și nu mai rămâne nimic de făcut doar gura asta de rodie s-o înghit și să achit un timp trecut pentru un noi ce nu există eu rămân pe jos tu în pat, eu plec în mansardă tu la masă cu paharele sparte și rujul meu roșu. atât a rămas din mine, o dorință să-ți fiu și o urmă de ruj la tine pe piept atât am fost. îți fredonez ceva, nu contează ce anume atâta timp cât face sunet să distragă că sunt goală, să distragă ce sunt cu adevărat tot ce sunt eu se prelinge pe tine și nu ne mai suportăm, și suntem înfometați. ți-am dat din mine limbă corp și melasă de minte ți-am spălat capul pe întuneric în cada și era atât de frig ți-am plătit pentru ce am luat.