"chiar" poems
Îmi pare rău.
Îmi pare rău că te -am reușit .
Toată viața mea
Am cerut să aparțină
Și nu am
Până când a venit de-a lungul .
Mi-ai dat adăpost
Și sa oprit durerea .
Ai chiar a ieșit din drumul spre dragoste * * de mine.
Dar, după un timp,
Am dat seama
Asta a fost tot o minciună
Deci, * * ea știa *** te-ai simțit .
** A ** ei a fost .
O fată te-a iubit .
Și nu mă refer.
Adică * o *
fata
Cine nu este de mine .
P.s. Different language-Romanian
Jan 21, 2015
Jan 21, 2015 at 5:24 PM UTC
"where has he gone?
I'm waiting for him,
I think he will come"
"It's 9 'o' clock
He's still not here
Nevermind i will still stay"
3 MONTHS LATER
" Where has he gone?
My skin has gone down I'm weak now
but I will still stay........"
2 DAY LATER
"where are you?
I'm sitting in a chiar
I did'nt eat or drink
I love you alot
and now I'm dead."
:(
Jun 24, 2012
Jun 24, 2012 at 2:49 AM UTC
Oceanul a fost creat pentru noi
Norii ne-au copiat lacrimile, și au cântat.
Pașii noștri au răsunat bătăile inimii Pământului
În timp ce mergeam de-a lungul țărmurilor sale de toamnă
Și chiar și atunci când ne îmbrățișăm
Am nevoie so fii mult mai aproape
/////
The ocean was made created for us
Clouds copied our tears and sang along.
Our footsteps echoed the Earth's heartbeat
As we walked along its autumnal shores
And even when we embrace,
I need you so much closer.
Jan 26, 2021
Jan 26, 2021 at 12:04 PM UTC
It’s the poem I carry inside,
Here, by my heart, where it’s always stayed,
And even I cannot decide
If I’ll ever write what it’s begged to be made
I feel its soft pulse, its quiet hum,
Yet, why am I scared to give it a name?
Or is it that, though its fire may come,
Heavy words would shatter its delicate flame?
***
(original poem, Romanian)
Despre poezia nescrisă
E poezia pe care o port cu mine,
Aici, în piept, în dreptul inimii era
Şi chiar nici eu nu ştiu prea bine
Dacă am s-o mai scriu cândva.
Îi simt vibraţiile moi, i-aud bătaia mică,
Însă de ce nu *** s-o scriu, de ce s-o scriu mi-e frică?.
Ori, deşi arde focul ei şi pieptul mi-l străbate,
Grele cuvintele-ar strivi făptura-i fină, poate?
Jan 12, 2025
Jan 12, 2025 at 9:40 AM UTC
Neajunsuri
Am scris mii de cuvinte, 0 răspunsuri
Sute de paragrafe în ani fără repercusiuni.
Locul mă înghite
Nu tot ce zâmbește, minte.
Și totuși încă scriu cuvinte.
Inima sparge în palpitații
Mintea râde și întristează generații
Iar mi-e frică, iar mă mint, iar adorm în fibrilații.
Neajunsuri, se rezumă
Ce să calculez, când tot e în venă.
Mintea conjugă, durerea e genetică.
Mama râde și mă-ntreabă dacă eu chiar am inimă.
Eu cu ochii pe sub unghii, ascult și jur că cineva mă strigă.
Poate e băiatul de pe trotuar spunând că sunt înstărită ,
Tata ajungând și-n Afganistan, are buzunar de armată.
Poate e doar o proiectare și altă inutilă supărare,
Un comentariu rupt în soare, o rază arzătoare.
Eu ascult și mi-aș astupa buzele.
Să nu mai aibă dorințe.
Adevăruri, minciuni... O sărutare.
Ce-mi mai stă în cale.
Îmi e frică, poate sunt eu
Nu oameni, nici minte nici Dumnezeu.
Rup din mine pentru nimeni
După încep să caut,
Liniștea caută și ea crize,
Nu mai *** să mă ascund.
Sep 28, 2021
Sep 28, 2021 at 5:41 AM UTC