la gara se vând flori și fire de vânt strecurate printre vitralii fier lovit de dinți încep să văd detalii. oase, vene și alte romantice orori. frigul ăsta mi-l fac vară. o sun pe mama să-i spun că a născut o avalanșă. şi ofilesc. orașul un amalgam de cărămidă prăfoasă, poduri rabatabile și geamuri pustii și luminate atât de frumos nu înțeleg de ce nu *** să trăiesc mai îndeajuns. în soare cu dinți și în ploaie torențială, mamă trăiesc o viață pentru amândouă. mă salut cu toată lumea necunoscută de pe stradă și îmi cumpăr flori odată pe săptămână eu și sănătatea mea puerilă. stau și fumez 3, 4, 5 țigări pe zi câteodată niciuna și admir umbrele nopții. cand tremur seara parcă nu mai sunt singură.