"iar" poems
I'm pretty sure you're going to say " no"
but I thought I would ask just so I know
so that thing coming up in March
whats it called again?
Oh that's right the semi-formal.
So you see all of my best friends are either
iar or too cool for dances.
and you well you're pretty cute
and super sweet I know this is a stupid question
and I'm going to get a "no"
but I feel as though I should ask this just to be positive...
will you go with me?
or at least save me one dance?
Feb 6, 2014
Feb 6, 2014 at 8:19 AM UTC
I awake each day
hoping,
waiting,
to breathe in,
and feel like I'm home.
I wait,
for a breath of familiarity.
fa·mil·iar·i·ty
fəˌmilyˈerədē/
noun
close acquaintance with or knowledge of something.
Like, for example,
the smell of your bedsheets in the morning,
what they smell like at night,
the warm grip of anxiety on your stomach
or the taste of your tears.
Or,or,
the taste of mom's chocolate-chip cookies,
or how strong dad's aftershave smells first thing in the morning,
the sound of my brothers fighting,
or how home felt,
just right.
Jul 12, 2015
Jul 12, 2015 at 3:09 AM UTC
A fost *** a fost si n-a mai fost niciodată,
Un mare prost și ea o mare proastă.
Un tâmpit grozav și ea puțin tâmpită,
A fost de la început încrezător și ea nedumerită.
1-2-3-6 plozi,
Fiecare dintre ei puțin mai debili,
Când a murit el, a ieșit al 8-lea și ea a surâs,
La cât de prost era nu și-a dat seama,
Că el trăgea cu gloanțe oarbe, iar poștașul cu ghiuleaua.
Dar scrisorile au devenit emailuri, că era și vremea,
Alocația a crescut la fel ca și inflația,
Din 1-2-3-6-8 plozi,
Doi sunt antreprenori și doi sunt scriitori,
Doi sunt virgini,
Iar restul, muncitori pe șantier,
Îi întrețin.
Apr 21, 2022
Apr 21, 2022 at 4:46 PM UTC
"Doream ca tu sa-mi fii alaturi,
Dar ai disparut si m-ai lasat plangand.
Vedeam sute de frumoase meleaguri.
Dar doar tu-mi erai frumoasa in gand."
Am sa te fac sa te ineci in sange
Si o sa iti vezi mama *** te plange.
Asa *** plang si eu de cateva luni incoace
Din cauza ca tie nimic nu-ti mai place.
Orice as face, nu e bine.
Oricat as incerca, tot nu o sa te am langa mine.
Tot ce faci e sa ma ignori
Fara sa stii, sau poate cu buna stiinta, ca asa ma dobori.
in plansete o tot tin
Si doar asa mai *** sa dorm.
Din al tau sange as face vin
Si doar cu el as putea sa te transform.
Dar degeaba, eu nu te *** rani.
Tu poti si o tot faci.
Caci tu pentru mine esti un zeu
Iar eu pentru tine m-as lupta cu mii de draci.
Am ganduri rele,
Incerc sa le alung.
Sentimentele-mi sunt grele
Si de realitate as vrea sa ma disjung.
Tu o sa-mi ramai vesnic in gand
Si eu doar cu gandul am sa raman, vesnic plangand.
Oct 16, 2020
Oct 16, 2020 at 2:31 PM UTC
Will the moment comes when we will be together,
arm in arm, embraced as we dance until the morning?
Listening to the songs of the western ocean;
a kiss upon my cheek while on you, my sacred colors adorning.
We embrace and reflect on the first glance of each others' eyes
While the earth below us is illuminated by endless, starry skies.
I never want this moment to end; entwined by land and sea.
I will bless the very day you first glanced at me.
And if the sun fades forever, and our souls become blue,
In this world or in the next, I swear, I will never abandon you.
///
An tig am mionaid nuair a bhios sinn còmhla;
gàirdean air a ghabhail a-steach agus sinn a 'dannsa gu madainn?
