Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.

Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.

Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.

O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Vă zâmbesc
Fiindcă-mi doresc?

Sau vă zâmbesc

Fiindca trăiesc
Frica mea asta de om

A ideii de abandon?

Oare cine-aş putea fi
Daca nu aș mai vorbi
De dragul dragului de-a fi

Înconjurat de oameni vii?

Costul ascuns nu doar doboară
Respectul meu da-mi şi omoară
Imaginea de cine sunt.

Dacă aş glumi doar cand
Nu o fac de la vreun gând
De a ține lumea aproape
Câte maini ar zice "poate
Mi-e mai bine fără tine?"

Măcar aș mai dori vreun om
Să-mi fie-n preajmă când nu dorm?

Cine sunt eu pe Pământ

Când nu mai sunt alți ochi în jur?

Încerc să aflu vreau să cred.

Nu mai ştiu de ce zâmbesc
Şi este confuz să trăiesc
În felul acesta până când
Înțeleg iar cine sunt
Eu cel cu mine.

_M.

— The End —