Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
stranger Dec 2021
_
De mi-ai dezpletii coastele.
S-au încâlcit și mi-au luat tot aerul cu ele.
Ți-aș recita idile
Mai calde ca  visele mele.
Mă strâng oasele.
Eu ard și ele țin scrumul în mine.
Ce deranj al magiei,
Îmi tresar nervii și arterele *** le convine.
Ce sunt eu pentru tine?
O fericire trecătoare, o intrigă complexă, o altă gură nepăsătoare.
Aş cere mult prea mare oroare,
Timpul tău pentru guri temporare
Viața ta pentru o întâmplare.
Ochii tăi păstrați în a mea chemare.
Ți-am spus fără corp și fără teamă că ești violoncel
În vise ți-aș vorbii astfel, fără remușcare.
Iar câinele din mine se scutură de ură
M-aș arunca în iad să văd un alt zâmbet
O altă sclipire mai pură, un alt miracol corpolent.
Aş vrea să-mi vezi ființa necoruptă
Să-ți arăt că real am respirat și eu.
Dar condiția blestemată
Îmi ştirbeşte plămânii de aer, îmi face moartea țelul.
Eu.
Eu nu aș știi *** să te iubesc.
stranger Jan 2022
Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.
Valentin Eni Nov 15
Sometimes beating hard, sometimes at rest;
my heart knocks softly at the door of my chest.

As if in pain, as if to die,
As if it begs to break outside;

As if it fears the weight of my sorrow,
as if it hopes to see you tomorrow.

My heart knocks softly at the door of my chest;
sometimes beating hard, sometimes at rest.


a. (Literal Translation)

Listen to My Heart

sometimes stronger, sometimes softer;
my heart beats at the door of my chest.

as if it would hurt, as if it would die,
as if it would ask to come outside,

as if it would fear to die with me,
as if it would want to see you tomorrow too.

my heart beats at the door of my chest;
sometimes stronger, sometimes softer.

b. (Original poem in Romanian)

ascultă inima mea

când mai tare, când mai încet;
inima-mi bate la uşa din piept.

de parcă ar doare-o, de parcă-o să moară,
de parcă s-ar cere să iasă-n afară,

de parcă s-ar teme să moară cu mine,
de parcă ar vrea să te vadă şi mâine.

inima-mi bate la uşa din piept;
când mai tare, când mai încet.
The poem explores the interplay between physical sensations and emotional experiences, using the heartbeat as a metaphor for love, longing, and the vulnerability of existence. It conveys an intimate dialogue between the heart and the self, reflecting fear, desire, and hope.

The repetition of the opening and closing lines creates a cyclical structure, mimicking the constancy of the heartbeat and reinforcing the poem’s reflective nature.

The poem reflects the human condition—torn between fear of loss and the longing to love and be loved. The heart becomes a symbol of both physical life and emotional depth, embodying the fragility and resilience of existence.
Rostova Oct 2020
"Doream ca tu sa-mi fii alaturi,
Dar ai disparut si m-ai lasat plangand.
Vedeam sute de frumoase meleaguri.
Dar doar tu-mi erai frumoasa in gand."

