Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
stranger May 2022
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
stranger Sep 2021
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
Vlad Tudor Dec 13
Obișnuiam să îți ascult fiece șoapte,
Credeam că suntem de aceeași parte,
Dădeam din cap la ochii tăi blânzi,
Îți zâmbeam până începeai să plângi.

Aveam un vis, o stea şi o credință,
Dar undeva adânc era și o tendință,
Faima nu vine cu loialitate,
O decizie în grabă, moralitate.

Un eco agale se aude ușor
Cuvinte goale şi spălate cu clor
Apus de trecut cu aromă amăruie
Chipul blând începe să se năruie.

Aleg al meu ritm pe grele cărări,
Decât scurtături false cu mari așteptări
Spune-ți povestea până în clar de noapte
Dar tot îți lipsește, moralitate.
Foc
Părul de foc
Părul de toamnă
Părul de sânge
Părul de magmă

- Părul de apus

Ochii din aburi
Ochii din fum
Ochi de pisică
Ochi de nebun

Buze din nori
Curburi din picturi
Dinți prea frumoși
Să-i ascunzi sau înjuri

Emoții prea multe
Sufletul mare
Mai degrabă adânc
Chiar de mai pare
Mic de statură.

Ambiții grozave
Cuvinte reale
Istorii amare
Și niște animale

Acasă.
stranger Oct 2022
Uitându-mă prin ochetul perdelei din bucătărie,
Vremea mă înșală.
Și eu pe mine.
Mă dor ochii, pereții, dansează -eu îmi caut o cauză, o rădăcină pentru mânie.
Doare să fiu atât de tânără
Atât de fraged și de crud, un creier o câmpie pustie, râd câteodată fiecare sunet spunând  "cruță-mă".
Mă împiedic câteodată de pietre răsărite din sine,
Mă pierd în mine, o pereche de mâini împrumutată o minte curată,ma mint ridicându-mă... e mai bine.
Ascult alternosfera sper ca furia se topește
Dau din picioare ura în mine crește,
O fărâmă de moloz, o brândușă oprește
Gândul asurzitor, ce mă ofilește.
Un urban fără cuvinte, o carne crudă mușc fără să mestec, doar sa las o urmă de dinți-semnătură, un sărut cu gust de primulă.
O rădăcină de creștet, un alt gând veşted.
Oare care poveste ma adormea, firește nu-mi voi aminti.
Nu-mi voi aminti decât când doare
Și rămâne ochiul fără culoare, un iris topit, o sfântă vâltoare, încă o mișcare și axa e completă.
O existență perversă, semi-coerentă.
am uitat că eram așa atunci
Am mers seara la lac să mă prefac scriitor
Să găsesc cuvinte ca să cer ajutor
Cu șarm și sub o formă
Nu basic sau de normă
Nu! Căutam o scânteie
Sau o intenție, idee
O mică odisee
Care să-mi reflecte
Rănile spre mine
Ceva mai blând
Fără furie
Sau să învăț să fiu plăpând
Și să îmi fac viața vie.

Nimic prea wow, n-am văzut mult
Am stat pe iarbă printre plante
Maxim o lebădă sau poate
Un porumbel zburând pe cer
Nu m-am prins în timp util
Că ziua trecuse subtil
Ceasul a zis cu convingere
Că era ora de stingere

N-am găsit ce căutăm
Prin ai creierului geam,
Dar am simțit destulă pace
Știind ca totul se întoarce
A doua zi,
Și că totul va muri,
Și apoi va reveni,
E la fel ca empatia
Omul ce-și uita condiția
Și își pierde reflexia
Înjură ploaia, însă tot ea
E cea ce-i spală oglinda
Cel ce nu se-ndepărtează
De propriul suflet nu navighează
Viața cu adevărat
Cel ce a asigurat
Mereu că știe ce-l așteaptă
E după gratii, după lacăt
Spiritual, emoțional, mental și vibrational
Uimirea nu va fi găsită
În cunoscut, ea e sădită
De fraierul ce se aruncă
În ocean, ce se îneacă
În confuzie și pleacă
Din portul construit mental
Comoara este în ocean,
Deci fii curios! Sari orbește!
Dacă n-ai pânze, vâslește.

_M.

— The End —