There is a land top-filled with woe,
And poorish sorrows that go unseen,
Where candle flames toss o’er the hearth.
And maidens' gentle ******* are torn

By their menfolk’s leave for noble wars.
Threads of grass spangled o’er with dew
Are trodden down by silken slippers,
Bitwixt the dusk and coming morn,
A princess weeps, her heart grief-stricken.

And in the pale and rising dawn,
A flame rolls over the orchard hills,
And blossom falls in bloodied paths
Of Wallach men marching Dragul trails.

As the maidens brush their gentle hair,
The window slits are lit aglow,
And brave menfolk return at last!
The bloodied wars have ended fast,
And Szelyk troops were struck aghast,
Hence no sorrow shall be rooted there.

Landed true their dying blows,
For thought of gentle women near,
The phoenix men felt no wordly fear.
And poorish sorrows go now to grave
Where kisses fall on those not saved.

There is a land now decked with cheer.

ochii migdalați
ochii triști,
mi s-a mai zis...
mă spăl pe dinți până dau de sânge.
știu că e de rău, știu să plec când începe.
am deschis geamul, am lăsat o lumânare roșie-aprinsă de dragul lui iunie
un strop, o linie trasată pentru dragoste
nu. nu dragoste, obsesie-am decis să scriu în secret, timpul se dă înapoi și el.
pact cu lumina o să fac curând, să mă țină în haloul ei sfânt, să mă țină atât de divin în capcana ei curcubeatică.
aud voci și miroase a tine, trag draperia să-ți picteze prezența roșie, cărămizie, tiranică
am să-ți fiu sânge!
*** *** eu mai bine, şiroind sfios din vene, înfloresc damnat pe gene și mă usuc juvaier.
dispar dacă ***, dacă nu, halucinez în mirosul ăsta ce își știe ispita din aer.
mâine se transformă în ieri, eu în topaz meschin, labradorit stingher.
mă sting și fur suflarea lumii n-o mai dau la nimeni,
mă sting și eu cu tine, în bolta asta feerică de sânge - nu mai vreau să mă simt mâine,
o pulbere fină a unui om desfigurat, una dintre multele dorințe ale unei minți hapsîne.
grăbește-te și scoate-mă afară din mine!