Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
AKIKO Apr 2017
Ako'y mailap
Pag si Ina'y kapiling
Kung ako'y umasta parang
Hindi sya nakikita
Parabang sa isip ko'y ako lang
Mag-isa

Anong mali?
Tanong ko sa  sarili
Anong mali at ganito ako
Umasta,
Sa harap ni Inay na nagbigay
Buhay sa kagaya kong walang
Kwenta

Pero bakit ba?
Gusto ko ba na isilang nya ang
Kagaya kong basura na ay wala pang kwenta?

Sukdulan na siguro
Ang hinanakit ni Ina sa akin
Kayat luha nya'y hindi na napigil
Ako'y sinumbatan
Lahat ng kamalian ko'y
Sinambit
Sa unang pagkakataon
Si Ina ay nagalit

Ako'y nagtaka
Sa aking nadarama
Ang puso ko'y bakit tila sasabog na
Sa nakitang luha
Na umagus pababa

Isang gaya ko
Ang nagpaluha sa Kanya
O, anung hirap at
Sakit pala
Ang makitang lumuha
Ang Ginang na nagpalaki't umaruga
Sa gaya kong walang kwenta

Ngayu'y alam kuna
Ang damdamin ni Ina
Ako ay nangakong
Magbabago na, upang damdami'y ni Ina hindi na masaktan pa
At brilyante  nyang mata'y hindi na tumangis pa

Ang mahal kong Ina nasa malayo na
Paano na ang pramis ko
Tila naging abo na

Masakit isiping
Pagmamahal ay di naipadama
Sa nag-iisa kong Reyna
Na nagpahalaga sa kagayakong basura na'y wala pang kwenta

Sumilip ang Araw
Sa mata kong nakapikit
Kahit natakluban na ng luha ang mata
Batid kong si Ina'y nasa tagiliran ko pala
Nakatayo at nakangiti,may alay na pagmamahal ang brilyante nyang mga mata

Hinagkan ko si Nanay
Tudo bigay ang dabest kong yakap
Sabay dampi ng matamis kong halik sakanyang pisngi
Batid ko si Nanay ay nagtaka
Tila nagulat pa nga sa bago kung pag-asta

Labis akong nasaktan
Sa panaginip na handa ng may kapal
Tiyak ako'y kanyang sinubok
Upang malaman ko na ang halaga ni  Nanay ay di lamang sintaas ng bundok
Kundi sinlawak din pala dagat

Ang mahagkan pala si Nanay
Ay Walang kasing sarap
Sa haba nang panahon sanay
Noon kupa nadanas
Ang mayakap si Nanay kahit gaano pa katagal
Ay hindi ako magsasawa
Ohh,kay saya maranasan ang ganito
Ang makapiling si Nanay
Buo na ang araw ko

Ang pramis ko Nay ay isa lang
Mamahalin kita higit pa sa buhay kong taglay
basta ba dito kalang at hindi lilisan
Hindi lahat ng sandali'y kapiling
Ka Nanay
CRESTINE CUERPO Aug 2017
Pagsalig ang nagbugkos natong duha,
Hinungdan nganung kita nahimong managhigala,
Pero na unsa kini pagkahitabua?
Ania ang atong estorya.
Kung abrihan ko ang mga panid ug dahon sa kasaysayan,
Ug kung ako kini tuki-tuki-on sa makadaghan,
Dili ko mahikalimtan ang kagabin-on nga atong naagi-an.
Ana-a ako sa mangitngit na dapit,
Ug sa dehang dunay hubog nga sa akoa gihapit,
Naghilak ako sa daplin nga hilit,
Ug ikaw nga saksi, mitawag sa imong mama sa makalit.
Gelakag kini  sa imong mama ug walis tingting,
Ako nga nagluha ug katawa,
Kay siya naka tini-il ra.
Emu dayon akong gegakus,
Aron mawala ang akong kahadlok ug kaligutgot.
Sukad adto kita nagkahigala,
Ang panganod galantaw natung duha,
Malipayon kita nga nagtampisaw,
Sa tubig nga matin-aw.
Ug sa dehang kita manginhas na,
Pwerte natung lipaya
Sa matag kinasun nga makuha ta,
Asta natung bebuha
Ug sa dehang emu akong gedala sa kapilya,
Nadunggan nato ang kanta nga nag-uluhang, "Bato balani Sa Gugma".

Malipayon kita nga nagpunit sa mga kendi,
Kini gakahitabo kada gabii,
Sinugdanan sa atong pagtuo sa Balaang Rosaryo,
Ug kay Senior Santo Nino.

Abe-----abe kog kato dili matapos,
Apan pagka-ugma kita taman nalang sa pag gakus,
Naghilaka ta ug nagbangutan,
Nagdagayday ang mga luha sa atong dughan,
Samtang ikaw ug ang emung pamilya,
Naghatud namu sa pantalan,
Ang emung mga kamut emu dayun hinay-hinay nga gebuy-an.

Getan-aw ko ang layo nga mga barko,
Ug gi-ingon ako, " Goodbye Cebu mobalik ako!".

Walay adlaw ug kagabi-on,
Nga ako dili nimo padamguhon,
Nag-alindasa, nagsalimu-ang,
ang akong kasing-kasing ug dughan,
Kay gepangandoy kong kita magkita na.

