"ochi" poems
Tata îmi spune ca mi se atrofiază mușchii în mâna stângă
Așa că,
De noaptea ielelor nu o să mă mai mișc, o să-mi adoarmă corpul -lasă-mă să cad și nu mă mai aduna!
O să las ura ielelor să mă umple, să mă poarte cu solstițiul departe.
Tata tot îmi spune eu îmi dau urechile să le ia ielele, să le ia ielele.
Le dau lor corpul meu care zdruncină gânduri și suferințe,
Le dau lor venele și sângele care car alene globule, vise și cântece pentru sânziene.
Le voi da lor dragostea ce ți-o port, s-o ducă departe, să calce marea în picioare cu ea, să-i înflorească valurile vara ca să înghită țărmul toamna cu dragostea mea -o s-o dau lor, o s-o dau ielelor.
Le voi da cuvintele scrise și nespuse să le lase închise în codrii, să le ardă în focurile culmii.
Le voi da lor tot, vă dau tot ielelor!
Corpul ăsta rupt de timp și atât de tânăr, luați-l ielelor și făceți-vă lume
O coastă zâmbet pentru voi, ielelor!
Ochiul meu pentru cruzime, onorați-l ielelor!
Eu vasul pentru ura voastră, voi aduceți-mă de îndată acasă.
Dragostea asta pentru nimeni și pentru tot,
Luați-o voi ielelor!
Lichiditatea ei pusă în sticlă- poate hrăni pământul cât mor
Fulgeră și tună în mine timpul nerămas pentru dragoste, sânzienelor vă implor luați-o și ascundeți-o.
Mintea aceasta marmură de alamă, o povară pentru mine rogu-vă de-o aruncați.
Sau de-o păstrați ielelor, puneți-o la rece, să nu mai plece, să nu mai sufere.
Fie-vă sânge și sabie de-o luați.
Ielelor de noaptea voastră eu vă dau tot ce sunt eu,
Gură. Aer. Plămâni.
Șoapte. Atingeri. Înghițituri.
Mâini. Vorbe. Visuri.
Genunchi. Coate. Ocolișuri.
Ochi. Lacrimi. Sânge. și Podișuri.
Luați ce puteți duce și acolo unde mergeți, acolo să le distrugeți.
Jun 21, 2022
Jun 21, 2022 at 4:00 PM UTC
Luna își arata fața întoarsă
Eu aștept primăvara roasă
De crude adevăruri și ochi întredeschişi.
Mi-am spus că-ți voi da 2 săptămâni să miști,
Că până pe 14 februarie îmi voi recupera afecțiunea efemeră și mirosul distins
Care mă adormea atât de violent.
Mama făcuse deja pariuri că ne distrugem,
E vina mea, am avut prea multă încredere în mine sincer.
Rupe-mă de realitate, nu eram prea trează înainte
Să scânteieze cerul a regrete vorbite,
Împielițând vântul ăsta crud.
Căci oricât de mult aș spera la primăvară, el tot bate și eu rămân...
Înfrigurată de furie înlocuind o fire,
Impertinentă oricum.
Am avut dreptate bilateral,
Nu ne-am putut păstra.
Am și vrut asta.
*** era să trăim orice altceva decât o altă banală suferință?
*** era să avem speranță?
Devastator probabil,
Strigător la cer!
Pune-mi la loc mâinile care au rămas pironite undeva la tine în creier căci doresc amar să mă trezesc vie.
Feb 4, 2022
Feb 4, 2022 at 10:44 AM UTC
Și dacă arde?
un străin nu arde vreodată.
Un străin făcut cenușă, scrum ca să te învelesca.
Un străin-o tăcere în plus, un ochi în cer pentru apus, și altul în pământ crescut.
Un străin redus la un refuz, de aer introdus, străin pentru plămân-un intrus.
Și dacă arde?
Nerăbdare și angoasa, străin de primăvară întins pe masă.
Și dacă arde, nu se stinge, arde până va respinge grija crudă-iubire ce nu pretinde.
Arde-n ciudă de mocnește, nu distinge alb de verde, nu mai vede.
Arde-n ură oarbă și dacă arde continuă până distruge-
Simțământ, durere și veghe, arde până nu mai cuprinde...un străin-
Arde hain.
Și dacă arde nu va mai fi extins, arde flacără în Olimp, arde iad cumplit, arde neclintit și iubește ...
Străinul iubește, cumva, și privește lumea *** arde în scântei.
Arde pământul cu suflet și noi cu ei,
Arde râs și speranță, soare...
Dacă arde, doare.
Mar 13, 2022
Mar 13, 2022 at 9:00 AM UTC