Obișnuiam să îți ascult fiece șoapte,
Credeam că suntem de aceeași parte,
Dădeam din cap la ochii tăi blânzi,
Îți zâmbeam până începeai să plângi.
Aveam un vis, o stea şi o credință,
Dar undeva adânc era și o tendință,
Faima nu vine cu loialitate,
O decizie în grabă, moralitate.
Un eco agale se aude ușor
Cuvinte goale şi spălate cu clor
Apus de trecut cu aromă amăruie
Chipul blând începe să se năruie.
Aleg al meu ritm pe grele cărări,
Decât scurtături false cu mari așteptări
Spune-ți povestea până în clar de noapte
Dar tot îți lipsește, moralitate.