lips embered
sizzling awaitance
where are you when i seek to soothe
ache
?
skin splintered
time speaks to me incredulous
i quiver
do you want to watch
?
this lustrous mist
this autumnal whisper
i transpose it on my body.
tighs a thundering wind gust, back arched to catch the rain.
it hurts when im not my own, it hurts when  no-one can hold
this pulverised alienation.
trade me some patience.
you would,
wouldn't you
?
this world does not exist beyond our conscious perception
lay your head down onto this wishbone heart, onto this carbonised solar plexus.
don't you crave this silence?
don't you?

de nepedepsit
m-am topit de nenumărate ori deasupra conceptului de a fi
de nepedepsit.
în greutate și durere, în extaz și plăcere
de nepedepsit indiferent.
imunitate și scutire.
când mă ating, când mă vreau, când iau foc și las scrum in urma mea
sunt de nepedepsit.
când mă arunc, când mă ridic, când mă sărut de
noapte bună blând
în mirosul ăsta ascuțit, de neuitat, de nepedepsit
când împletesc invidie în păr și mângâiere
nu mai știu cine sunt, cine ești
știu doar că sunt de nepedepsit.
sunt de nepedepsit.
ereditar, primordial, frumusețea de a fi turnat, clădit, construit și uitat de nepedepsit.

Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.

gravat între degete
e un simțământ, o dominanță
al meu de deținut, al meu de păstrat
ochii mei o sfioasă prelingere, sub limbă picură, gheață
vreau să eman, vreau să atrag orice suflare pe care îmi pun ochii-
ai pierdut, punct lovit.
am gravat între degete,
ce e în vis ajunge și în realitate iar undeva mâna ta alege, privirea curge
pe mine.
hai caută, ce am de gând să-ți dau cu atâta grație
arată-mi căldură să simți *** mă topesc, *** băltesc de dor, *** implor o admirație.
te rog atinge ce nu a mai fost de atins, vreau să simt asurzitor cât de mult sunt dorită
nimic mai mult - o clipă de compromis.
strânge tot ce poate fi eu să nu mai respir
împachetează coastele acestea într-o gura de aer împrumutată, ține-o suvenir.
ia-mă cu totul nu mai vreau să simt eu, te rog.
înlocuiește această uzură de zi cu zi cu o obsesie demnă de urmărit, vreau să simt *** mă vrei în disperare- caută-mă
ce contează motivația, mângâie acest schelet inedit și neted, iartă-mă că doar atât *** fi.
un parazit ce-ți vrea atingerea pentru un moment de liniște.

ochii mei, o graniță
o frontieră de nepăşit.
oasele ce-i țin încapsulați ies afară
proeminența lor a ispășit,
sentința unui orb,neintenționat.
ce n-am văzut sare să muște,
acum ochii zvâcnesc sub pleoape închise.
ochii mei sunt viața ce am devorat.
te văd și când dorm simt *** am învolburat
marea ce mi-o port în vene.
te văd în amintiri în care nu exiști, încep să-mi propun dileme.
că ai fi existat din totdeauna,
că undeva, prinsă-n retină, te-am ținut în amar întuneric și dulce lumină.
când irisul migrează sub pleoapă, în vis
e un semn că încă exiști,
că în mine încă este destulă viață, că iubesc și am iubit.
ochii mei, un pact cu actul de a trăi
o simplă strângere de mână, nimic mai mult
de văd sau nu, respir nimic mai puțin.
ochii mei ofranda unei venerări veșnice a unui Dumnezeu ce încă se ascunde de mine.

tremoring skin
I am
undignified by the times.
skin so frail
the Moonlight collides when I
know bones ache when rain may arrive...
Broken bones that is.
I wrote for 19 days continously
Nothing but love letters for a love I know can only be temporary.
For a love that I may need so much it will pain me when I leave it.
I will shed tears in its hollowness
I shed tears in its presence knowing how time passes.
It kills knowing that pain relapses.
Skin will start beating in solidarity with heart
Skin will thunder out of memory and lack of time to move life through.
It sickens I fell tortured by my own hands.
I know broken bones will ache when rain may come but how will I know the after math of heartache?
How will the earth shatter when this love wilts?
How will the waters hesitate to flow when they hear our love has become drought?
How will I ever rot peacefully in my grave knowing I did not get to love you completely?
How will you?

Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!

Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.

Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.

Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.

Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.

ochii migdalați
ochii triști,
mi s-a mai zis...
mă spăl pe dinți până dau de sânge.
știu că e de rău, știu să plec când începe.
am deschis geamul, am lăsat o lumânare roșie-aprinsă de dragul lui iunie
un strop, o linie trasată pentru dragoste
nu. nu dragoste, obsesie-am decis să scriu în secret, timpul se dă înapoi și el.
pact cu lumina o să fac curând, să mă țină în haloul ei sfânt, să mă țină atât de divin în capcana ei curcubeatică.
aud voci și miroase a tine, trag draperia să-ți picteze prezența roșie, cărămizie, tiranică
am să-ți fiu sânge!
*** *** eu mai bine, şiroind sfios din vene, înfloresc damnat pe gene și mă usuc juvaier.
dispar dacă ***, dacă nu, halucinez în mirosul ăsta ce își știe ispita din aer.
mâine se transformă în ieri, eu în topaz meschin, labradorit stingher.
mă sting și fur suflarea lumii n-o mai dau la nimeni,
mă sting și eu cu tine, în bolta asta feerică de sânge - nu mai vreau să mă simt mâine,
o pulbere fină a unui om desfigurat, una dintre multele dorințe ale unei minți hapsîne.
grăbește-te și scoate-mă afară din mine!

fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!

burgundy, white and
burgundy, white and violet
irises have sprung so i can steal them
rupture this temperature increase and fall in
eardrum ripping sleep.
the beauty
has returned and i may weep
for time to reap.
my head just another hole to ****,
my mouth just another eclipsed month
irises in May can only last
long enough that I may not keep
track.
unclutch, disobey and swallow the lack
of life where there is almost too much to live.
give it to the irises, they die quick.

Virginia was right!
I want to be a poet,
I want to be a lover.
But most importantly...
I wish to be poetry,
İ wish to be loved.

™️
this ****** hair-dye
coating my abdomen and clavicles
mulberry leaking off my
body, so ******.
I feel so regal
I feel lathered in stares,
Here in this corner.
So shamefully shameless.
mulberry escaping my hair strands and flowing down my bellybutton over this mons ***** and down my knees.
bathed in violet dreams.
am i this body or am i just unclean?

sper să plouă încă puțin
să spele țiglele pe care mi-am stins țigările
să șteargă și ultimele urme rămase din mine.
ți-aş spune că nu mai am loc de mine.
că m-am scârbit să-mi tot aud vocea atât de tare, când vorbesc și când tac, încât am căutat tot ce-mi este opus.
o vocea înceată care dă impresia de blândețe, o liniște atât de fină m-am simțit intrus.
ți-aş spune că dau pe afară...
eu, însumi, fizic când nu mai găsesc destul loc în casă încât trebuie să fug
dar și ca aerul îmbâcsit dintr-un autobuz înghițit ca într-o tortură de către pasageri,
nu mai am loc în mine.
aș spune de ură sau de ciudă dar e mai degrabă de o iubire neîmpărtaşită pentru viață.
mai degrabă nu mai am loc de așteptarea asta care pare eternă.
nici nu mai știu ce aștept și de ce
așteptam odată o atingere mai fină decât mâna-mi
dar poate că șmirghelul acesta îmi este sortit și nu mă mai *** ascunde după singurătatea mătăsoasă a altora când îmi țin în frâu solitudini mult mai acre.
poate că generozitatea atingerii este doar o pâclă din care eu nu mai *** ieși și rămân cu impresia că atingerea vindecă.
simt *** rânjește cineva în spatele meu tot timpul și se excită când îmi vede lacrimile.
îmi aud numele șoptit bolnav de către ceva muribund de parcă mă vrea alături iar eu...
eu doar aștept
pentru un piept mai puțin înnodat.

solitudine
poate că tu știi mai bine
*** mă simt.
poate că nu vei știi vreodată.
îmi rumegă creierul niște poze, niște intenții, niște gânduri
o duceam mai bine fără.
12 ani de școală formativă care m-a îndrumat să devin o larvă.
sunt doar un copil veșnic nemulțumit, o să treacă, nu ?
mă gândesc la cuvântul "unrequited" de două săptămâni cred că ești tu.
însemnătăți infinite și totuși o fi al iubirii
o fi restul rămas de la magazin când dau 30 de lei pe țigări
o fi creanga ruptă din cireș sau dud când îți venea uber-ul
cam acru
de n-aș avea atâta furie aș zice că nu te-am iubit
aș zice că iubesc amarnic.
n-aș mai zice nimic.
mă ustură ochii
m-au luat în brațe străinii.

I found a way to hold my thumb against my palm so it feels like I'm holding a hand
I read your love letter again exactly one month to the day after you've given it to me,
I'll call it fate.
I told my friend how I wrote about my parents getting my body repatriated-she shuddered but I just blinked.
My mom came with me to watch,
How I gulp down a tequila shot then wash it off with lemon beer-
How I can't take it anymore.
I'm loving this rain, it brands the solitude away from my brain and into my heart, I know I'm meant to be alone.
I'm loving this tightness in my chest, this willow gilded pain I'm glinting
Taking my clothes off so that I'm touching all that could be me, so I'm dreaming it's yours.

picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.