Ag èisteachd ri caol a 'chuain an iar;
pòg air mo ghruaidh, fhad 's a tha e ort, mo dhathan naomh a' sgeadachadh.
Bidh sinn a 'gobhail ri agus meòrachadh air a 'chiad sealladh de shùilean a chèile
tha an talamh gu h-ìosal air a shoilleireachadh le speuran gun stad.
Chan eil mi a-riamh ag iarraidh gun tig an ire seo gu crìch, air a cheangle le fearann is muir
Beannaichidh mi an dearbh latha a choimead thu orm an toiseach
Agus ma tha a 'ghrian a' dol fodha gu bràth agus ar n-anaman a' 'fas gorm
Anns an t-saoghal seo no an ath rud, tha mi a 'mionnachadh cha trèig mi thu gu bràth
Jun 14, 2020
Jun 14, 2020 at 8:39 PM UTC
fatalism și reavăn.
reavăn și fatalism.
n-am mai scris,
n-am mai scris.
mi-a mers gura prea puțin și acum mi-e capu-n groapă.
mă soarbe Oltul ?
Rămân o cruce ortodoxă, stingheră pe marginea drumului, îndoită de mașini în depășire.
reavăn... e reavăn după ploaie și îmi intră în vene.
fatalism slav și decăderea omului, cui i-am mai dat urechile mele?
asta nu sunt eu aici,
nu eu aud, nu eu simt.
ace și mâini atinse, drumuri scurse, reavăn și fatalism.
da n-am mai scris!
nu, nu, pentru că nu ***
nu în București, nu în tramvai, nu in scaunul din dreapta, nu cu mâna lui tata strânsă pe volan, nu cu piciorul scuturându-mi în spital.
un chist pe ovar, un folicul hormonal habar n-am;tot e un reavăn tot e fatalism și eu iar n-am scris.
poate că nu mai am de ce.
viața e film destul nu mai are nevoie de scenarist, viața m-a depășit uite, e self-sustaining!
Tata a zis că i-am frânt inima când i-am zis să mă ia acasă la 2 ani, ce isteric.
Nu mai vreau să aud, nu mai vreau să simt atât de greu din cer curgându-mi la tălpi,
rămân reavăn și fatalism și nu mai scriu nimic, nimic.
reavăn sărută buzele astea - petale de iris lăsate în soare!
reavăn, reavăn sărută trupul ăsta și mintea ce duc oriunde în nicăieri!
reavăn, sărută fatalismul ăsta infantil și torturat și dă-mi înapoi tot ce a fost și poate fi eu!
May 20, 2022
May 20, 2022 at 4:47 PM UTC
Prin codrul bătrân, șoaptele cântă,
Un dor ascuns în foșnet stingher
Străluce o rază pe frunza cea frântă,
Și Vântul aduce povești din eter.
Izvorul tresaltă sub a soarelui surată,
Și-mi spune tăcut legământul uitat
Din taina pădurii, de veacuri păstrată
Se naște dulce vis, în amurg luminat.
Sub teiul cel vechi, printre raze pierdute,
Un gând înflorește sub pasul tău blând.
Și timpul adoarme-n secunde tăcute,
Lăsând primăverii un loc tremurând.
O lume de vis se ascunde sub frunze,
Sub umbra ce tremură tainic pe drum.
Iar Vântul cel tânăr, cu zâmbet pe buze,
Învăluie cerul și arde lumea-n scrum.
Mar 27, 2025
Mar 27, 2025 at 6:41 PM UTC
Compensez acum pentru câte n-am trăit,
O mandibulă travertin, nu-mi mai filtrează plămânii
Decât când sunt singura
mint
Când sunt singură ajung la apogeul interogării.
Da, are dreptate acum m-am convins.
Nu mai *** spune că beau sau că fumez în plan social
Un viciu real e un viciu personal iar eu...
