ochii migdalați
ochii triști,
mi s-a mai zis...
mă spăl pe dinți până dau de sânge.
știu că e de rău, știu să plec când începe.
am deschis geamul, am lăsat o lumânare roșie-aprinsă de dragul lui iunie
un strop, o linie trasată pentru dragoste
nu. nu dragoste, obsesie-am decis să scriu în secret, timpul se dă înapoi și el.
pact cu lumina o să fac curând, să mă țină în haloul ei sfânt, să mă țină atât de divin în capcana ei curcubeatică.
aud voci și miroase a tine, trag draperia să-ți picteze prezența roșie, cărămizie, tiranică
am să-ți fiu sânge!
*** *** eu mai bine, şiroind sfios din vene, înfloresc damnat pe gene și mă usuc juvaier.
dispar dacă ***, dacă nu, halucinez în mirosul ăsta ce își știe ispita din aer.
mâine se transformă în ieri, eu în topaz meschin, labradorit stingher.
mă sting și fur suflarea lumii n-o mai dau la nimeni,
mă sting și eu cu tine, în bolta asta feerică de sânge - nu mai vreau să mă simt mâine,
o pulbere fină a unui om desfigurat, una dintre multele dorințe ale unei minți hapsîne.
grăbește-te și scoate-mă afară din mine!

Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!

Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.

Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.

Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.

Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.

Am înghițit cerneală.
De pe vârful degetului în timp ce scriam despre *** îți place că mă uit la tine pe o pagină, c-un bilet, dintr-un caiet pe care-l car după mine infernal.
N-am simțit un gust anume.
Am simțit obsesie.
*** scriu, fragile linii pe foaie fără viață
Despre tine și despre *** înot sub gheață.
Despre *** rămân fără aer dar nu se vede pe față.
Am înghițit cerneală când mi-am scuturat stiloul și mi-am împroșcat ochii cu albastrul cuvintelor din somn,
Pe care le rostesc doar ușilor.
Să fie ferecate pentru oricine, să se deschidă doar pentru mine.
Eu scârțâi dar plutesc în gânduri rupte din grădini botanice fermecate
Regina nopții și socul rupte și aranjate.
Pentru tine în șoapte dulci - amărui de dragoste.
Inocent otrăvitoare mi-ai dat obrajilor culoare.
În ochii tăi ce smaraldie desfătare
Ce rana arzătoare.
Ruptă meschin din zare.
Cu cerneala pe limbă îți *** spune că te simt acasă, un tricou purtat înseamnă minim două zile de somn nicio zvâcnire falsă.
Mi-e frică să strănut ceața ta afară,
Să rămân fără
Tine în somn,
Limbă și cerneală.