What am I to do with the peonies that've sprung,
In my lung,
Since you last kissed me?
My veins thawed from spring and your touch I'm becoming-
The lovers card flipped along with the fool debating beginnings.

The face of melancholy
Sometimes all you do is remind me,
How walls are enclosing
Life.
How far away must the hope be,
Towards which always we...
Run yet stray away, I might.
Over-rule my own self in this bathroom,
Give out my last exhale before the carnations bloom,
Watch this vein of mine become a river, a sliver, a rune...
To sicken.
I lay my youthful worries on the ground to rule some other roots some other fool,
While I dig away a place to rest and pray that I don't drool  on this placeholder of life to let the lilacs bloom in mockery.
By the time I wake up I will arrest the awful need to return and make the grass my sheets and the bulbs my pillow,
Dig further and hope I never reach an end below.
I pray I am forgotten quickly and never searched for remains, I pray to never watch you suffer ever again
And so I'd try to be the soil beneath the life remaining,
Some mournful quick loss to lessen the tension, to plumpen the entertainment.
A casket made of flowers, stuck to the pavement,
A breath unshaken silently kept.

I guess the way my hand floats in this light is romantic to my eyes
The way my father seems to want to share his life but never gets to is always on my mind.
This morning he told me that as he was staying with his dying dad, he'd said something at the time my father thought was sickly senile words on a deathbed:
"Son at least I was born to peace and will die in peace, I'm afraid that won't be the case for you"
my father repeats with his hands-sliding lower on the wheel,
He's driving me to school on a Friday and I have to ask myself,what does he feel.
Fear for his kids?
Worry for the land his mother and my mother painted when we were born?
Now as he's hanging clothes outside my room I can see his shadow through the window, I too...
Worry that me and my sister will be kids of war,
That my mother and father won't get to see the world alight unless it's a nuclear fight,
That I won't get life just like many more haven't still I
Watch this hand of mine wander and float through light, caressing the veins day and night, caressing veins keeping me alive - accepting what might
Be mere months until we die, be just another thousand lives lost with no guilt for the world to thrive, just a daily sight.
Dad told me he used to think he could change the world and, learnt as I will too, that the only thing I can change is myself.
He's said this throughout my life like a laitmotif to our existence-
Sometimes I think he would suffer less if he'd just accept sufferance.
I tell him I think I no longer want to change the world, I'd rather watch as it's changing and pray I could teach our poems to the stars and they'll send and teach me theirs.
He congratulates me.
It's so rare that I get to see him so human, this is why I grew up so damaged but I still admire it.
When I see my dad I see a crackle of amber filled by a water droplet falling off a soft sage leaf,
It is the heaviest of suffering sometimes when I listen to him.
He is everything I thought I wished and would never want to be.
There's something I found so wise in him, I hope it isn't just his denial of suffering, something among his stories something in his words I hope it stays with me.

Luna își arata fața întoarsă
Eu aștept primăvara roasă
De crude adevăruri și ochi întredeschişi.
Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști,
Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins
Care mă adormea atât de violent.
Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem,
E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer.
Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte
Să scânteieze cerul a regrete vorbite,
Împielițând vântul ăsta crud.
Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân...
Înfrigurată de furie înlocuind o fire,
Impertinentă oricum.
Am avut dreptate bilateral,
Nu ne-am putut păstra.
Am și vrut asta.
*** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință?
*** era să avem speranță?
Devastator probabil,
Strigător la cer!
Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc  vie.

Make sure the doors are open!
So I can stumble in and out with no problem
So you can hear the trample and the bust
Of the bathroom floors as I spill my guts
To love and to decay,
Too pretty to abandon what a frivolous display.
Somehow I know what will make me ache even in the smallest of doses.
My body hates me but my mind hypnotises,
The 7 seconds of drunkeness spilled in euphoric dancing I will pay forever
A 3 day lasting hangover for a fever.
For a few moments when all I feel is beautiful.
Worth the world ringing in my ears, the shame rumbling in my stomach, the haze of it all.
I now no longer feel you, just the world breaking underneath me
For Nina's Baltimore to play and my chest to burn I'm free.
This pain must be reality.
Bent over I'm walking so much farther than I expected,
So fragile, so puny, so ashamed in this shamelessness.
May the day rule and the night linger less,
My mistakes ready to undress for some peace,
Of mind because body will be restless.
Where have you gotten yourself this time spider lilly,
This pit of petals none of them perfuming,
Your dying breath this lifeless body.
Know that you will be the one dying.

Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.

