Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
