"oare" poems
Plecat-ai la răsărit, a nopții mele lună,
Până ieri, îmi vorbeai de ce ne-a fost ursit,
În sufletul meu, ai lăsat neagră furtună,
Unde ești, iubita mea, de ce m-ai părăsit?
S-așterne cerneala, al scrisorii mele sânge,
Așteptare, vise nespuse, ale iubirii sclipiri,
Frumoaso, dorul de tine sufletu-mi frânge,
Cărări de gând îmi leagă ale noastre amintiri.
Unde-s pielea ta cea fină și buzele-ți dulci?
Mai știi tu, oare, în poiană, lângă vechiul măr,
Când voiai, capul în brațele-mi să-ți culci?
Cunună albă de mărgărite să-ți aștern în păr.
Se usucă cerneala, al scrisorii mele sânge,
Pe paginile pline cu lacrimi vechi de dor
Vântul acasă te cheamă, fereastra te plânge
Unde ești, iubita mea, eternul meu amor?
Mar 25, 2025
Mar 25, 2025 at 4:37 AM UTC
night goes on
goes on
and wh oare we
to say what is what
not us
we aren't
much of anyhitng
but a bit of spunchen
right that
just waiting for the night
to go on
and on
into oblivion
like ****
the night goes on
and on
and then
we realize our lives
and we say
that's what's up
because we can't say much else
except to wamp
and belive in tomorrow
because what else
provides such hope
as finding a new day every day
Aug 26, 2012
Aug 26, 2012 at 12:57 AM UTC
Acută Cocolita!
Tu voi să înțeleagă lumea…
Eu voi recita K-lumea.
Tu: De vorbesc, scurtează… poezia n-o cripta!
Eu: De amăgesc, rimează… pana mea!
În inimă înrădăcinat:
Dintotdeauna focusat, pe a găsi,
Cel puțin oferi un sens vieții.
Așteptat din interior, deși mort fără tine mor,
Neașteptat din exterior, puicuța mea... te ador!
Acestea oare?
Idilicul ce doare,
Flux simbolic,
Paradox logic,
Realul ca alinare.
Lună și soare,
Colți și gheare,
Creți dar/și drepți,
Jenă și pasiune,
Frișcă și căpșune.
Ce întrebare…
Există multe alte elemente,
Adunate, îmbinate—
Toate suficiente?
Urmează multe alte evenimente.
Copii…
Crescuți din agonie,
Trăim în armonie.
Al tău pe vecie,
Draga mea excepție!
Ca atare:
Rezonanță mai adâncă;
Decât în muzică,
În sfârșit *** afirma:
Este soțioara mea!
Jul 14, 2025
Jul 14, 2025 at 2:32 AM UTC
Cât poți iubi și să tot rabzi,
ca ultimul cuvânt să rămână neschimbat,
tot ce se întâmplă e că tu te zbați
să ieși din adormirea sentimentelor
ce adânc se tot ascund de demult.
Vrei să plângi, dar n-ai curaj,
crezi că totul se va transforma în țepi,
căci odată ce îți ies la mal emoții,
te temi că niciodată acestea nu se vor întoarce în mare.
Te simți pierdut, și că totul nu mai are sens…
dar oare când te vei trezi, din acest sentiment?
Când oare vei fi bine, și nu vei mai suferi?
Mă întreb în fiecare zi acest lucru necomplicat,
și sper că te vei trezi, și poate vei schimba
acel ultim cuvânt dat în vânt
cuvântul care te-a făcut să suferi și acum,
și nu numai pe tine, dar și pe cel iubit…
Jan 3, 2025
Jan 3, 2025 at 10:13 AM UTC