Parfumul ftizic umple casa și plămânii,
Iar de dragoste iubita nu s-a săturat,
Hainele plumbuite cad precum bătrânii,
Iar ea încă cere un lung sărutat.

Uită-te *** trăiesc, privește-mi ochii sticliți
Din care curge o lacrimă și nici măcar nici nu
Știu unde ajunge, poate-mi rămâne-n barbă
Sau răsare din iarbă o coajă de larvă,
Fosta lacrimă, acum licurici.

Ieșind din fum,
Un singur gând,
Eu nu plutesc,
Eu port plumb.

Un geam rece, o perdea netrasă,
Iubindu-se într-o angoasă,
Pururi tineri că focul din Martie,
Topindu-se într-o abstracție.

Dupa ce mi-am taiat pieptul
Mi-am scos inima si
Am pus-o linistit pe sina de tren care vibra in anticipare, dar
Stati linistiti!
Totul era ascuțit.

The infinity of pleasure,
Much to Baudelaire's distaste,
Was not in the fleeting second nor the timelessness of time
The drunkenness of sensation or the breaking of our hearts.
The infinity of pleasure was,
Only, and will only be,
In her eyes.

And as long as she keeps her eyes open,
And you do too,
And as long as neither of you blink,
That split second will indeed last forever - but -
It is in the eyes,
Only the eyes.

arde pururi ca o faclie
amorul preschimbat de alchimie