"uitare" poems
Tristă ne e povestea,
Și așa va fi pe veci,
Frântă-n valuri ne e calea,
În căutări de glasuri reci.
De uitare dătătoare
E tăcerea dintre noi,
O iubire trecătoare
Stinsă-n ceasuri fără ploi.
Se înalță norii-n vânt,
Peste tulburea mare
Poartă al nostru trist cânt
În cerul fără de hotare.
Jun 20, 2025
Jun 20, 2025 at 9:34 AM UTC
Se cern arginții boltei, prin sita de safir,
Totul viu, ferice, crunt au să-l răpună.
Și să-i facă rece, nesfârșit alb cimitir,
Norii cei negri, oștirile lui Vânt s-adună.
Regina Morții, cu dalba-i mantie, călare,
Suflarea-i de sloi, a tăcerii pânză țeasă.
Luncile cu joc și râset, pierdute-n uitare,
Blestemul vieții de apoi, alb pustiu lasă.
În codrul de plumb, un lup se tânguie amar,
Cine ne-a luat a primăverii poftă de viață,
Al verii dulce poem, al belșugului har?
Se odihnesc toate, sub pătura de gheață.
Mar 24, 2025
Mar 24, 2025 at 2:28 PM UTC