ochii migdalați ochii triști, mi s-a mai zis... mă spăl pe dinți până dau de sânge. știu că e de rău, știu să plec când începe. am deschis geamul, am lăsat o lumânare roșie-aprinsă de dragul lui iunie un strop, o linie trasată pentru dragoste nu. nu dragoste, obsesie-am decis să scriu în secret, timpul se dă înapoi și el. pact cu lumina o să fac curând, să mă țină în haloul ei sfânt, să mă țină atât de divin în capcana ei curcubeatică. aud voci și miroase a tine, trag draperia să-ți picteze prezența roșie, cărămizie, tiranică am să-ți fiu sânge! *** *** eu mai bine, şiroind sfios din vene, înfloresc damnat pe gene și mă usuc juvaier. dispar dacă ***, dacă nu, halucinez în mirosul ăsta ce își știe ispita din aer. mâine se transformă în ieri, eu în topaz meschin, labradorit stingher. mă sting și fur suflarea lumii n-o mai dau la nimeni, mă sting și eu cu tine, în bolta asta feerică de sânge - nu mai vreau să mă simt mâine, o pulbere fină a unui om desfigurat, una dintre multele dorințe ale unei minți hapsîne. grăbește-te și scoate-mă afară din mine!