Am sa te fac sa te ineci in sange
Si o sa iti vezi mama *** te plange.
Asa *** plang si eu de cateva luni incoace
Din cauza ca tie nimic nu-ti mai place.
Orice as face, nu e bine.
Oricat as incerca, tot nu o sa te am langa mine.
Tot ce faci e sa ma ignori
Fara sa stii, sau poate cu buna stiinta, ca asa ma dobori.
in plansete o tot tin
Si doar asa mai *** sa dorm.
Din al tau sange as face vin
Si doar cu el as putea sa te transform.
Dar degeaba, eu nu te *** rani.
Tu poti si o tot faci.
Caci tu pentru mine esti un zeu
Iar eu pentru tine m-as lupta cu mii de draci.
Am ganduri rele,
Incerc sa le alung.
Sentimentele-mi sunt grele
Si de realitate as vrea sa ma disjung.
Tu o sa-mi ramai vesnic in gand
Si eu doar cu gandul am sa raman, vesnic plangand.
written in Romanian, my native language. I truly hate him bruh.
stranger May 2022
sper să plouă încă puțin
să spele țiglele pe care mi-am stins țigările
să șteargă și ultimele urme rămase din mine.
ți-aş spune că nu mai am loc de mine.
că m-am scârbit să-mi tot aud vocea atât de tare, când vorbesc și când tac, încât am căutat tot ce-mi este opus.
o vocea înceată care dă impresia de blândețe, o liniște atât de fină m-am simțit intrus.
ți-aş spune că dau pe afară...
eu, însumi, fizic când nu mai găsesc destul loc în casă încât trebuie să fug
dar și ca aerul îmbâcsit dintr-un autobuz înghițit ca într-o tortură de către pasageri,
nu mai am loc în mine.
aș spune de ură sau de ciudă dar e mai degrabă de o iubire neîmpărtaşită pentru viață.
mai degrabă nu mai am loc de așteptarea asta care pare eternă.
nici nu mai știu ce aștept și de ce
așteptam odată o atingere mai fină decât mâna-mi
dar poate că șmirghelul acesta îmi este sortit și nu mă mai *** ascunde după singurătatea mătăsoasă a altora când îmi țin în frâu solitudini mult mai acre.
poate că generozitatea atingerii este doar o pâclă din care eu nu mai *** ieși și rămân cu impresia că atingerea vindecă.
simt *** rânjește cineva în spatele meu tot timpul și se excită când îmi vede lacrimile.
îmi aud numele șoptit bolnav de către ceva muribund de parcă mă vrea alături iar eu...
eu doar aștept
pentru un piept mai puțin înnodat.
time is a jest
stranger Sep 2022
uzat
demonizat, sanctificat
piele şmirghel, linge-o să nu mai ardă
îmi place să fiu privită
mă găsesc dorindu-mi o pereche de ochi să admire această viață, această paragină dureros de frumoasă.
şi plouă, plouă și nu știu dacă mă vrea lumea purificată, dacă mă cheamă să mă căiesc.
nu am ieșit încă, tot demonizat urlu prin pereți și răcesc.
te-ai aștepta ca foamea să doară și să consume mai tare ca ura, nu e cazul.
îmi tot supun mintea la exerciții de imaginație, că voi sta cu spatele în camera asta înghețată și se vor scurge mâini sub ușă să se țină de mine,
că voi ieși pe stradă să fiu întâmpinată de căldura stranie a nopții și dorință.
că mă vei răpi de simțământ.
defapt ceea ce mă bântuie nu e atingere, nici compensație.
e singurătatea primordială, e un gol ce caută împlinire
selectiv caută înrăit.
iar eu nu-i *** controla nesimțirea.
seara se scurge argint pe pereți iar eu nu mă mai iert.
ahahahahahhahahahahaha
stranger Sep 2022
gravat între degete
e un simțământ, o dominanță
al meu de deținut, al meu de păstrat
ochii mei o sfioasă prelingere, sub limbă picură, gheață
vreau să eman, vreau să atrag orice suflare pe care îmi pun ochii-
ai pierdut, punct lovit.
am gravat între degete,
ce e în vis ajunge și în realitate iar undeva mâna ta alege, privirea curge
pe mine.
hai caută, ce am de gând să-ți dau cu atâta grație
arată-mi căldură să simți *** mă topesc, *** băltesc de dor, *** implor o admirație.
te rog atinge ce nu a mai fost de atins, vreau să simt asurzitor cât de mult sunt dorită
nimic mai mult - o clipă de compromis.
strânge tot ce poate fi eu să nu mai respir
împachetează coastele acestea într-o gura de aer împrumutată, ține-o suvenir.
ia-mă cu totul nu mai vreau să simt eu, te rog.
înlocuiește această uzură de zi cu zi cu o obsesie demnă de urmărit, vreau să simt *** mă vrei în disperare- caută-mă
ce contează motivația, mângâie acest schelet inedit și neted, iartă-mă că doar atât *** fi.
un parazit ce-ți vrea atingerea pentru un moment de liniște.
zilele se joaca de a zeii cu mine iar eu sunt un simplu pion mânuit

— The End —