Katorse katuig ang nilabay,
Abe nakug kita wala nay panag estoryahay,
Natingala na lang ko sa "text message" nemu bai.
Abe mo nga ikaw ako ng gekalimtan.

Salamat! kay gipili mo ang kurso natung duha,
Malipayon ako higala,
Hilabi na nagla-um ka ,
Nga ako mubalik pa.

Way sukod ang imong pagsalig sa akoa,
Wa jud ka nagbag-o,
Gasa ka nga gehatag kanako a Ginoo,
Abe! nakug sakit ang musalig dala ang pagla-um,
Pero luyo sa mga dag-um,
Nagpahipi ang kamatuoran ug paghandum.

Sakto ko! nga ang pitik sa akong kasing-kasing,
Mao sadang getinguha mo,
Samtang nadunggan ko ang tingog mo,
Wa jud kay pagbag-o,
Ngisi! todo-max ka detso.

Piso-piso para sa barko,
Akong paningkamut para nemu,
Aron dili masayang ang atong mga tenguha ug damgo.

Hulata ko sa pantalan,
Saksi kini sa atong pagluha,
Pero mu abot ang panahon
Nga kini mahimong saksi sa atong kasadya!

Salamat! tungod kay dagat man ang pagitan,
Dili kini mahimong babag sa atong padulngan,
Para magpadayon ang relasyon,
Nga nahimo nakung inspirasyon!



"LDR" tang duha!
Wala jud d.i forever,
Pero na-ay together.
I have been leaving everyone
Silently, slowly
Backing out of the frame
Not playing their games
Not calling, not texting
Slowly and silently retreating
As to not be missed
When I fully dismiss
This place you all been living in
*
I refuse to take root
Where no care takes place
How can I care for a place without love
Chaos takes all the space
So slowly I have been leaving you all
Soon forever more
New steps taken
Intentions not shaken
New life now
MY happiness not forsaken!
So Asta La Pasta *******!
moving on from a bad crowd lol
70 anyos ka don gakabuhi
Sugod sang mabun-ag diri tubtob nagradwar sa UP
Halin sang magkapamilya asta sa pulitika ginpili

43 ka tuig ka don nga pulitiko
Nagserbisyo sg mayo kg wala eskandalo
Ang ngalan malimpyo kg palangga sg tawo

32 anyos don ang buluthuan nga imo ginpatindog
Ang CapSU-Dumarao nga padayon nagapanikasog
Madamo na ka beses nga ginbagyo kg ginlinog

20 ka gobernador na sang ikaw magpungko
Ugaling ikaw guid ang may nabuligan sg damo
Gani para sa akon ikaw ang “Kampeon sg mga Capizeño”

13 ka president don ang imo naagyan
Sugod sa ti-on sg ikaduha nga digmaan
Asta sa ti-on sg tadlong nga dalan

2 na ang binalaybay nga halad ko sa imo
Kay ikaw indi guid madula sa akon painu-ino
Gob. Tanco, ikaw sa guihapon ang akon idolo!

1 duman ini ka maragtason nga ti-on
Kay ang Amay sg CapSU-Dumarao ara sa guihapon
Nagbuylog kg nagtambong sa amon pagtililipon!

-10/14-15/2014
(Dumarao)
*for Gob. Tanco’s 70th Birthday
My Poem No. 270
Wheer 'asta bean saw long and mea liggin' 'ere aloan?
Noorse? thoort nowt o' a noorse: whoy, Doctor's abean an' agoan;
Says that I moant 'a naw moor aale; but I beant a fool;
*** ma my aale, fur I beant a-gawin' to break my rule.

Doctors, they knaws nowt, fur a says what 's nawways true;
Naw soort o' koind o' use to saay the things that a do.
I 've 'ed my point o' aale ivry noight sin' I bean 'ere.
An' I 've 'ed my quart ivry market-noight for foorty year.

Parson 's a bean loikewoise, an' a sittin' ere o' my bed.
"The amoighty 's a taakin o' you to 'isen, my friend," a said,
An' a towd ma my sins, an' s toithe were due, an' I gied it in hond;
I done moy duty boy 'um, as I 'a done boy the lond.

Larn'd a ma' bea. I reckons I 'annot sa mooch to larn.
But a cast oop, thot a did, 'bout Bessy Marris's barne.
Thaw a knaws I hallus voated wi' Squoire an' choorch an' staate,
An' i' the woost o' toimes I wur niver agin the raate.

An' I hallus coom'd to 's choorch afoor moy Sally wur dead,
An' 'eard 'um a bummin' awaay loike a buzzard-clock ower me 'ead,
An' I niver knaw'd whot a mean'd but a thowt a 'ad summut to saay.
An' I thowt a said what a owt to 'a said, an' I coom'd awaay.

Bessy Marris's barne! tha knaws she laaid it to mea.
'Siver, I kep 'um, I kep 'um, my lass, tha mun understond;
I done moy duty boy 'um, as I 'a done boy the lond.

But Parson a cooms an' a goas, an' a says it easy an' freea:
"The amoighty 's taakin o' you to 'issen, my friend," says 'ea.
I weant saay men be loiars, thaw summun said it in 'aaste;
But 'e reads wonn sarmin a weeak, an' I 'a stubb'd Thurnaby waaste.

