http://youtu.be/RGFytiWwsRo
(this is a link to a video that I created for this poem)
Ridgewood (Where We Wait)
We take the most delicious train
to the Queens-Brooklyn border to get here
Where everything is liminal, uncertain, undecided
Even the foundation, Arbitration Rock, at the house on Onderdonk
Was buried for centuries, dug up, and chucked on another imaginary line
The streets are on a grid, and the border on a diagonal
making a stair-stepping hypotenuse of the confused
A challenge to put your time to good use
even on the oz-like yellow brick road on Stockholm
You hear Poles on the street muttering “Marnowanie mojego
czasu tutaj” through the bachata dripping
from the apartments above the stores on Fresh Pond Road

Two of the best restaurants in the boroughs
Rosa’s pizza and Zum Stammtisch mark
the north and south borders of the hill where we wait  
During the seventy-seven riots, Ridgewood
seceded from her stepsister, broke from Boswijk and Breuckelen
-
There’s racism here like carbon monoxide smoke:
at the Ridgewood Y, a man sweats through his shirt
revealing swastikas pierced through the skin underneath
and the Romanian dentist down the street drilling
says “Cred ca am pierd timpul meu aici”
through the machinery scream and burning enamel
she won’t say this if you understand what she means

Walking past the 99 cent stores and the pharmacies,
remembering that there is good, fast, and cheap
But you can only have two of them at the same time,
Crazy Loretta, under her navy knit woolen hat
in her pink sweatsuit and winter coat, smokes
her shaking hand-rolled cigarettes below the train
trestle grinning with her jaw-jutting through
her inch thick specs.  She waggles her chicken bone fingers
saying, “Hiya honey” when you walk by.
If you are brave enough to stop and talk to her,
she’ll tell you that her nephew plays
for the Texas Rangers and her daughter
is a doctor and she’ll probably give you bedbugs
She’ll tell you, fascinated, like a child: “when you squish them - the blood comes out”
She’ll tell you the same thing tomorrow - Loretta forgets.  
In her mind, a phrase like green smoke from her youth
Ich glaube, ich bin meine Zeit hier

The playgrounds are packed with children
practicing how to swear, the girls huddled
reading Twilight like the Bible, and the boys
huddled reading the girls like the Bible
A woman yells to her son to come home a third time
and mutters “Creo que estoy perdiendo mi tiempo aquí”

Buried in Machpelah Cemetary less than a mile from my house,
is the place Houdini is still staging his greatest escape
He has a wide audience.  Sometimes I think there are more dead
residents of Ridgewood than living ones.  The cemeteries stretch
the borders of the appropriate spilling into Christ
the King high school’s front lawn.  Driving Cypress Hills street,
the Manhattan skyscrapers rise looking tomb-toothed parallaxed and
blurry through ephemeral sepulchres, stones, and cement angels pointing at the sky

On one of the stones it says simply: Videor perdo temporis hic
I think we are wasting our time here.

Pe cand noaptea se lasa si nimanui nu-i pasa,
Pe cand ceata-ndeasa si acum far-de-prefata,
Pe cand lumina piere si se lasa cu durere,
Masca eu o pui deoparte si ma definesc aparte.

Caci ma vezi ziua schimbator,pe emotii trecator,mijlocitor
Sad sau merg,vorbesc sau tac,dar sunt tot un...liliac.
Caci doar eu ma inteleg si fluier mut,caut coleg...
Dar de unde sa gasesc,noaptea zbor,ziua zabovesc.

Stau si plang,stele de stele,indurerat,companie-mi tin doar ele.
Luna nu o mai suport,imi strica lumea ce mi-o port...
Indoliat mereu,dar nu se vede,caci doliu-mi tot...cine ma crede?
Nimeni,caci imi scriu doar mie;Sa ma cunosti?!...e Blasfemie.

Hai sa-ncerc sa ma arat...usor,sa nu dau indarat.
Schimbat in singur,deci cu timpu,trecutau anii,schimband grupu,
Cutand mereu fata far-de-zar,siguranta pura,dar e in zadar;
vesnic adaptiv,renuntator,am invatat constant *** e sa mor.