Eu îmi transform tot în viciu atât cât există în intimitatea propriei mele minți.
Îmi privatizez existența precum visam că voi face, un chin, o răutate de nedescris la fel *** spunea tata-totul se va întoarce când "ai grijă ce-ți dorești că poate se îndeplinește."
Tată, nu e un "poate" , vezi tu toate aceste spuse intră în contradicție;mi-ai spus că tot ce vreau, primesc și ai dreptate-nu e un "poate" , e unica certitudine.
Tată dacă ai știi că glumele despre un viitor malefic aveau să devină realitate pentru fiica ta, le-ai mai fi spus?
Și această frumusețe de a trăi și de a admira tot malefică rămâne în prisma unei existențe deteriorate, acrită de timp.
Tată dacă ți-aș fi spus că era prea târziu, ai mai fi venit?
Toată această ardoare a mea de a afla *** se poate trăi mă conduce dintr-o viață în alta.
Și așa schimb lumi, anotimpuri, oameni, existențe - eu avertizez dar niciuna dintre aceste vorbe nu sunt concrete, aceste discursuri discrete, aceste vise pe jumătate coerente-eu nu sunt poet când îmi găsesc vină, când mă blamez, eu nu sunt poet când previn oricât de frumos poate suna.
eu nu sunt poet, nu când fumez, nu când implor, nu când sufăr.
Tată, eu știu că nu mă vrei poet, ceva filozof delirând într-o râpă.
Tată, asta se întâmplă,asta se va întâmpla.
Oct 11, 2022
Oct 11, 2022 at 10:45 AM UTC
am văzut lumea întinsă alene în vena de pe antebrațul meu,
vulnerabilă.
am văzut lumea și ceea ce-mi pregătește conturată într-o vânătaie teribil de albastră.
sare la uși, păianjenii se transformă în musafiri iar eu într-o gazdă criminală.
pășesc pe muchii, rămâne din mine doar scrumul și mirosul unor vise fosile ale timpului, surâsul înșală.
ia-mă, ține-mă nu mai contează ale cui sunt mâinile ce mă dezmiardă, vreau doar căldură.
am văzut lumea aruncată în dârele dureroase lăsate cadou pe pielea-mi, doresc să ți-o ofer
am văzut lumea și-am decis să o trădez.
înfige-ți unghiile în umerii mei, întoarce-mă cu fața spre realitate spune-mi că nu visez, spune-mi că sunt singură.
aruncă-ți urletele asupra mea, vreau să le aud, vreau să surzesc din vină.
nu vine nimeni, nu vine nimeni
Nu mai aștepta
Sep 7, 2022
Sep 7, 2022 at 1:41 PM UTC
picături de cafea pe cizmele mele albe din dulap,
lăsate din toamnă să se holbeze în întuneric
praf ce plutește prin lumină feeric, am deschis geamul, sper că merit.
doare subit ceva ce nu simt iar eu din nou am doar 9 ani sub pătură, uitându-mă în gol...
şi caut un clește încins cu care să mă scot afară din mine până nu puşc dinadins.
trec zilele rămân îndrăgostită
de tine și de zidurile ce ne țin în viață
de tine și de primăvară.
orice cameră e de-un bolnăvicios amar, afară respiră sper ca gândurile să mă mintă.
seara stau și miros vară, și e mireasma singurătății, așa de dulce, atât de urâtă.
măcar luna stă nemișcată și când îmi deschid ochii miroase a tot ce am iubit vreodată.
mă ascult pe mine câteodată și sunt tânără
nu mai vreau bani, mâncare sau speranțe
vreau să fiu aici.
Apr 2, 2022
Apr 2, 2022 at 6:51 AM UTC
*** s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
*** m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.
Oct 5, 2021
Oct 5, 2021 at 9:19 AM UTC
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
Sep 28, 2021
Sep 28, 2021 at 5:41 AM UTC