"poate" poems
Forever now, a part of me is a part of you
Embedded in your soul, and your heart too.
I found you nestled in a constellation of stars
Putting back the pieces of your broken heart.
You’ve buried your tears everywhere you’ve gone
Hoping to see a new light by the break of dawn
Your shattered self can build back up again
In a new spring, soaring, like a beautiful wren
Gazing proud, like a sacred evergreen
Forever now, a part of you is a part of me.
///
Pentru totdeauna, o parte din mine face parte din tine
Înglobat în sufletul tău și în inima ta.
Te-am găsit cuibărit într-o constelație de stele
Punând la loc bucățile inimii tale sparte.
Ți-ai îngropat lacrimile oriunde ai mers
Sperând să vedem o nouă lumină până la zorii zorilor
Sinele tău spulberat poate fi reconstruit
Într-o nouă primăvară, în creștere, ca un wren frumos
Arătând mândru, ca un sacru veșnic verde
Pentru totdeauna, o parte din tine face parte din mine.
Jun 25, 2021
Jun 25, 2021 at 12:03 PM UTC
Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!
Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.
Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.
Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.
Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.
Jun 21, 2022
Jun 21, 2022 at 4:00 PM UTC
"Doream ca tu sa-mi fii alaturi,
Dar ai disparut si m-ai lasat plangand.
Vedeam sute de frumoase meleaguri.
Dar doar tu-mi erai frumoasa in gand."
Am sa te fac sa te ineci in sange
Si o sa iti vezi mama *** te plange.
Asa *** plang si eu de cateva luni incoace
Din cauza ca tie nimic nu-ti mai place.
Orice as face, nu e bine.
Oricat as incerca, tot nu o sa te am langa mine.
Tot ce faci e sa ma ignori
Fara sa stii, sau poate cu buna stiinta, ca asa ma dobori.
in plansete o tot tin
Si doar asa mai *** sa dorm.
Din al tau sange as face vin
Si doar cu el as putea sa te transform.
Dar degeaba, eu nu te *** rani.
Tu poti si o tot faci.
Caci tu pentru mine esti un zeu
Iar eu pentru tine m-as lupta cu mii de draci.
Am ganduri rele,
Incerc sa le alung.
Sentimentele-mi sunt grele
Si de realitate as vrea sa ma disjung.
Tu o sa-mi ramai vesnic in gand
Si eu doar cu gandul am sa raman, vesnic plangand.
Oct 16, 2020
Oct 16, 2020 at 2:31 PM UTC
Gravitația situației
Poate că eu nu înțeleg.
Dormitul e o distracție.
Că mă ascund nu neg.
Într-o constantă rotație.
Eu nu fac turul complet.
Plutesc poate prea mult în ultimul timp.
Distruge-mă dacă poți.
Noaptea se transformă în anotimp.
Și ne primește pe toți.
Eu nu mai stau trează.
Fac parte din delincvenții nocturni.
Ne uităm la lună și așteptăm următoarea faza.
Ne uităm la stele și la cerul bătrân.
Se pare că a devenit o pasiune acestă tortură diurnă.
Dar nu pare așa rău când suntem împreună.
Deși "treaz".
E greu de obținut zilele acestea.
O să rămân fără răgaz.
Dacă mă las prizonieră în noaptea grea.
Feb 14, 2019
Feb 14, 2019 at 1:04 PM UTC
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
May 20, 2022
May 20, 2022 at 4:47 PM UTC
Compensez acum pentru câte n-am trăit,
O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii
Decât când sunt singura
mint
Când sunt singură ajung la apogeul interogării.
Da, are dreptate acum m-am convins.
Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social
Un viciu real e un viciu personal iar eu...
Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.
Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."
Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.
Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?
Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.
Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?
Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.
Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.
eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.
Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.
Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
Oct 11, 2022
Oct 11, 2022 at 10:45 AM UTC
Îmi deschid gura și e fum
De parcă winston m-ar fi luat și câștigat
Ca pe un trofeu.
