Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
 
stranger May 2022
scriu în română
simt că sunt mai onestă așa
simt când ma înghite patul și mă răsuflă camera
și afară.
Simt *** mă afund în banca asta, în acest aprilie nins, în suflul ăsta bolnav și stins
simt convins și indecis.
aș pleca dar aș rămâne
de frică ori de mine ori de nimeni
simt *** arde
bic-ul mov din buzunar cumpărat de tine.
simt *** ține disperare, simt că vine
în loc de mai, ianuarie și sunt iar un urlet cusut în goblen de mâinile care
nu au făcut nimic in afară să distrugă.
alung gânduri, pun pe tavă ochii
ce ți i-aș da oricând să ți se topească pe lume
nu suntem decât copii fără nume
*** de
nu *** să-ți trimit nici simțământ nici viziune
nu *** să mă țin cu minte, unde
nu mai sunt și nu mai este
răbdare și alte unelte
nici timpul nu mai trece.
rămân rece
un vânt feroce.
îmi taie genele și plâng liniștit
și aștept.
stranger Apr 2022
și în Istanbul totul rămâne la fel.
numai eu merg altfel,
numai eu sunt alta.
lustruitorii de pantofi sunt pe mal,
oamenii fumează și se miră de pescăruși.
unghiile îmi sclipesc în soarele ăsta străin,
mi-e frică să aud ce e în jur
mi-e frică de nimicul pe care îl simt
mi-e frică că sunt ruptă de realitate și nu mai știu *** să mă port
dar tu
tu ai rămas la fel și mă doare viața pe care aș fi putut-o trăii cu tine.
prima și ultima
clipă și iubire.
stranger Apr 2022
solitudine
poate că tu știi mai bine
*** mă simt.
poate că nu vei știi vreodată.
îmi rumegă creierul niște poze, niște intenții, niște gânduri
o duceam mai bine fără.
12 ani de școală formativă care m-a îndrumat să devin o larvă.
sunt doar un copil veșnic nemulțumit, o să treacă, nu ?
mă gândesc la cuvântul "unrequited" de două săptămâni cred că ești tu.
însemnătăți infinite și totuși o fi al iubirii
o fi restul rămas de la magazin când dau 30 de lei pe țigări
o fi creanga ruptă din cireș sau dud când îți venea uber-ul
cam acru
de n-aș avea atâta furie aș zice că nu te-am iubit
aș zice că iubesc amarnic.
n-aș mai zice nimic.
mă ustură ochii
m-au luat în brațe străinii.
stranger Apr 2022
I found a way to hold my thumb against my palm so it feels like I'm holding a hand
I read your love letter again exactly one month to the day after you've given it to me,
I'll call it fate.
I told my friend how I wrote about my parents getting my body repatriated-she shuddered but I just blinked.
My mom came with me to watch,
How I gulp down a tequila shot then wash it off with lemon beer-
How I can't take it anymore.
I'm loving this rain, it brands the solitude away from my brain and into my heart, I know I'm meant to be alone.
I'm loving this tightness in my chest, this willow gilded pain I'm glinting
Taking my clothes off so that I'm touching all that could be me, so I'm dreaming it's yours.
stranger Apr 2022
picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.
stranger Mar 2022
What am I to do with the peonies that've sprung,
In my lung,
Since you last kissed me?
My veins thawed from spring and your touch I'm becoming-
The lovers card flipped along with the fool debating beginnings.
stranger Mar 2022
The face of melancholy
Sometimes all you do is remind me,
How walls are enclosing
Life.
How far away must the hope be,
Towards which always we...
Run yet stray away, I might.
Over-rule my own self in this bathroom,
Give out my last exhale before the carnations bloom,
Watch this vein of mine become a river, a sliver, a rune...
To sicken.
I lay my youthful worries on the ground to rule some other roots some other fool,
While I dig away a place to rest and pray that I don't drool  on this placeholder of life to let the lilacs bloom in mockery.
By the time I wake up I will arrest the awful need to return and make the grass my sheets and the bulbs my pillow,
Dig further and hope I never reach an end below.
I pray I am forgotten quickly and never searched for remains, I pray to never watch you suffer ever again
And so I'd try to be the soil beneath the life remaining,
Some mournful quick loss to lessen the tension, to plumpen the entertainment.
A casket made of flowers, stuck to the pavement,
A breath unshaken silently kept.
Next page