"veacuri" poems
Din graiul tău, se-nalță veșnicie,
Pe buze tremuri, cald ca o cântare.
Mi-ești lege, dor și sfântă temelie,
Un far de foc, în nopți fără hotare.
Sudoare, jertfe, veacuri de durere,
Fii punte, peste timpi ce ne separă.
Din dorul tău, să naștem mângâiere,
Mândră ești, a noastră pururi țară!
Aug 29, 2025
Aug 29, 2025 at 11:53 AM UTC
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.
Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.
Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.
O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Mar 27, 2025
Mar 27, 2025 at 6:41 PM UTC