§
I wish to be bones
Undoused by this vinegar scented shirt
Alone, a spring in this bed, a splinter in the headboard.
Writing love poems is so facile
Easily infatuated, I fall in love so heavy
Detailed manuscriptic, I'm pulling.
A love that isn't mine to be keeping.
A love that only I'm loving.
Like always cursed being.
The snow underneath me won't be melting,
Anytime soon.
Martyrdom crinkles and still I'm the one suffering.
What's not to be working I do it to myself lately.
Eyelashes catching ice, sleeping is my demise.
Snowflakes to be kept on the tips of my black gloves, I'm fighting for myself or at least I try.
Should've known desperation was no love, not worth it but my
Heart is lingering in stomach acid, cuz I've buried myself so deep, I'm crawling.
Out of bed every morning sickly to the kitchen table promising that I'll be cleaning up
Myself off the floor and sheets and never feel like this
Ever again.

if I drink enough beer with my dad it'll compensate for all the years he wasn't here,
if I bake enough cakes with my mom i'll forget I'd never forgive her.
Just like if I had 9000$ no-one would ever see my face again.
Fugees echo in my bathroom, they smell of anger when the song ends.
And now I'm brand new.
Water sits on me like a disease,
And now that I shaved I can see how that bike bit me.
The scars on my legs laugh bitterly,
How could I not see?
That I'm the flu within me.
I'm guilty.
For the insomnia, the tears
For the kid in me with no freedom, for the fears.
I've made and broken my own dreams,
Just how things are meant to be.
Timeline healthy.
Life will eat me,
Whole and leave no crumbs.
Wipe the table too, you eat well when you behave well.
And so I'll die at my own hands.
Forgiving yet so ravaged,
Desperate to touch
Some other version of me.
I'll die how I always wanted it to be,
by my own means
slowly
wrapped in the smears of superficiality,
I've clung to, solely, to survive being me.
Hollowed out but never empty
The only thing left to caress,
Is the shell I'll become to protect what remains of myself
Salted smile scented happiness.

§
Mercy shouldn't warm me up
The way it does sometimes
The way it disgusts me.
Shredding the skin on the chords unknowingly
To feel something.
Showering these calloused tips hoping,
My touch to be satin, my voice unbreaking
Mercy shouldn't taste so sweet as it's realising its toxin.
Loom over me, tell me I'm suffering, tell me you agree occasionally.
Hollow out my eye sockets burn my gums they're all aching.
The laced up corset of my ribs is breaking.
All these playful discussions feel like my family's selling me, all this misplaced care, this sporadic goodwill.
Maximise my lifespan make sure I don't die until
I fulfill the system of profanity while grinning.
I am produce I am porcelain I am me.
To be sold, to be passed on, inherited.
What a great joke I'm gatekeeping.

Six months at best
I counted them myself
Nothing that this doe gaze can manufacture
Nothing this sunlit glaze can save
6 months to indent...
myself,
into some love before it gets taken away
again.
Spring in ******* January;
Flutter my lashes see what you can do for me.
These honeypot eyes can't soften my demise
when you're gone.
I don't want to leave you roaming
in a song.
I know my eyes will be the ones to take me away,
when I'm alone.
To confine me, solitaire,to ensure you're not there
anymore...
Fragranced lullaby that puts me to is that another place will build another me so I can understand how to love and how to breathe.
House is playing games on me,
Pipes keep on popping, blood won't flow coherently.
I think life might be cheating on me.

Am înghițit cerneală.
De pe vârful degetului în timp ce scriam despre *** îți place că mă uit la tine pe o pagină, c-un bilet, dintr-un caiet pe care-l car după mine infernal.
N-am simțit un gust anume.
Am simțit obsesie.
*** scriu, fragile linii pe foaie fără viață
Despre tine și despre *** înot sub gheață.
Despre *** rămân fără aer dar nu se vede pe față.
Am înghițit cerneală când mi-am scuturat stiloul și mi-am împroșcat ochii cu albastrul cuvintelor din somn,
Pe care le rostesc doar ușilor.
Să fie ferecate pentru oricine, să se deschidă doar pentru mine.
Eu scârțâi dar plutesc în gânduri rupte din grădini botanice fermecate
Regina nopții și socul rupte și aranjate.
Pentru tine în șoapte dulci - amărui de dragoste.
Inocent otrăvitoare mi-ai dat obrajilor culoare.
În ochii tăi ce smaraldie desfătare
Ce rana arzătoare.
Ruptă meschin din zare.
Cu cerneala pe limbă îți *** spune că te simt acasă, un tricou purtat înseamnă minim două zile de somn nicio zvâcnire falsă.
Mi-e frică să strănut ceața ta afară,
Să rămân fără
Tine în somn,
Limbă și cerneală.