ochii mei, o graniță o frontieră de nepăşit. oasele ce-i țin încapsulați ies afară proeminența lor a ispășit, sentința unui orb,neintenționat. ce n-am văzut sare să muște, acum ochii zvâcnesc sub pleoape închise. ochii mei sunt viața ce am devorat. te văd și când dorm simt *** am învolburat marea ce mi-o port în vene. te văd în amintiri în care nu exiști, încep să-mi propun dileme. că ai fi existat din totdeauna, că undeva, prinsă-n retină, te-am ținut în amar întuneric și dulce lumină. când irisul migrează sub pleoapă, în vis e un semn că încă exiști, că în mine încă este destulă viață, că iubesc și am iubit. ochii mei, un pact cu actul de a trăi o simplă strângere de mână, nimic mai mult de văd sau nu, respir nimic mai puțin. ochii mei ofranda unei venerări veșnice a unui Dumnezeu ce încă se ascunde de mine.