D' ya moind the waaste, my lass? naw, naw, tha was not born then;
Theer wur a boggle in it, I often 'eard 'um mysen;
Moast loike a butter-bump, fur I 'eard 'um about an' about,
But I stubb'd 'um oop wi' the lot, an' raaved an' rembled 'um out.

Keaper's it wur; fo' they fun 'um theer a-laaid of is' faace
Down i' the woild 'enemies afoor I coom'd to the plaace.
Noaks or Thimbleby--toaner 'ed shot 'um as dead as a naail.
Noaks wur 'ang'd for it opp at 'soize--but *** ma my aale.
Dubbut loook at the waaaste; theer warn't not feead for a cow;
Nowt at all but bracken an' fuzz, an' loook at it now--
Warn't worth nowt a haacre, an' now theer 's lots o' feead,
Fourscoor yows upon it, an' some on it down i' seead.

Nobbut a bit on it 's left, an' I mean'd to 'a stubb'd it at fall,
Done it ta-year I mean'd, an' runn'd plow thruff it an' all,
If godamoighty an' parson 'ud nobbut let ma aloan,--
Mea, wi haate hoonderd haacre o' Squoire's, an' lond o' my oan.

Do godamoighty knaw what a's doing a-taakin' o' mea?
I beant wonn as saws 'ere a bean an yonder a pea;
An' Squoire 'ull be sa mad an' all--a' dear, a' dear!
And I 'a managed for Squoire coom Michaelmas thutty year.

A mowt 'a taaen owd Joanes, as 'ant not a 'aapoth o' sense,
Or a mowt a' taaen young Robins--a niver mended a fence:
But godamoighty a moost taake mea an' taake ma now,
Wi' aaf the cows to cauve an' Thurnaby hoalms to plow!

Loook 'ow quoloty smoiles when they seeas ma a passin' boy,
Says to thessen, naw doubt, "What a man a bea sewer-loy!"
Fur they knaws what I bean to Squoire sin' fust a coom'd to the 'All;
I done moy duty by Squoire an' I done moy duty boy hall.

Squoire 's i' Lunnon, an' summun I reckons 'ull 'a to wroite,
For whoa 's to howd the lond ater mea that muddles ma quoit;
Sartin-sewer I bea, thot a weant niver give it to Joanes,
Naw, nor a moant to Robins--a niver rembles the stoans.

But summun 'ull come ater mea mayhap wi' 'is kittle o' steam
Huzzin' an' maazin' the blessed fealds wi' the Divil's oan team.
Sin' I mun doy I mun doy, thaw loife they says is sweet,
But sin' I mun doy I mun doy, for I couldn abear to see it.

What atta stannin' theer fur, an' doesn bring me the aale?
Doctor 's a 'toattler, lass, an a's hallus i' the owd taale;
I weant break rules fur Doctor, a knaws naw moor nor a floy;
*** ma my aale, I tell tha, an' if I mun doy I mun doy.
Anton Jun 2020
I hope nga sama sa coke og tubig,
Piliion mo ako nga tubig,
Dili man tam.is ug lamion,
Basta bisag unsay mahitabo,
dle ka pwedeng mo dle nako,
Kay ako nga tubig makaayo ug makatambal,
Di lang sa tutunlan  asta pod sa imong kauhaw,
Kauhaw sa gugma ug pagamoma.

Dili sama sa soft drinks,
Nga imong pilion ug pangitaon,
Kung ikaw makakaon ug lamion pero bidli na pagkaon,
Apan ikaw maga duhaduha,
Basta ang lawas may gipamati na,
Mga sakit ug balatian nga tandgunon,

Sa gugma, mao ni sila ang atong mga hinigugma kaniadto,
Mas gipili ang kalami  sa karon,
Wala ga lantaw sa possibling sakit,
Sakit nga maabot ig mata sa  kaugmaon,

Maong unta ako nga tubig imong pilion,
Bisag dle tam.is ug lamion,
Mahimo mo man sad ako nga gamiton,
Sa imong pag hunad ug paglimpyo ,
Sa mga preskong samad sa imong kagahapon,


Isaad kong dughan mo pagahugasan,
Pad.on ang tanang kasakit ug kabalaka,
Dughan mo panggaon, higugmaon ug paga ampingan,
Mga kasakit kong alid.an  ug pagpangga ug paghigugma,


Maong ako nga tubig intawn pagapilia.
Tubig man ko para kanila,
Labaw pa ni sa soft drinks ang katam.is kung mahigugma.

Unta inday kong shiela pilia
Kining
Tubig ko nga paghigugma
10.21.20 2am
#Ilove you so much my Nimel Broñola(Miano)
tryhard May 2020
daw hindi magpakita
sa akon ang katuyo
diri sa dulom
daw ako man kadumdom
sa pila ka tion
nga ako gapanago

hindi na pagpugsa
ipiyong ang mga mata
kay wala man pinagbag-o
kung ako bulag
sa kalipay o sa gugma

na-anad na sa lamig
sa ulunan nga basa
gadugay lang ang mga tuig
ako lang diri gyapon isa

talagsa na lang gid
katilaw sang pahuway
basi di ko gutom amo kabudlay

gihulid ko na ang pala
di gyapon ko katulog

makutkot na lang ko asta ma-aga
thinking of maybe doing an english translation of this.......
Sin querer,
te di un beso amoroso bien suave.
Mirándote a tus ojos de luna,
que me decían, por favor un beso otra vez.

