"venit" poems - Hello Poetry

I'm not here to leave a legendary impression, these poems are merely syntactical confession, and if you find in your own personal expression, the mutual feels from the scheme of grand depression, felicitation, aggression, commiseration, obsession all of the above, et cetera, the thorough digression, glory will be given to the one in succession of the ethereal destination we hold in compression with the wordly oppression and greedy possession, without further ado and much indiscretion, tis time now to reflect upon my next spiritual transgression.

0

Feb 1, 2015

Feb 1, 2015 at 6:38 PM UTC

quip-the-quandary

Benedictus que venit in nomine veritatis*

I'm not here to leave a legendary impression, these poems are merely syntactical confession, and if you find in your own personal expression, the mutual feels from the scheme of grand depression, felicitation, aggression, commiseration, obsession all of the above, et cetera, the thorough digression, glory will be given to the one in succession of the ethereal destination we hold in compression with the wordly oppression and greedy possession, without further ado and much indiscretion, tis time now to reflect upon my next spiritual transgression.

11

I kneweth when God saidst Let there be light; He wouldst sendeth an angel to me It was Jane in the night. ©Brandon nagley ©Earl Jane dedication ©Lonesome poet's poetry

0

Aug 16, 2015

Aug 16, 2015 at 2:20 PM UTC

brandon-nagley

Sub nocte rudentum, Jane venit fuga( Into the night, jane came by flight) latin tongue

I kneweth when God saidst Let there be light; He wouldst sendeth an angel to me It was Jane in the night. ©Brandon nagley ©Earl Jane dedication ©Lonesome poet's poetry

7

Îmi pare rău. Îmi pare rău că te -am reușit . Toată viața mea Am cerut să aparțină Și nu am Până când a venit de-a lungul . Mi-ai dat adăpost Și sa oprit durerea . Ai chiar a ieșit din drumul spre dragoste * * de mine. Dar, după un timp, Am dat seama Asta a fost tot o minciună Deci, * * ea știa *** te-ai simțit . ** A ** ei a fost . O fată te-a iubit . Și nu mă refer. Adică * o * fata Cine nu este de mine . P.s. Different language-Romanian

0

Jan 21, 2015

Jan 21, 2015 at 5:24 PM UTC

AloneandHopeless

Words to You

Îmi pare rău. Îmi pare rău că te -am reușit . Toată viața mea Am cerut să aparțină Și nu am Până când a venit de-a lungul . Mi-ai dat adăpost Și sa oprit durerea . Ai chiar a ieșit din drumul spre dragoste * * de mine. Dar, după un timp, Am dat seama Asta a fost tot o minciună Deci, * * ea știa *** te-ai simțit . ** A ** ei a fost . O fată te-a iubit . Și nu mă refer. Adică * o * fata Cine nu este de mine . P.s. Different language-Romanian

20

Nix liquefactum est, Venit usque in gramina. Capulus et sugar, Tu, me, et ver.

0

Dec 28, 2024

Dec 28, 2024 at 3:04 PM UTC

AbbottJHardison

Ver

Nix liquefactum est, Venit usque in gramina. Capulus et sugar, Tu, me, et ver.

4

Compensez acum pentru câte n-am trăit, O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii Decât când sunt singura mint Când sunt singură ajung la apogeul interogării. Da, are dreptate acum m-am convins. Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social Un viciu real e un viciu personal iar eu... Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți. Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește." Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine. Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus? Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp. Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit? Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta. Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna. eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr. Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă. Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.

0

Oct 11, 2022

Oct 11, 2022 at 10:45 AM UTC

stranger_poetry

L'appel du vide

Compensez acum pentru câte n-am trăit, O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii Decât când sunt singura mint Când sunt singură ajung la apogeul interogării. Da, are dreptate acum m-am convins. Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social Un viciu real e un viciu personal iar eu... Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți. Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește." Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine. Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus? Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp. Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit? Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta. Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna. eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr. Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă. Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.

19

Dully, the dewy eyes make their way towards a bed And not, before something should be said: The cure seems to be tomorrow. The panacea for all death, lethargy and sorrow Is tomorrow, which washes over us A wave, the new day, fresh salt and water And anything sad and onerous Goes away, or at least can be approached by the daughter Of today’s dying mother cell, and all hope lies In the next day, because if not now, then mañana, demain, zavtra Therein lies the happy ever after, after After today, as the loom of life keeps on weaving And the thread of life keeps on beading And the sighs of life keep on leaving And the tides of life keep on receding And washing in again upon the shore Washing my beached body evermore Until I choose to stand up as I may Stand, rise, up and seize the day – By Jove, how am I so bare, so salted, so lost? “Day one, or one day, you decide” Oh prefect of 2017, where am I to hide From your words? Where am I to hide from a host Of other words, phrases, calling me out on “laissez-faire”? The tide will wash over and over The tide will erode the cliffs of Dover The tide will erode me with time and lack of care Because the rhythm cares not, Though it bares us on The music won’t stop, As we dance as one The machine keeps grinding The barons keep minding The hurdy-gurdy keeps winding And Time keeps binding And the poet keeps writing And keeps writing, and biting Her nib And her lip And thinking this sounded better in my mind Than put down to pages unlined, undefined Nothing can be defined, only compared There is no pen that can know, No knowledge that may be shared Only pondering Wondering Musing, when the muse gives When one feels one lives When one feels, one lives When one reels, one gives When the world keeps reeling And I keep feeling And this page is keeling And your eyes are peeling But I did not come to write horror – I wanted to give hope for tomorrow, Which will surely come, but, audi vocem meam Te imploro: *** venit, carpe diem.

0

Mar 7, 2021

Mar 7, 2021 at 6:30 AM UTC

desibel3

Tomorrow

Dully, the dewy eyes make their way towards a bed And not, before something should be said: The cure seems to be tomorrow. The panacea for all death, lethargy and sorrow Is tomorrow, which washes over us A wave, the new day, fresh salt and water And anything sad and onerous Goes away, or at least can be approached by the daughter Of today’s dying mother cell, and all hope lies In the next day, because if not now, then mañana, demain, zavtra Therein lies the happy ever after, after After today, as the loom of life keeps on weaving And the thread of life keeps on beading And the sighs of life keep on leaving And the tides of life keep on receding And washing in again upon the shore Washing my beached body evermore Until I choose to stand up as I may Stand, rise, up and seize the day – By Jove, how am I so bare, so salted, so lost? “Day one, or one day, you decide” Oh prefect of 2017, where am I to hide From your words? Where am I to hide from a host Of other words, phrases, calling me out on “laissez-faire”? The tide will wash over and over The tide will erode the cliffs of Dover The tide will erode me with time and lack of care Because the rhythm cares not, Though it bares us on The music won’t stop, As we dance as one The machine keeps grinding The barons keep minding The hurdy-gurdy keeps winding And Time keeps binding And the poet keeps writing And keeps writing, and biting Her nib And her lip And thinking this sounded better in my mind Than put down to pages unlined, undefined Nothing can be defined, only compared There is no pen that can know, No knowledge that may be shared Only pondering Wondering Musing, when the muse gives When one feels one lives When one feels, one lives When one reels, one gives When the world keeps reeling And I keep feeling And this page is keeling And your eyes are peeling But I did not come to write horror – I wanted to give hope for tomorrow, Which will surely come, but, audi vocem meam Te imploro: *** venit, carpe diem.

58