Cancer deraiat de eu.
Ciuda zbiară.
Înghite ca o termită toată camera asta din lemn răstignită în casă-goală
Roade păr, unghii, gânduri, șoapte
Speranțe.
Deșarte.
Împletite în părul unei alte eu.
Una ce nu e răzbunătoare.
Una rămasă copil stingher pe o strada de București mai puțin tulburătoare.
Dumbrava Nouă portal spre Strada Bîrca numărul 15,
O mișcare, 7 fețe.
Ilinca minte, Ilinca doare, Ilinca crește, Ilinca ucigătoare.
Ce mârşav gând, să scap de mine.
Mă holbez la oameni poate uit și revine
Viața într-un moment maniacal al zilei.
Un spate îndoit, un umăr întins pentru tine
Să-l mângâi, să-l fărâmi în palme
*** dorești.
Eu ard dar am răbdare.
Să pier ca cerul dimineții în favoarea verii.
Rupt din soare.
Jan 6, 2022
Jan 6, 2022 at 2:39 AM UTC
It’s the poem I carry inside,
Here, by my heart, where it’s always stayed,
And even I cannot decide
If I’ll ever write what it’s begged to be made
I feel its soft pulse, its quiet hum,
Yet, why am I scared to give it a name?
Or is it that, though its fire may come,
Heavy words would shatter its delicate flame?
***
(original poem, Romanian)
Despre poezia nescrisă
E poezia pe care o port cu mine,
Aici, în piept, în dreptul inimii era
Şi chiar nici eu nu ştiu prea bine
Dacă am s-o mai scriu cândva.
Îi simt vibraţiile moi, i-aud bătaia mică,
Însă de ce nu *** s-o scriu, de ce s-o scriu mi-e frică?.
Ori, deşi arde focul ei şi pieptul mi-l străbate,
Grele cuvintele-ar strivi făptura-i fină, poate?
Jan 12, 2025
Jan 12, 2025 at 9:40 AM UTC
Cât poți iubi și să tot rabzi,
ca ultimul cuvânt să rămână neschimbat,
tot ce se întâmplă e că tu te zbați
să ieși din adormirea sentimentelor
ce adânc se tot ascund de demult.
Vrei să plângi, dar n-ai curaj,
crezi că totul se va transforma în țepi,
căci odată ce îți ies la mal emoții,
te temi că niciodată acestea nu se vor întoarce în mare.
Te simți pierdut, și că totul nu mai are sens…
dar oare când te vei trezi, din acest sentiment?
Când oare vei fi bine, și nu vei mai suferi?
Mă întreb în fiecare zi acest lucru necomplicat,
și sper că te vei trezi, și poate vei schimba
acel ultim cuvânt dat în vânt
cuvântul care te-a făcut să suferi și acum,
și nu numai pe tine, dar și pe cel iubit…
Jan 3, 2025
Jan 3, 2025 at 10:13 AM UTC
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
Sep 28, 2021
Sep 28, 2021 at 5:41 AM UTC
solitudine
poate că tu știi mai bine
*** mă simt.
poate că nu vei știi vreodată.
îmi rumegă creierul niște poze, niște intenții, niște gânduri
o duceam mai bine fără.
12 ani de școală formativă care m-a îndrumat să devin o larvă.
sunt doar un copil veșnic nemulțumit, o să treacă, nu ?
mă gândesc la cuvântul "unrequited" de două săptămâni cred că ești tu.
însemnătăți infinite și totuși o fi al iubirii
o fi restul rămas de la magazin când dau 30 de lei pe țigări
o fi creanga ruptă din cireș sau dud când îți venea uber-ul
cam acru
de n-aș avea atâta furie aș zice că nu te-am iubit
aș zice că iubesc amarnic.
n-aș mai zice nimic.
mă ustură ochii
m-au luat în brațe străinii.
Apr 16, 2022
Apr 16, 2022 at 4:39 AM UTC