Te acaricié la piel y te dije,
vamos despacio esta ves.
La locura del momento no esperaba
lo que iba suceder.

Después de el beso,
nos miramos unos a otro con una sonrisa de placer.
Fue con una pasión intensa
que llegamos asta el amanecer.

Tus labios de miel,
nunca me olvidare.
Te di el beso de tus suenos
para que pronto nos veremos otra vez.

Por: Michael M. De La Fuente
Argentina
Inútiles palabras para la rima. Nunca
De contacto supisteis para dar armonía.
Cual vírgenes en duelo, vuestra belleza trunca
Va triste y solitaria, sin el fulgor del día.

Alma tenéis, mas siempre sois como inútil lazo,
Ritmos que no se acuerdan con otros, y por eso
No habéis sabido nunca lo que es calor de abrazo,
Ni habéis sentido espasmos con la fruición del beso.

Inútiles palabras para rimar. De oro
Podréis ser, mas las otras de alianza son emblema;
Y cantáis, pero siempre seréis voz en un coro;
Y podréis ser engaste, pero jamás diadema.

Y os veo con tristeza cuando avanza el galope
Del lírico desfile por el radiante estadio.
Sois asta de la lanza, no de la lanza el tope,
Y sois empuñadura, pero jamás el gladio.

Las otras son las gemas donde la luz tremola
Y armonizan cuadrigas o multiformes galas.
Vosotras vibráis siempre, mas sois una ala sola,
Y el poeta requiere para volar dos alas.
ify Dec 2013
What is happening to me I thought as I lay on the marble floor.I had no idea of where I was or how I got there !It must be a dream I quietly soliloquized.
My head felt like a thousand talking drums had been set in motion.The beats were in such dis-harmony that my head began to twirl in response.
I tried to get up to take some aspirin ,only to find out I couldn't move.I was tied to a chair.Just then did reality hit me -i had been kÍdnapped ...but who was my captor?
A question that sent my mind on a reverse mission.Fortunately, I recalled the episode and realised my drink had been spiked with whatever it was and I was taken away from where I seemed to have been having fun
'alone'.
Something had told me not to go back to my drink after the phone call but I neglected that voice.
My captors were definitely lurking around waitin for me to awake.I had to put up a fight with them no matter what. Thank God I had acquired some 'taikwando' skills way back.I hope it comes in handy this time!
Wait a minute! I'm dead drunk again,and I'm lying on my marble porch right next to my rocking chair.So no captors! but just my drunken imagination!!! 'I'll pass the night here' I said to my wacked-up mind. I'll be sober in the morning and maybe just maybe I'll say 'asta lavista' to the drinks.
MR Jun 2019
Sa isang madilim na kuwarto,
ako’y tila mahinhin at ang mga mata’y nakasarado. Nakahiga lamang at kalmado habang nakabalot sa kumot at tila binabangungot ng mga ala-alang ‘di ko malimot-limot nang iwan mo ako. Ang mga ala-alang ito’y kung makapang-asta saking isipa’y parang nagliliyab na apoy na pumapaso sa mga magagandang damdamin kong tila naitataboy.

