Vă zâmbesc
Fiindcă-mi doresc?

Sau vă zâmbesc

Fiindca trăiesc
Frica mea asta de om

A ideii de abandon?

Oare cine-aş putea fi
Daca nu aș mai vorbi
De dragul dragului de-a fi

Înconjurat de oameni vii?

Costul ascuns nu doar doboară
Respectul meu da-mi şi omoară
Imaginea de cine sunt.

Dacă aş glumi doar cand
Nu o fac de la vreun gând
De a ține lumea aproape
Câte maini ar zice "poate
Mi-e mai bine fără tine?"

Măcar aș mai dori vreun om
Să-mi fie-n preajmă când nu dorm?

Cine sunt eu pe Pământ

Când nu mai sunt alți ochi în jur?

Încerc să aflu vreau să cred.

Nu mai ştiu de ce zâmbesc
Şi este confuz să trăiesc
În felul acesta până când
Înțeleg iar cine sunt
Eu cel cu mine.

_M.

Its all part of grief, all part of life
Suffering and pain and strife
And smiles and comedy and fun
The stars, the moon, the skies and sun
They're all aspects of this cool "one"
That some have come to know as God
Or Nirvana, Universe
They are all words in the verse
Of seeing life through your own lens
There wouldn't be as much suspense
Without heavier words such as
The death of love or a sad pass
Poetry comes through the contrast
Of sea and stone and monotone
Is something no one should aim for
When reading about themselves,
If you're in pain, congratulate yourselves
You dont realize how much
Life you're living with the touch
Of grief that you're letting be seen
You've never been more akin
To love than now, the lines are full
Not half like the sun at noon

So while it hurts and brings much dread
I need to admit love is dead
And it is not coming back
At least not on the same track

And I'll be honest it's not fun,
Sometimes not even the least
But they don't call it "good grief"
For nothing...

Do they? =))

_M.

Like digging graves in the backyard
Or an emotional credit card
You can put things aside for a bit
But if you wait and wait for it
To go away, you'll end up with
A garden full of what is dead
And an inner world in debt.

_M.

**** you, your red hair burned my mask
And I'm here as I just bask
At the way I am exactly
The never ending same old me

Overthinking every message
Dissociating every passage
Of time, losing slowly this here mine
Mind and clarity and reason
Autumn is your favourite season
Funny, it started with a rainstorm
Getting my boat off track the shore
I was moving to, **** you
And your fire eyes
They are brown most of the time
But become forests when they cry
Which is often but not too much
The eyelashes are a premium touch
That you cannot afford to lose.

I'm hearing warcries up in here
I'm angry and I can't see clear
Ahead, I think and worry and obsess
Of when you'll answers, make a mess
Of this sense of self I built,
Why don't I just
Allow disgust
Of this old self
Become forgiveness and let it tell
A new story?

One where independency
Freedom and creativity
Some good ol individuality
Let themselves be as they are
And I dont force them to make a scar
On my self, shoulders and back
And get myself tattered and cracked
Over nothing,
Where poetry becomes morphine
What do you mean what do I mean?
It's used potently for numbing.
One where I am and I don't judge
And have some faith and have some trust
And have attraction and have lust
And have virtues and have values
And I talk openly about it
And I don't feel inadequate
Or making myself celibate
Or don't let myself create
Or forget to ask for help
Or I choose to have a friend
Not a promise with no end
Or a game of play-pretend
With myself or with the shelf
Of books I have already read
On how I can just be myself.
In this moment I make them malice,
I have the knowledge but need practice,
Get into my life some mileage
When it comes to discovering
This weird perverse confusing thing
Some others seem to call living.

I don't really know what's next
But I am anchored in myself.
And live life as I can tell
Best for myself.
_M.

Am mers seara la lac să mă prefac scriitor
Să găsesc cuvinte ca să cer ajutor
Cu șarm și sub o formă
Nu basic sau de normă
Nu! Căutam o scânteie
Sau o intenție, idee
O mică odisee
Care să-mi reflecte
Rănile spre mine
Ceva mai blând
Fără furie
Sau să învăț să fiu plăpând
Și să îmi fac viața vie.

