Submit your work, meet writers and drop the ads. Become a member
Marian May 2013
~~~~~~English~~~~~~

Sunshine greets the pristine Dawn
With rays of dancing light
Misty paths of beauty...Everlasting beauty
Tiny violas kissed in dew
Red tulips drenched in fresh rain
And trees are greener still
Showing off with pride their shining leaves
Dark hunter moss soaked by the waters of the creek
Feels so soft and nice
A little mountain stream
Happily sings his morning song
As he flows along forever
Little birds warble sweetly to each other
And fill the air with beauty
Daisies dance in their cloak of pearly dew
And waltz with happiness in the meadows and fields
It is God Who made this lovely world
And it is He that this world sings to
In reverence and honor
They worship Him

~~~~~Romanian~~~~~

Soarele saluta zori curat
Cu raze de lumină de dans
Brumos căi de frumusete...Frumuseţea veşnică
Mici viole sărutat în rouă
Lalele rosii ud în ploaie proaspăt
Şi copacii sunt mai ecologice încă
Manifestare off cu mândrie lor frunze stralucitoare
Vânător de întuneric muşchi ud de apele pârâului
Se simte atât de moale şi frumos
Un râu de munte mic
Fericit cântă cântecul său de dimineaţă
Ca el curge de-a lungul pentru totdeauna
Păsărele warble dulce pentru fiecare alte
Şi umple aerul cu frumusetea
Margarete dans în mantie lor de mărgăritar roua
Şi vals cu fericirea în pajişti şi câmpuri
Este Dumnezeu care a făcut această lume minunată
Şi este că această lume cântă la
Din respect si onoare
Se închine

*~Marian~
adi Apr 2022
A fost *** a fost si n-a mai fost niciodată,
Un mare prost și ea o mare proastă.
Un tâmpit grozav și ea puțin tâmpită,
A fost de la început încrezător și ea nedumerită.

1-2-3-6 plozi,
Fiecare dintre ei puțin mai debili,
Când a murit el, a ieșit al 8-lea și ea a surâs,
La cât de prost era nu și-a dat seama,
Că el trăgea cu gloanțe oarbe, iar poștașul cu ghiuleaua.