Ngunit ngayon, tila nawala ang nagliliyab na apoy nang nalalampasan ko na ang lungkot, at tuluyang bumabangon at nililimot  ang mga ala-ala ng kahapon, sapagkat alam ko na ang mga masasamang kahapon ay ‘di pa ang dulo at hadlang upang ‘di ako makabangon.
No he de callar por más que con el dedo,
ya tocando la boca o ya la frente,
silencio avises o amenaces miedo.¿No ha de haber un espíritu valiente?
¿Siempre se ha de sentir lo que se dice?
¿Nunca se ha de decir lo que se siente?Hoy, sin miedo que, libre, escandalice,
puede hablar el ingenio, asegurado
de que mayor poder le atemorice.En otros siglos pudo ser pecado
severo estudio y la verdad desnuda,
y romper el silencio el bien hablado.Pues sepa quien lo niega, y quien lo duda,
que es lengua la verdad de Dios severo,
y la lengua de Dios nunca fue muda.Son la verdad y Dios, Dios verdadero,
ni eternidad divina los separa,
ni de los dos alguno fue primero.Si Dios a la verdad se adelantara,
siendo verdad, implicación hubiera
en ser, y en que verdad de ser dejara.La justicia de Dios es verdadera,
y la misericordia, y todo cuanto
es Dios, todo ha de ser verdad entera.Señor Excelentísimo, mi llanto
ya no consiente márgenes ni orillas:
inundación será la de mi canto.Ya sumergirse miro mis mejillas,
la vista por dos urnas derramada
sobre las aras de las dos Castillas.Yace aquella virtud desaliñada,
que fue, si rica menos, más temida,
en vanidad y en sueño sepultada.Y aquella libertad esclarecida,
que en donde supo hallar honrada muerte,
nunca quiso tener más larga vida.Y pródiga de l'alma, nación fuerte,
contaba, por afrentas de los años,
envejecer en brazos de la suerte.Del tiempo el ocio torpe, y los engaños
del paso de las horas y del día,
reputaban los nuestros por extraños.Nadie contaba cuánta edad vivía,
sino de qué manera: ni aun un'hora
lograba sin afán su valentía.La robusta virtud era señora,
y sola dominaba al pueblo rudo;
edad, si mal hablada, vencedora.El temor de la mano daba escudo
al corazón, que, en ella confiado,
todas las armas despreció desnudo.Multiplicó en escuadras un soldado
su honor precioso, su ánimo valiente,
de sola honesta obligación armado.Y debajo del cielo, aquella gente,
si no a más descansado, a más honroso
sueño entregó los ojos, no la mente.Hilaba la mujer para su esposo
la mortaja, primero que el vestido;
menos le vio galán que peligroso.Acompañaba el lado del marido
más veces en la hueste que en la cama;
sano le aventuró, vengóle herido.Todas matronas, y ninguna dama:
que nombres del halago cortesano
no admitió lo severo de su fama.Derramado y sonoro el Oceano
era divorcio de las rubias minas
que usurparon la paz del pecho humano.Ni los trujo costumbres peregrinas
el áspero dinero, ni el Oriente
compró la honestidad con piedras finas.Joya fue la virtud pura y ardiente;
gala el merecimiento y alabanza;
sólo se cudiciaba lo decente.No de la pluma dependió la lanza,
ni el cántabro con cajas y tinteros
hizo el campo heredad, sino matanza.Y España, con legítimos dineros,
no mendigando el crédito a Liguria,
más quiso los turbantes que los ceros.Menos fuera la pérdida y la injuria,
si se volvieran Muzas los asientos;
que esta usura es peor que aquella furia.Caducaban las aves en los vientos,
y expiraba decrépito el venado:
grande vejez duró en los elementos.Que el vientre entonces bien diciplinado
buscó satisfación, y no hartura,
y estaba la garganta sin pecado.Del mayor infanzón de aquella pura
república de grandes hombres, era
una vaca sustento y armadura.No había venido al gusto lisonjera
la pimienta arrugada, ni del clavo
la adulación fragrante forastera.Carnero y vaca fue principio y cabo,
Y con rojos pimientos, y ajos duros,
tan bien como el señor, comió el esclavo.Bebió la sed los arroyuelos puros;
de pués mostraron del carchesio a Baco
el camino los brindis mal seguros.El rostro macilento, el cuerpo flaco
eran recuerdo del trabajo honroso,
y honra y provecho andaban en un saco.Pudo sin miedo un español velloso
llamar a los tudescos bacchanales,
y al holandés, hereje y alevoso.Pudo acusar los celos desiguales
a la Italia; pero hoy, de muchos modos,
somos copias, si son originales.Las descendencias gastan muchos godos,
todos blasonan, nadie los imita:
y no son sucesores, sino apodos.Vino el betún precioso que vomita
la ballena, o la espuma de las olas,
que el vicio, no el olor, nos acredita.Y quedaron las huestes españolas
bien perfumadas, pero mal regidas,
y alhajas las que fueron pieles solas.Estaban las hazañas mal vestidas,
y aún no se hartaba de buriel y lana
la vanidad de fembras presumidas.A la seda pomposa siciliana,
que manchó ardiente múrice, el romano
y el oro hicieron áspera y tirana.Nunca al duro español supo el gusano
persuadir que vistiese su mortaja,
intercediendo el Can por el verano.Hoy desprecia el honor al que trabaja,
y entonces fue el trabajo ejecutoria,
y el vicio gradüó la gente baja.Pretende el alentado joven gloria
por dejar la vacada sin marido,
y de Ceres ofende la memoria.Un animal a la labor nacido,
y símbolo celoso a los mortales,
que a Jove fue disfraz, y fue vestido;que un tiempo endureció manos reales,
y detrás de él los cónsules gimieron,
y rumia luz en campos celestiales,¿por cuál enemistad se persuadieron
a que su apocamiento fuese hazaña,
y a las mieses tan grande ofensa hicieron?¡Qué cosa es ver un infanzón de España
abreviado en la silla a la jineta,
y gastar un caballo en una caña!Que la niñez al gallo le acometa
con semejante munición apruebo;
mas no la edad madura y la perfeta.Ejercite sus fuerzas el mancebo
en frentes de escuadrones; no en la frente
del útil bruto l'asta del acebo.El trompeta le llame diligente,
dando fuerza de ley el viento vano,
y al son esté el ejército obediente.¡Con cuánta majestad llena la mano
la pica, y el mosquete carga el hombro,
del que se atreve a ser buen castellano!Con asco, entre las otras gentes, nombro
al que de su persona, sin decoro,
más quiere nota dar, que dar asombro.Jineta y cañas son contagio moro;
restitúyanse justas y torneos,
y hagan paces las capas con el toro.Pasadnos vos de juegos a trofeos,
que sólo grande rey y buen privado
pueden ejecutar estos deseos.Vos, que hacéis repetir siglo pasado,
con desembarazarnos las personas
y sacar a los miembros de cuidado;vos distes libertad con las valonas,
para que sean corteses las cabezas,
desnudando el enfado a las coronas.Y pues vos enmendastes las cortezas,
dad a la mejor parte medicina:
vuélvanse los tablados fortalezas.Que la cortés estrella, que os inclina
a privar sin intento y sin venganza,
milagro que a la invidia desatina,tiene por sola bienaventuranza
el reconocimiento temeroso,
no presumida y ciega confianza.Y si os dio el ascendiente generoso
escudos, de armas y blasones llenos,
y por timbre el martirio glorïoso,mejores sean por vos los que eran buenos
Guzmanes, y la cumbre desdeñosa
os muestre, a su pesar, campos serenos.Lograd, señor, edad tan venturosa;
y cuando nuestras fuerzas examina
persecución unida y belicosa,la militar valiente disciplina
tenga más platicantes que la plaza:
descansen tela falsa y tela fina.Suceda a la marlota la coraza,
y si el Corpus con danzas no los pide,
velillos y oropel no hagan baza.El que en treinta lacayos los divide,
hace suerte en el toro, y con un dedo
la hace en él la vara que los mide.Mandadlo así, que aseguraros puedo
que habéis de restaurar más que Pelayo;
pues valdrá por ejércitos el miedo,
y os verá el cielo administrar su rayo.
Vientos del pueblo me llevan,
vientos del pueblo me arrastran,
me esparcen el corazón
y me aventan la garganta.Los bueyes doblan la frente,
impotentemente mansa,
delante de los castigos:
los leones la levantan
y al mismo tiempo castigan
con su clamorosa zarpa.No soy un de pueblo de bueyes,
que soy de un pueblo que embargan
yacimientos de leones,
desfiladeros de águilas
y cordilleras de toros
con el orgullo en el asta.
Nunca medraron los bueyes
en los páramos de España.¿Quién habló de echar un yugo
sobre el cuello de esta raza?
¿Quién ha puesto al huracán
jamás ni yugos ni trabas,
ni quién al rayo detuvo
prisionero en una jaula?Asturianos de braveza,
vascos de piedra blindada,
valencianos de alegría
y castellanos de alma,
labrados como la tierra
y airosos como las alas;
andaluces de relámpagos,
nacidos entre guitarras
y forjados en los yunques
torrenciales de las lágrimas;
extremeños de centeno,
gallegos de lluvia y calma,
catalanes de firmeza,
aragoneses de casta,
murcianos de dinamita
frutalmente propagada,
leoneses, navarros, dueños
del hambre, el sudor y el hacha,
reyes de la minería,
señores de la labranza,
hombres que entre las raíces,
como raíces gallardas,
vais de la vida a la muerte,
vais de la nada a la nada:
yugos os quieren poner
gentes de la hierba mala,
yugos que habéis de dejar
rotos sobre sus espaldas.Crepúsculo de los bueyes
está despuntando el alba.Los bueyes mueren vestidos
de humildad y olor de cuadra;
las águilas, los leones
y los toros de arrogancia,
y detrás de ellos, el cielo
ni se enturbia ni se acaba.
La agonía de los bueyes
tiene pequeña la cara,
la del animal varón
toda la creación agranda.Si me muero, que me muera
con la cabeza muy alta.
Muerto y veinte veces muerto,
la boca contra la grama,
tendré apretados los dientes
y decidida la barba.Cantando espero a la muerte,
que hay ruiseñores que cantan
encima de los fusiles
y en medio de las batallas.
Nancy Dees Jan 2015
Îmi pare rău.
Îmi pare rău că te -am reușit .
Toată viața mea
Am cerut să aparțină
Și nu am
Până când a venit de-a lungul .
Mi-ai dat adăpost
Și sa oprit durerea .
Ai chiar a ieșit din drumul spre dragoste * * de mine.
Dar, după un timp,
Am dat seama
Asta a fost tot o minciună
Deci, * * ea știa *** te-ai simțit .
* A * ei a fost .
O fată te-a iubit .
Și nu mă refer.
Adică * o *
fata
Cine nu este de mine .




