"lumea" poems
Acută Cocolita!
Tu voi să înțeleagă lumea…
Eu voi recita K-lumea.
Tu: De vorbesc, scurtează… poezia n-o cripta!
Eu: De amăgesc, rimează… pana mea!
În inimă înrădăcinat:
Dintotdeauna focusat, pe a găsi,
Cel puțin oferi un sens vieții.
Așteptat din interior, deși mort fără tine mor,
Neașteptat din exterior, puicuța mea... te ador!
Acestea oare?
Idilicul ce doare,
Flux simbolic,
Paradox logic,
Realul ca alinare.
Lună și soare,
Colți și gheare,
Creți dar/și drepți,
Jenă și pasiune,
Frișcă și căpșune.
Ce întrebare…
Există multe alte elemente,
Adunate, îmbinate—
Toate suficiente?
Urmează multe alte evenimente.
Copii…
Crescuți din agonie,
Trăim în armonie.
Al tău pe vecie,
Draga mea excepție!
Ca atare:
Rezonanță mai adâncă;
Decât în muzică,
În sfârșit *** afirma:
Este soțioara mea!
Jul 14, 2025
Jul 14, 2025 at 2:32 AM UTC
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.
Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.
Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.
O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Mar 27, 2025
Mar 27, 2025 at 6:41 PM UTC
am văzut lumea întinsă alene în vena de pe antebrațul meu,
vulnerabilă.
am văzut lumea și ceea ce-mi pregătește conturată într-o vânătaie teribil de albastră.
sare la uși, păianjenii se transformă în musafiri iar eu într-o gazdă criminală.
pășesc pe muchii, rămâne din mine doar scrumul și mirosul unor vise fosile ale timpului, surâsul înșală.
ia-mă, ține-mă nu mai contează ale cui sunt mâinile ce mă dezmiardă, vreau doar căldură.
am văzut lumea aruncată în dârele dureroase lăsate cadou pe pielea-mi, doresc să ți-o ofer
am văzut lumea și-am decis să o trădez.
înfige-ți unghiile în umerii mei, întoarce-mă cu fața spre realitate spune-mi că nu visez, spune-mi că sunt singură.
aruncă-ți urletele asupra mea, vreau să le aud, vreau să surzesc din vină.
nu vine nimeni, nu vine nimeni
Nu mai aștepta
Sep 7, 2022
Sep 7, 2022 at 1:41 PM UTC
Și dacă arde?
un străin nu arde vreodată.
Un străin făcut cenușă, scrum ca să te învelesca.
Un străin-o tăcere în plus, un ochi în cer pentru apus, și altul în pământ crescut.
Un străin redus la un refuz, de aer introdus, străin pentru plămân-un intrus.
Și dacă arde?
Nerăbdare și angoasa, străin de primăvară întins pe masă.
Și dacă arde, nu se stinge, arde până va respinge grija crudă-iubire ce nu pretinde.
Arde-n ciudă de mocnește, nu distinge alb de verde, nu mai vede.
Arde-n ură oarbă și dacă arde continuă până distruge-
Simțământ, durere și veghe, arde până nu mai cuprinde...un străin-
Arde hain.
Și dacă arde nu va mai fi extins, arde flacără în Olimp, arde iad cumplit, arde neclintit și iubește ...
Străinul iubește, cumva, și privește lumea *** arde în scântei.
Arde pământul cu suflet și noi cu ei,
Arde râs și speranță, soare...
Dacă arde, doare.
Mar 13, 2022
Mar 13, 2022 at 9:00 AM UTC
la gara se vând flori
și fire de vânt strecurate printre vitralii
fier lovit de dinți încep să văd detalii.
oase, vene și alte romantice orori.
frigul ăsta mi-l fac vară.
o sun pe mama să-i spun că a născut o avalanșă.
şi ofilesc.
orașul un amalgam de cărămidă prăfoasă, poduri rabatabile și geamuri pustii și luminate atât de frumos
nu înțeleg de ce nu *** să trăiesc
mai îndeajuns.
în soare cu dinți și în ploaie torențială, mamă
trăiesc o viață pentru amândouă.
mă salut cu toată lumea necunoscută de pe stradă și îmi cumpăr flori odată pe săptămână eu și sănătatea mea puerilă.
stau și fumez 3, 4, 5 țigări pe zi câteodată niciuna și admir umbrele nopții.
cand tremur seara parcă nu mai sunt singură.
Jan 15, 2023
Jan 15, 2023 at 6:38 PM UTC
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult *** viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
Sep 5, 2021
Sep 5, 2021 at 3:11 PM UTC
Delirant, înrăit,
Sticlete răstignit.
Pe un vârf de gard clementin.
Vorbește-mi de dureri de suflet.
Ale inimii frânte dulci scobituri.
Vorbește-mi de vise curmate,
Ale vieții calme zguduituri.
Lumea alunecă, eu mă împiedic de
Compot de inimă rămas pentru o iarnă fără sfârșit.
Rămân eu în liniște.
Pun zahar într-o tăietură
Viitorul este strălucit sunt doar rea de gură.
Un vârf de şold vânăt
Cerul gurii o gulie
Bătută de grindină, amăruie.
Un cot, un călcâi, un om nătâng, un simplu cui.
Cablu fumegă furie, roşu prăfuit pe covor
Mă vrea să urlu de ciudă, de nervi, de dor.
Mă vrea pe margine de macara ori 9 metri sub pământ.
Timpul trece tot mai rece,
Tot ce *** să fac e să-i mănânc urmele.
Două mâini goale în zăpadă, nu tu mănuși nu tu buzunare,
Frig făcut ardoare
Pentru o stea căzătoare, pentru o viață nepăsătoare.
Jan 26, 2022
Jan 26, 2022 at 3:40 PM UTC