Nimic prea wow, n-am văzut mult
Am stat pe iarbă printre plante
Maxim o lebădă sau poate
Un porumbel zburând pe cer
Nu m-am prins în timp util
Că ziua trecuse subtil
Ceasul a zis cu convingere
Că era ora de stingere

N-am găsit ce căutăm
Prin ai creierului geam,
Dar am simțit destulă pace
Știind ca totul se întoarce
A doua zi,
Și că totul va muri,
Și apoi va reveni,
E la fel ca empatia
Omul ce-și uita condiția
Și își pierde reflexia
Înjură ploaia, însă tot ea
E cea ce-i spală oglinda
Cel ce nu se-ndepărtează
De propriul suflet nu navighează
Viața cu adevărat
Cel ce a asigurat
Mereu că știe ce-l așteaptă
E după gratii, după lacăt
Spiritual, emoțional, mental și vibrational
Uimirea nu va fi găsită
În cunoscut, ea e sădită
De fraierul ce se aruncă
În ocean, ce se îneacă
În confuzie și pleacă
Din portul construit mental
Comoara este în ocean,
Deci fii curios! Sari orbește!
Dacă n-ai pânze, vâslește.

_M.

Părul de foc
Părul de toamnă
Părul de sânge
Părul de magmă

- Părul de apus

Ochii din aburi
Ochii din fum
Ochi de pisică
Ochi de nebun

Buze din nori
Curburi din picturi
Dinți prea frumoși
Să-i ascunzi sau înjuri

Emoții prea multe
Sufletul mare
Mai degrabă adânc
Chiar de mai pare
Mic de statură.

Ambiții grozave
Cuvinte reale
Istorii amare
Și niște animale

Acasă.

Zboară odată! femeie pumnal
Cu părul roșcat precum un stejar
In toamnă, o doamnă
Cu zâmbet pur și elegantă
Ce abia pornește-n lume
Și își strigă propriul nume
Acum într-un necunoscut
Nou și nemaivăzut
Cu vise-n zi și vise-n noapte
Cu poezii de "ce-ar fi poate"
Cu familii încurcate
Și pânzele sus ridicate
Pe un ocean de emoții
De gânduri și de retrospecții
Busola nu merge, ce direcții
Să aleagă pe al vieții
Drum de nu ce simte că o cheamă
Să fie propria persoană

Zboară odată!, femeie pumnal
Nici nu mai știu *** să respir macar
Dar apoi să m-odihnesc,
Relaxez, gândesc, trăiesc
Și nu mi se pare drept
Cât de mult te plimbi prin piept
Pe la mine si prin cap
Prin ochi, urechi și Instagram
Vreau niște spațiu să fiu calm
Și niște timp să-nvăț sa am
Frâiele propriei vieți
*** să-nvăț asta când m-aștepti
În fiecare colț all minții
Grădinii și zâmbești cu dinții
Și nu știu să-mi refuz dorința
Instinctu-mi cucerește ființa
Și eu plec din acest corp
Și mă tem c-o s-ajung mort

Mă tem c-o sa te folosesc
Că o să mă abandonez
Pe mine și tot ce creez
E un specific tip de chin
E neîncredere-n destin
Și dorința de control
Cu un strigăt de ajutor
Mut.

Am vrut mult
Să mă las purtat de vânt
E enervant să văd cât sunt
Cu mine însămi eu de crunt
Și să revăd *** ajung
Să îmi tai propriul avânt
Să văd *** iar nu știu sa simt
*** amorțesc și mă agit
*** cred că rămân fără timp
Și tot ce ajung să am pe chip
Sunt dorință și confuzie
Ce fel de iluzie
Îmi mai vând de data asta?
Oricum tu vezi după masca
De care eu sunt convins că este realitate
Nu văd alt drum spre libertate
Decât încredere ca poate
Necunoscutul ce-l trăiesc
E un mister prin care o sa găsesc
Ceva mai multe despre mine,
Deci hai că sar, o să fiu bine
Probabil.
_M.