P.s. Different language-Romanian
Helo, helo por do viene   el infante vengador,
caballero a la jineta   en un caballo corredor,
su manto revuelto al brazo,   demudada la color,
y en la su mano derecha   un venablo cortador;
con la ***** del venablo   sacarían un arador,
siete veces fue templado   en la sangre de un dragón
y otras tantas afilado   porque cortase mejor,
el hierro fue hecho en Francia,   y el asta en Aragón.
Perfilándoselo iba   en las alas de su halcón.
Iba buscar a don Cuadros,   a don Quadros, el traidor.
Allá le fuera a hallar   junto al emperador,
la vara tiene en la mano,   que era justicia mayor.
Siete veces lo pensaba   si lo tiraría o no
y al cabo de las ocho   el venablo le arrojó;
por dar al dicho don Cuadros,   dado ha al emperador,
pasado le ha manto y sayo,   que era de un tornasol,
por el suelo ladrillado   más de un palmo lo metió.
Allí le habló el rey,   bien oiréis lo que habló:
-¿Por qué me tiraste, infante?   ¿Por qué me tiras, traidor?
-Perdóneme tu alteza,   que no tiraba a ti, no,
tiraba al traidor de Cuadros,   ese falso engañador,
que siete hermanos tenía   no ha dejado si a mí, no.
Por eso delante de ti,   buen rey, lo desafío yo.
Todos fían a don Cuadros   y al infante no fían, no,
sino fuera una doncella,   hija es del emperador,
que los tomó por la mano   y en el campo los metió.
A los primeros encuentros   Cuadros en tierra cayó.
Apeárase el infante,   la cabeza le cortó
y tomárala en su lanza   y al buen rey la presentó.
De que aquesto vido el rey   con su hija le casó.
-¡Afuera, afuera, Rodrigo,   el soberbio castellano!
Acordársete debría   de aquel buen tiempo pasado
que te armaron caballero   en el altar de Santiago,
cuando el rey fue tu padrino,   tú, Rodrigo, el ahijado;
mi padre te dio las armas,   mi madre te dio el caballo,
yo te calcé espuela de oro   porque fueses más honrado;
pensando casar contigo,   ¡no lo quiso mi pecado!,
casástete con Jimena,   hija del conde Lozano;
con ella hubiste dineros,   conmigo hubieras estados;
dejaste hija de rey   por tomar la de un vasallo.