Dar scrisorile au devenit emailuri, că era și vremea,
Alocația a crescut la fel ca și inflația,
Din 1-2-3-6-8 plozi,
Doi sunt antreprenori și doi sunt scriitori,
Doi sunt virgini,
Iar restul, muncitori pe șantier,
Îi întrețin.
stranger Oct 2021
*** s-au dus iar zile peste mine și eu le-am vândut pe nimic sperând la libertate și n-am primit nici măcar dreptul de a dormi.
*** m-au călcat orele în picioare râzând de visele mele anticipative.
M-am săturat de zile și nopți placebo
De batjocura lumii când vreau doar să râd.
M-am săturat de semi-singuratate,
Și de fiecare gând.
M-am saturat de tine,
Tu cel din oglindă, că plângi doar când nu ți se cuvine și râzi fără inimă.
Sper să nu-ți mai plângi sănătatea că nu are să se întoarcă,
Căci camera ți-e goală și tu tot aici ai rămas,
Tu râs fără spațiu de ecou
Raza de soare în crepuscul,
Nu-ți mai număra zile pentru un erou,
Și șterge-ți rujul.
M-am săturat de tine,
Tu cel din oglindă, căci tu nu vei fi eu vreodată iar eu nu voi fi tu.
Așa că refuzând să plâng, iubire, îți aștept sfârșitul.
Murdar om mai ești,
Păcătos din natură.
Sper să nu mai grăiești, sper să te arzi cu propria-ți ură.
stranger Oct 2022
Uitându-mă prin ochetul perdelei din bucătărie,
Vremea mă înșală.
Și eu pe mine.
Mă dor ochii, pereții, dansează -eu îmi caut o cauză, o rădăcină pentru mânie.
Doare să fiu atât de tânără
Atât de fraged și de crud, un creier o câmpie pustie, râd câteodată fiecare sunet spunând  "cruță-mă".
Mă împiedic câteodată de pietre răsărite din sine,
Mă pierd în mine, o pereche de mâini împrumutată o minte curată,ma mint ridicându-mă... e mai bine.
Ascult alternosfera sper ca furia se topește
Dau din picioare ura în mine crește,
O fărâmă de moloz, o brândușă oprește
Gândul asurzitor, ce mă ofilește.
Un urban fără cuvinte, o carne crudă mușc fără să mestec, doar sa las o urmă de dinți-semnătură, un sărut cu gust de primulă.
O rădăcină de creștet, un alt gând veşted.
Oare care poveste ma adormea, firește nu-mi voi aminti.
Nu-mi voi aminti decât când doare
Și rămâne ochiul fără culoare, un iris topit, o sfântă vâltoare, încă o mișcare și axa e completă.
O existență perversă, semi-coerentă.
am uitat că eram așa atunci
stranger Sep 2021
Îmi alunecă ochii în gură
Nu mai contează câte ore am dormit.
Mă uit în oglindă și știu că mă-njură,
Zilele dinaintea mea deja au trecut până am clipit.
Și urlă viața după mine:
"Ce-ai făcut cu mine curvo ?"
*** face orice orgoliu cu sine.
"mi-am futut o zi întreagă pentru o amintire redată la viteza disperării turbo"
Vorbesc cu moartea în fiecare seară și îi spun că nu știu ce vreau mai mult ***, viață sau să scap de oboseală.
Îmi spune sexul e o iluzie la fel ca viața
Și oboseala stă doar cât e lăsată.
Ce viață deraiată!
Nu-ți lași ochii să se închidă dacă ai fost prea onestă.
Și dacă dormi, te trezești cu regret cusut în țeastă.
Eu nu răspund
Eu nu vorbesc
Eu nu stau la rând
Eu nu știu să mă feresc
Și totuși încă trăiesc.
Mama a zis că ceața e a lui Bacovia
Eu cred că nu știe nimic despre ea.
Nu așa funcționează lumea.
Tata a zis că mi-am ales soarta
Mi-am negat fericirea și viața
Că mi-am tăiat șansele pentru alta.
Eu mi-am propus să nu mai văd
Să nu mă mai las urmărită
Coruptă de ură, oamenii se lipesc când eu vreau să dispar din orbită.
Vreau să fiu într-adevăr uitată.
Nu-mi permit să fiu iubită
Nu-mi permit alt suflet în purgatoriu.
Zboară odată! femeie pumnal
Cu părul roșcat precum un stejar
In toamnă, o doamnă
Cu zâmbet pur și elegantă
Ce abia pornește-n lume
Și își strigă propriul nume
Acum într-un necunoscut
Nou și nemaivăzut
Cu vise-n zi și vise-n noapte
Cu poezii de "ce-ar fi poate"
Cu familii încurcate
Și pânzele sus ridicate
Pe un ocean de emoții
De gânduri și de retrospecții
Busola nu merge, ce direcții
Să aleagă pe al vieții
Drum de nu ce simte că o cheamă
Să fie propria persoană

Zboară odată!, femeie pumnal
Nici nu mai știu *** să respir macar
Dar apoi să m-odihnesc,
Relaxez, gândesc, trăiesc
Și nu mi se pare drept
Cât de mult te plimbi prin piept
Pe la mine si prin cap
Prin ochi, urechi și Instagram
Vreau niște spațiu să fiu calm
Și niște timp să-nvăț sa am
Frâiele propriei vieți
*** să-nvăț asta când m-aștepti
În fiecare colț all minții
Grădinii și zâmbești cu dinții
Și nu știu să-mi refuz dorința
Instinctu-mi cucerește ființa
Și eu plec din acest corp
Și mă tem c-o s-ajung mort

Mă tem c-o sa te folosesc
Că o să mă abandonez
Pe mine și tot ce creez
E un specific tip de chin
E neîncredere-n destin
Și dorința de control
Cu un strigăt de ajutor
Mut.

Am vrut mult
Să mă las purtat de vânt
E enervant să văd cât sunt
Cu mine însămi eu de crunt
Și să revăd *** ajung
Să îmi tai propriul avânt
Să văd *** iar nu știu sa simt
*** amorțesc și mă agit
*** cred că rămân fără timp
Și tot ce ajung să am pe chip
Sunt dorință și confuzie
Ce fel de iluzie
Îmi mai vând de data asta?
Oricum tu vezi după masca
De care eu sunt convins că este realitate
Nu văd alt drum spre libertate
Decât încredere ca poate
Necunoscutul ce-l trăiesc
E un mister prin care o sa găsesc
Ceva mai multe despre mine,
Deci hai că sar, o să fiu bine
Probabil.
_M.

— The End —