"stau" poems
Ey, ich kenn' einen Ort, dort gibt es zwei Schaukeln
und wenn du willst hängen wir Seite an Seite
und wir können so tun, als gäbs nur uns beide
also triff mich um sieben, wenn du dich traust
oder an die Zeit zurückerinnert werden willst,
als dein schlagartiger Rausch
ich war.
Sep 26, 2018
Sep 26, 2018 at 4:03 PM UTC
Gravitația situației
Poate că eu nu înțeleg.
Dormitul e o distracție.
Că mă ascund nu neg.
Într-o constantă rotație.
Eu nu fac turul complet.
Plutesc poate prea mult în ultimul timp.
Distruge-mă dacă poți.
Noaptea se transformă în anotimp.
Și ne primește pe toți.
Eu nu mai stau trează.
Fac parte din delincvenții nocturni.
Ne uităm la lună și așteptăm următoarea faza.
Ne uităm la stele și la cerul bătrân.
Se pare că a devenit o pasiune acestă tortură diurnă.
Dar nu pare așa rău când suntem împreună.
Deși "treaz".
E greu de obținut zilele acestea.
O să rămân fără răgaz.
Dacă mă las prizonieră în noaptea grea.
Feb 14, 2019
Feb 14, 2019 at 1:04 PM UTC
la gara se vând flori
și fire de vânt strecurate printre vitralii
fier lovit de dinți încep să văd detalii.
oase, vene și alte romantice orori.
frigul ăsta mi-l fac vară.
o sun pe mama să-i spun că a născut o avalanșă.
şi ofilesc.
orașul un amalgam de cărămidă prăfoasă, poduri rabatabile și geamuri pustii și luminate atât de frumos
nu înțeleg de ce nu *** să trăiesc
mai îndeajuns.
în soare cu dinți și în ploaie torențială, mamă
trăiesc o viață pentru amândouă.
mă salut cu toată lumea necunoscută de pe stradă și îmi cumpăr flori odată pe săptămână eu și sănătatea mea puerilă.
stau și fumez 3, 4, 5 țigări pe zi câteodată niciuna și admir umbrele nopții.
cand tremur seara parcă nu mai sunt singură.
Jan 15, 2023
Jan 15, 2023 at 6:38 PM UTC
picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.
Apr 2, 2022
Apr 2, 2022 at 6:51 AM UTC
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult *** viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
Sep 5, 2021
Sep 5, 2021 at 3:11 PM UTC