 En oír esto Rodrigo   volvióse mal angustiado:
-¡Afuera, afuera, los míos,   los de a pie y los de a caballo,
pues de aquella torre mocha   una vira me han tirado!,
no traía el asta hierro,   el corazón me ha pasado;
¡ya ningún remedio siento,   sino vivir más penado!
¡Ah, Miss X, Miss X: 20 años!
  Blusas en las ventanas,
los peluqueros
lloran sin tu melena
-fuego rubio cortado-.
  ¡Ah, Miss X, Miss X sin sombrero,
alba sin colorete,
sola,
tan libre,
tú,
en el viento!
  No llevabas pendientes.
  Las modistas, de blanco, en los balcones,
perdidas por el cielo.
          -¡A ver!
                ¡Al fin!
                    ¿Qué?
                          ¡No!
              Sólo era un pájaro,
              no tú,
              Miss X niña.
El barman, ¡oh, qué triste!
    (Cerveza.
    Limonada.
    Whisky.
    Cocktail de ginebra.)
Ha pintado de ***** las botellas.
Y las banderas,
alegrías del bar,
de *****, a media asta.
    ¡Y el cielo sin girar tu radiograma!
  Treinta barcos,
cuarenta hidroaviones
y un velero cargado de naranjas,
gritando por el mar y por las nubes.
Nada.

  ¡Ah, Miss X! ¿Adónde?
  S. M. el Rey de tu país no come.
No duerme el Rey.
Fuma.
Se muere por la costa en automóvil.
  Ministerios,
Bancos del oro,
Consulados,
Casinos,
Tiendas,
Parques,
cerrados.
  Y, mientras, tú, en el viento
-¿te aprietan los zapatos?-,
Miss X, de los mares
  -di, ¿te lastima el aire?-.
  ¡Ah, Miss X, Miss X, qué fastidio!
Bostezo.
        Adiós...
                Good bye...
  (Ya nadie piensa en ti. Las mariposas
de acero,
con las alas tronchadas,
incendiando los aires,
fijas sobre las dalias
movibles de los vientos.
Sol electrocutado.
Luna carbonizada.
Temor al oso blanco del invierno.
  Veda.
Prohibida la caza
marítima, celeste,
por orden del Gobierno.
  Ya nadie piensa en ti, Miss X niña.)
King's Class May 2015
Joan es amable
Cincera  y confiable
Nunca se olvida de mi
Ni en un instante.
Siempre trata de que todo
Este bien pero el único problema
Es el tiempo.
Pasa sin importale si estamos
En el mejor momento
O tal vez asta el peor
Solo pasa y pasa
Y nunca para.
Aveces me digo que pasaría si me amiga
Ya nunca la vería
Yo creo que tal vez
Me moriría.
stranger Oct 2022
Compensez acum pentru câte n-am trăit,

O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii

Decât când sunt singura

mint

Când sunt singură ajung la apogeul interogării.

Da, are dreptate acum m-am convins.

Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social

Un viciu real e un viciu personal iar eu...

Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.

Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."

Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.

Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?

Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.

Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?

Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.

Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.

eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.

Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.

Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
Leydis Jun 2017
Una noche de copas
U bicare
N uestro
A mor!

N o importa si se
O culta en los misterios del infinito,
C ielo y tierra moveré,
H asta
E  ncontrarte amuleto mío!

D esde ese momento me
E ncargare de amarte,

C on todo mi ser, prometo venerarte.
O xigenare tu aliento con dedicada devoción.
P  lasmare el tiempo para
A ferrarme por
S  iempre a nuestra historia de amor bendecida por Dios!
    
Te esperaré con dos copas de vino en mano,
     para festejar nuestro esperado encuentro!

LeydisProse
3/2017

Una Noche de Copas
U sted
N o entiende que lo
A mo?

N o entiende que quiero
O cupar
C ada espacio en su ser?
H abitar por siempre en su alma.
E ncolarme en su verso.

D elilar en su beso,
E ncadenada a su

C uerpo quiero vivir.
O brar sin cesar en nuestra alcoba.
P repararnos un nido de amor, respeto y
    lujurias.
A marnos sin prejuicios, y,
S in ataduras!
Y ser el uno para el otro, la mejor
     NOCHE DE COPAS,
     pero encontrarnos en el sol de la mañana todo los días.

LeydisProse
3/2017
A las cinco de la tarde.
Eran las cinco en punto de la tarde.
Un niño trajo la blanca sábana
a las cinco de la tarde.
Una espuerta de cal ya prevenida
a las cinco de la tarde.
Lo demás era muerte y sólo muerte
a las cinco de la tarde.

