_ De mi-ai dezpletii coastele. S-au încâlcit și mi-au luat tot aerul cu ele. Ți-aș recita idile Mai calde ca visele mele. Mă strâng oasele. Eu ard și ele țin scrumul în mine. Ce deranj al magiei, Îmi tresar nervii și arterele *** le convine. Ce sunt eu pentru tine? O fericire trecătoare, o intrigă complexă, o altă gură nepăsătoare. Aş cere mult prea mare oroare, Timpul tău pentru guri temporare Viața ta pentru o întâmplare. Ochii tăi păstrați în a mea chemare. Ți-am spus fără corp și fără teamă că ești violoncel În vise ți-aș vorbii astfel, fără remușcare. Iar câinele din mine se scutură de ură M-aș arunca în iad să văd un alt zâmbet O altă sclipire mai pură, un alt miracol corpolent. Aş vrea să-mi vezi ființa necoruptă Să-ți arăt că real am respirat și eu. Dar condiția blestemată Îmi ştirbeşte plămânii de aer, îmi face moartea țelul. Eu. Eu nu aș știi *** să te iubesc.