Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
adi Mar 2020
Un geam rece, o perdea netrasă,
Iubindu-se într-o angoasă,
Pururi tineri că focul din Martie,
Topindu-se într-o abstracție.
Am mers seara la lac să mă prefac scriitor
Să găsesc cuvinte ca să cer ajutor
Cu șarm și sub o formă
Nu basic sau de normă
Nu! Căutam o scânteie
Sau o intenție, idee
O mică odisee
Care să-mi reflecte
Rănile spre mine
Ceva mai blând
Fără furie
Sau să învăț să fiu plăpând
Și să îmi fac viața vie.

Nimic prea wow, n-am văzut mult
Am stat pe iarbă printre plante
Maxim o lebădă sau poate
Un porumbel zburând pe cer
Nu m-am prins în timp util
Că ziua trecuse subtil
Ceasul a zis cu convingere
Că era ora de stingere

N-am găsit ce căutăm
Prin ai creierului geam,
Dar am simțit destulă pace
Știind ca totul se întoarce
A doua zi,
Și că totul va muri,
Și apoi va reveni,
E la fel ca empatia
Omul ce-și uita condiția
Și își pierde reflexia
Înjură ploaia, însă tot ea
E cea ce-i spală oglinda
Cel ce nu se-ndepărtează
De propriul suflet nu navighează
Viața cu adevărat
Cel ce a asigurat
Mereu că știe ce-l așteaptă
E după gratii, după lacăt
Spiritual, emoțional, mental și vibrational
Uimirea nu va fi găsită
În cunoscut, ea e sădită
De fraierul ce se aruncă
În ocean, ce se îneacă
În confuzie și pleacă
Din portul construit mental
Comoara este în ocean,
Deci fii curios! Sari orbește!
Dacă n-ai pânze, vâslește.

_M.

— The End —