El viento se llevó los algodones
a las cinco de la tarde.
Y el óxido sembró cristal y níquel
a las cinco de la tarde.
Ya luchan la paloma y el leopardo
a las cinco de la tarde.
Y un muslo con un asta desolada
a las cinco de la tarde.
Comenzaron los sones de bordón
a las cinco de la tarde.
Las campanas de arsénico y el humo
a las cinco de la tarde.
En las esquinas grupos de silencio
a las cinco de la tarde.
¡Y el toro solo corazón arriba!
a las cinco de la tarde.
Cuando el sudor de nieve fue llegando
a las cinco de la tarde
cuando la plaza se cubrió de yodo
a las cinco de la tarde,
la muerte puso huevos en la herida
a las cinco de la tarde.
A las cinco de la tarde.
A las cinco en Punto de la tarde.

Un ataúd con ruedas es la cama
a las cinco de la tarde.
Huesos y flautas suenan en su oído
a las cinco de la tarde.
El toro ya mugía por su frente
a las cinco de la tarde.
El cuarto se irisaba de agonía
a las cinco de la tarde.
A lo lejos ya viene la gangrena
a las cinco de la tarde.
Trompa de lirio por las verdes ingles
a las cinco de la tarde.
Las heridas quemaban como soles
a las cinco de la tarde,
y el gentío rompía las ventanas
a las cinco de la tarde.
A las cinco de la tarde.
¡Ay, qué terribles cinco de la tarde!
¡Eran las cinco en todos los relojes!
¡Eran las cinco en sombra de la tarde!
stranger Jun 2022
Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!

Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.

Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.

Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.

Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.
iele may your night rule!
Ralda Robles Jan 2018
habia un balance en tu sonrisa
tu mirada calmava todo, asta las olas mas enormes
tus venas corrian largas y agiles como tu corazon
crecio en mi un amor, casi como el tullo
aprendi a reconocer un amor eterno
en tus miradas y sonrisas
encontre una razon
seguir despertando al mismo sol
uno que ya no vez mas
pero si pudieras, lo amaras tambien
tanto como me amas a mi
SoVi Sep 2019
Diga me la verdad
Porque me dejastes llorar
Inutil, llo te odio

Amor me amastes
Besos en la noche
Olvidate, de mi labios

No ves que me lastimates
Que me golpiastes
A mi corazon

Perdon no te va ayudar
Perdoname
Perdon no te va salvar
Perdoname

Amor de te prisa
Te voy a dejar sin risas
Por hacer me sufrir

Despidate de tu vida
Se va en un instante
Cobarde, te huistes

Perdon no lo va reglar
Perdoname
Perdon no lo recuperar
Perdoname

Te voy odiar
Asta que te vas



© Sofia Villagrana 2019
Inspired by Listen Before I Go by Billie Eilish
Zboară odată! femeie pumnal
Cu părul roșcat precum un stejar
In toamnă, o doamnă
Cu zâmbet pur și elegantă
Ce abia pornește-n lume
Și își strigă propriul nume
Acum într-un necunoscut
Nou și nemaivăzut
Cu vise-n zi și vise-n noapte
Cu poezii de "ce-ar fi poate"
Cu familii încurcate
Și pânzele sus ridicate
Pe un ocean de emoții
De gânduri și de retrospecții
Busola nu merge, ce direcții
Să aleagă pe al vieții
Drum de nu ce simte că o cheamă
Să fie propria persoană

Zboară odată!, femeie pumnal
Nici nu mai știu *** să respir macar
Dar apoi să m-odihnesc,
Relaxez, gândesc, trăiesc
Și nu mi se pare drept
Cât de mult te plimbi prin piept
Pe la mine si prin cap
Prin ochi, urechi și Instagram
Vreau niște spațiu să fiu calm
Și niște timp să-nvăț sa am
Frâiele propriei vieți
*** să-nvăț asta când m-aștepti
În fiecare colț all minții
Grădinii și zâmbești cu dinții
Și nu știu să-mi refuz dorința
Instinctu-mi cucerește ființa
Și eu plec din acest corp
Și mă tem c-o s-ajung mort

Mă tem c-o sa te folosesc
Că o să mă abandonez
Pe mine și tot ce creez
E un specific tip de chin
E neîncredere-n destin
Și dorința de control
Cu un strigăt de ajutor
Mut.

Am vrut mult
Să mă las purtat de vânt
E enervant să văd cât sunt
Cu mine însămi eu de crunt
Și să revăd *** ajung
Să îmi tai propriul avânt
Să văd *** iar nu știu sa simt
*** amorțesc și mă agit
*** cred că rămân fără timp
Și tot ce ajung să am pe chip
Sunt dorință și confuzie
Ce fel de iluzie
Îmi mai vând de data asta?
Oricum tu vezi după masca
De care eu sunt convins că este realitate
Nu văd alt drum spre libertate
Decât încredere ca poate
Necunoscutul ce-l trăiesc
E un mister prin care o sa găsesc
Ceva mai multe despre mine,
Deci hai că sar, o să fiu bine
Probabil.
_M.
stranger Feb 2022
Luna își arata fața întoarsă
Eu aștept primăvara roasă
De crude adevăruri și ochi întredeschişi.
Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști,
Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins
Care mă adormea atât de violent.
Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem,
E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer.
Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte
Să scânteieze cerul a regrete vorbite,
Împielițând vântul ăsta crud.
Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân...
Înfrigurată de furie înlocuind o fire,
Impertinentă oricum.
Am avut dreptate bilateral,
Nu ne-am putut păstra.
Am și vrut asta.
*** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință?
*** era să avem speranță?
Devastator probabil,
Strigător la cer!
Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc  vie.
stranger May 2022
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***!
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!

— The End —