not always there
That there would be times
When I didn't see them
Even the closest of friends
But then there are a few
Who I miss continuesly

So then is missing another
Just the sign
That there's something
Left to be said?

As jy weer in jou dagboek skryf
Onthou
Dat daar rede genoeg is
Om te bly vashou

Die goue blaar in die somerson,
En die blou moederkappies
Hulle wag nog steeds vir jou

Teen tafelberg
Waar onskuldige bloed nog steeds
Vermeng is met die sout see water

Daai water wat ons voorouers gedra het naar hierdie land van prag en praal
Het jou bevry en weggedra naar n plek ver hier vandaan

Ook al is ek en jy deur afstand en tyd geskei
Hou ek daai oop bladsy
Van jou treurigheid
Langs my sy

Un prag
O piedică
Între mine și fericire.
Un cui răsărit și călcat, o jumatete de suflet vomitat.
Eu curg, lumea țiuie.
Eu râd, lumea plânge.
Să lași ușile deschise... sunt altele care ma vor prinde de picioare:
Mândrie aspră, un șmirghel în ureche
Vină lichidă, un susur pe hârtie
Rușine acidă ieșind din mine.
Mi-am promis că nu voi deveni ce am să fiu mâine.
Uite-mă! Am mânie destulă și pentru tine.
Mă urăsc cu radiusul răsăritului și apusului, arzând încet lumea de vie.
Cu pașii grei spre deosebire de ușurința cu care alunec pe gheață
Capul în altă dimensiune, corpul stă și suferă.
Se privește, se primește ce se merită.
Iubire caldă înseamnă gresia din baie îmbrăcându-mă
4:28 spre 4:29.
Ce iubire, ce viitor, ce față făcută rouă,
Călcată în picioare de iarnă.
O indulgență parşivă.