Cum s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
Cum m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.