Hello Poetry
Submit your work and get some sparkles! Create free account
"orice" poems
*** simti clar lipsa de tandrete De aceea nu am pic de politete. Am ales sa mi gasesc o alinare, Scriind poezii despre *** doare. *** doare timpul care nu iarta, *** doare absenta ta deodata. Si *** dor toate, pe interior Nelasand nimic bun la exterior. Am lasat regrete sa ma macine, Dar am pastrat iubirea intr-o imagine. Din tot ce am invatat de la tine, Am inteles ca timpul vindeca de la sine. M-ai invatat sa trec peste orice dezastru. Asa ca, dincolo de nori, cerul e mereu albastru.
0
Jun 30, 2020
Jun 30, 2020 at 8:50 AM UTC
Timp(clearly there is a hidden meaning)
"Doream ca tu sa-mi fii alaturi, Dar ai disparut si m-ai lasat plangand. Vedeam sute de frumoase meleaguri. Dar doar tu-mi erai frumoasa in gand." Am sa te fac sa te ineci in sange Si o sa iti vezi mama *** te plange. Asa *** plang si eu de cateva luni incoace Din cauza ca tie nimic nu-ti mai place. Orice as face, nu e bine. Oricat as incerca, tot nu o sa te am langa mine. Tot ce faci e sa ma ignori Fara sa stii, sau poate cu buna stiinta, ca asa ma dobori. in plansete o tot tin Si doar asa mai *** sa dorm. Din al tau sange as face vin Si doar cu el as putea sa te transform. Dar degeaba, eu nu te *** rani. Tu poti si o tot faci. Caci tu pentru mine esti un zeu Iar eu pentru tine m-as lupta cu mii de draci. Am ganduri rele, Incerc sa le alung. Sentimentele-mi sunt grele Si de realitate as vrea sa ma disjung. Tu o sa-mi ramai vesnic in gand Si eu doar cu gandul am sa raman, vesnic plangand.
0
Oct 16, 2020
Oct 16, 2020 at 2:31 PM UTC
Extaz/agonie
Luna își arata fața întoarsă Eu aștept primăvara roasă De crude adevăruri și ochi întredeschişi. Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști, Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins Care mă adormea atât de violent. Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem, E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer. Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte Să scânteieze cerul a regrete vorbite, Împielițând vântul ăsta crud. Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân... Înfrigurată de furie înlocuind o fire, Impertinentă oricum. Am avut dreptate bilateral, Nu ne-am putut păstra. Am și vrut asta. *** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință? *** era să avem speranță? Devastator probabil, Strigător la cer! Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc vie.
0
Feb 4, 2022
Feb 4, 2022 at 10:44 AM UTC
6:18 autocar apus
picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap, lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit. doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol... şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins. trec zilele rămân îndrăgostită de tine și de zidurile ce ne țin în viață de tine și de primăvară. orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă. seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă. măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată. mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe vreau să fiu aici.
0
Apr 2, 2022
Apr 2, 2022 at 6:51 AM UTC
scrisoare 4
Îmi alunecă ochii în gură Nu mai contează câte ore am dormit. Mă uit în oglindă și știu că mă-njură, Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit. Și urlă viața după mine: "Ce-ai făcut cu mine curvo ?" *** face orice orgoliu cu sine. "mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo" Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult *** viață sau să scap de oboseală. Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața Și oboseala stă doar cât e lăsată. Ce viață deraiată! Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă. Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă. Eu nu răspund Eu nu vorbesc Eu nu stau la rând Eu nu știu să mă feresc Și totuși încă trăiesc. Mama a zis că ceața e a lui Bacovia Eu cred că nu știe nimic despre ea. Nu așa funcționează lumea. Tata a zis că mi-am ales soarta Mi-am negat fericirea și viața Că mi-am tăiat șansele pentru alta. Eu mi-am propus să nu mai văd Să nu mă mai las urmărită Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită. Vreau să fiu într-adevăr uitată. Nu-mi permit să fiu iubită Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
0
Sep 5, 2021
Sep 5, 2021 at 3:11 PM UTC
bate inima pentru nimeni