Trecutau anii,evoluand,am luat cu mine tot,furand,culegand.
Tarziu mi-am dat seama *** de izbutesc...In invizibil eu traiesc
Domino eu mesteresc si involuntar,mereu,eu il pornesc;
Toate piesele-mi cad in sac,se evapora...plang si tac
Munca,alinare o secunda,dau masca jos,da sa se-ascunda
Urlu,magai,simt,gandesc si mereu ma pacalesc.

Cautand mereu ambrosie,dar nectaru tot ma chinuie...
Trec prin sange si prin sentiment cu idealu-mi stimulent
Dau de-o ea si dau de mine,dara EA nu da sa vie...

Va ascult *** reprosati,radeti,inghiontiti,bucurosi sau suparati,
Calcati pe voi,calcati pe mine,ignorati si totusi tine...
Gasiti refugiu-n contradictii,fugiti de voi,va luati de dictii
Si astfel tot ma atacati,priviti spre mine indignati...

De ce? eu pur "sange" m-am nascut,fara frica si nu m-a durut
Ati venit,m-ati "educat",fara mila si regret,tot voi m-ati conturat.
Sad in fata voastra-acum,reprosati,ma indemnati pe alt drum.
Ce vina am eu ca v-am ascultat?,fac ce stiu,ce ma-ti invatat.

M-am luptat,m-am ridicat,de unde voi m-ati aruncat,
Si cu aripi noi noute,diferite,...dar dragute...
Am decis sa nu v-ascult,sa fac ce stiu,tot mai mult
Si astfel ne-am departajat,in voi si eu,...TERIFIANT!

V-ati semnat propriu testament,sa va dau iubire vehement,
Va dau tot ce batjocoriti,va dau ce nu vreti pana muriti,
Dar cu timpul s-a schimbat,ati invatat,ati evoluat...
Tot,tot,tot,ce eu am dat,miseilor,ati manipulat...

Am luptat,am incercat,ce simt,pe  voi e insemnat,
Tatuaj fara de voie,nevazut,scris cu lamaie;
Caci il vad,il desclusesc,in oglinda eu privesc
Intorsi pe dos pana la moarte,va citesc ca pe o carte.

Am trecut incet,incet,printre voi,plin de regret...
Sa va iubeasca Dumnezeu,caci in lumea me-as doar eu.
Emotiv,departajat,scriu in stele-ndoliat...
Preamarind singuratatea,cunoscand nici-cand dreptatea!

Greu de inteles,desprins,incalcit parca-n adins.
Zbor acum si scriu departe,bucurand scantei de soapte.
Sad in somn,visez pucioasa,tremur vesnic dupa raza.
Si tipand pe ploaia deasa,ma asez usor,...mi-e greata.

*** simti clar lipsa de tandrete
De aceea nu am pic de politete.
Am ales sa mi gasesc o alinare,
Scriind poezii despre *** doare.
*** doare timpul care nu iarta,
*** doare absenta ta deodata.
Si *** dor toate, pe interior
Nelasand nimic bun la exterior.
Am lasat regrete sa ma macine,
Dar am pastrat iubirea intr-o imagine.
Din tot ce am invatat de la tine,
Am inteles ca timpul vindeca de la sine.
M-ai invatat sa trec peste orice dezastru.
Asa ca, dincolo de nori, cerul e mereu albastru.

scriu în română
simt că sunt mai onestă așa
simt când ma înghite patul și mă răsuflă camera
și afară.
Simt *** mă afund în banca asta, în acest aprilie nins, în suflul ăsta bolnav și stins
simt convins și indecis.
aș pleca dar aș rămâne
de frică ori de mine ori de nimeni
simt *** arde
bic-ul mov din buzunar cumpărat de tine.
simt *** ține disperare, simt că vine
în loc de mai, ianuarie și sunt iar un urlet cusut în goblen de mâinile care
nu au făcut nimic in afară să distrugă.
alung gânduri, pun pe tavă ochii
ce ți i-aș da oricând să ți se topească pe lume
nu suntem decât copii fără nume
*** de
nu *** să-ți trimit nici simțământ nici viziune
nu *** să mă țin cu minte, unde
nu mai sunt și nu mai este
răbdare și alte unelte
nici timpul nu mai trece.
rămân rece
un vânt feroce.
îmi taie genele și plâng liniștit
și aștept.